1,953 matches
-
buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea Iacuvlovici care fabrica spirt Într-un alambic improvizat dintr-un tranzistor. La Început, văzându-l cum stă ciucit pe vine, cu urechea Înclinată Înspre aparat, mi-am zis că omul ascultă Radio Svaboda, dar, privindu-l cu atenție, mi-am dat seama că domnul Iacuvlovici distila alcool. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În casa lui Nicanor nu existau prea multe jucării. Mașa avea doar o singură păpușă, Marusia, un căluț de lemn și un ursuleț de pluș, pe care Îi culca sub perna ei. Ziua se juca „de-a slujba“ cu Gligori, improvizând În spatele casei un altar. Străchini vechi și oale ruginite le serveau drept clopote, iar crengile Înflorite de mălin, drept sfeșnice și candelabre. Biserica era o salcie pletoasă, icoanele - frunzele de brusture, iar lumânările - clopoțeii și narcisele culese din cimitir. Gligori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Pavone dar se răzgândi de teama de-a nu-l jigni. „Îmi amintesc ca prin vis, reluă el tramvaiul se cam hâțâna...!! Îți imaginezi, nu am dat atenție faptului. Abea dimineață, când soția și copilul s-au Întors din dormitorul improvizat În stradă am realizat din spusele lor și, de la comunicatele radiofonice adevărata tragedie a capitalei noastre. Am Înțeles, centrul orașului a fost lovit dezastruos...!!” „Cuvintele nu pot exprima În suficientă măsură starea mea sufletească, văzând tragedia celor sfârtecați de prăbușirea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numai brigăzile de arestați ai penetenciarului Rahova nu cunoșteau odihna. Sărmanii, Îmbrăcați rudimentar cu haine militare ce proveneau din secolul trecut, cârpite grosolan cu petice de altă culoare pe alocuri legate cu sârmă, Încălțările la fel zdrențuite, desperechiate, cu pingele improvizate din cârpe ori ziare, Îndurau vitregia dezlănțuită a iernii...! Barăcile din lemn erau construite grosolan impropiu ființei umane, unde deținuții serveau masa se prezentau deplorabil. Vântul, zăpada, pătrundea cu așa o forță În interiorul lor Încât arestații erau nevoiți să mănânce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unde dormim eu și Sheba, există un afiș de șase pe patru picioare cu un apus în port și cu legenda: „Veniți, urmați-mă, a zis Iisus, și am să vă fac pescari de oameni!“. În cinstea Paștelui, sora mea improvizase o scenetă a patimilor pe televizor: un crucifix poleit, înconjurat de zece iepurași pascali chinezești cu bonete tam o’shanter pe cap. Cred că aici e de găsit adevărata devoțiune față de Dumnezeu a surorii mele: în accesorii. Cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
toate senzațiile de pe teren l-au inundat instantaneu - panica, adrenalina, agonia care te cuprinde când vezi suferința altui om. Mike a sărit din mașină, a început să alerge de la o victimă la alta, și-a sfâșiat mânecile de la cămașă ca să improvizeze garouri. Când a ajuns s-o ducă pe Jina la spital, Mike era deja plin de sânge, iar pielea i se făcuse de găină; n-a contat că Jina era o necunoscută - de data asta, Mike se aruncase complet în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de tip comunist: orășenii își luau distanță superioară față de săteni, muncitorii industriali priveau de sus la cei agricoli, dar și la cei cu tocul și cartea, învățătorii și profesorii cu studii adecvate începeau să-i elimine din cursă pe cei improvizați din primele două decenii de comunism. Ideea de progres al generației viitoare față de cea prezentă și de cele trecute a funcționat în ce mă privește ca un primum movens. Bunicii aveau studii elementare, mama-studii medii, iar eu urma să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în tinerețe, era departe și imprevizibil. Lung, care moțăia alături, nu mai avea ce aștepta. Acum un an și ceva fusese împroprietărit și era fericit. El atinsese liniștea aceea senină de care ducem nevoie; fiecare avea preocupările lui de țăran, improvizat în ora de serviciu al primăriei „bun la toate”, se mândrea cu asta, apoi grija celor doi cai, cu care conversa în ascuns, îi mângâia pe frunte, pe bot, îi bătea prietenește pe crupe, ei simțeau asta, era a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fel l-am prevenit și pe unchiul care, de la un timp parcă alt subiect de discuție n-ar mai avea. Nu că nu m-aș pricepe, cât de cât măcar, să emit opinii, pe care aș putea să le și improvizez la nevoie, pentru că e un domeniu în care, ca și în literatură sau medicină, toți se cred competenți și-și dau păreri, de asta în politică sunt cei mai mulți ariviști și aventurieri. Nu pentru toate astea, ci pentru că disprețuiesc politica. - Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Martine, frumusețea familiei, s-a apucat să tragă zdravăn la măsea. Tu ești domnișoara Martine, eu sunt Edna, sora mai mare și insipidă - pentru că doar citim replicile, în regulă? Eu și „Edna“ a trebuit să ne așezăm pe o „verandă“ improvizată din două cutii răsturnate, făcându-ne vânt din cauza arșiței cumplite. Cum ziua era cu adevărat dogoritoare, asta a fost ușor de jucat. Scena 1 La ridicarea cortinei, două tinere sunt așezate pe veranda unei case gen plantație, care dă semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
boltă asupra ei. A suspinat la urechea mea: — Doamne, cât de mult mi-ar plăcea să-ți dăruiesc eu acel moștenitor! Ca și cum ar fi auzit, poetul se uită la ea cu tot atâta milă câtă dorință și, întrerupându-și zicerea, improviză două stihuri rostite cu glas cântat: Dragostea e sete la ghizdul fântânii, Dragostea e floare, nu și rod. Cu un gest spontan, mi-am luat punga și i-am azvârlit-o. Conținea cu siguranță mai mult de cincizeci de dinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
petale care se deschideau și se închideau, un pește înotând, o cămilă balansându-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă zorită îl făcură să simtă un fior scurgându-se în jos pe șira spinării și-și scutură palmele, voind parcă să scape de păianjenul dinăuntrul său. Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
se întâmple la ședința aceasta... — Nu vă faceți griji, domnule, îi șopti domnul Gupta, care sosise pentru întâlnire atât de devreme că avusese chiar timp să îl ajute pe funcționarul oficial să-și încălzească apa pentru baie cu un termoplonjon improvizat dintr-un cablu electric și un băț de lemn. Am venit să vă dau cele mai bune sfaturi, îi șoptise domnul Gupta, zâmbindu-i liniștitor. Îi plăcea noul lui șef mult mai mult decât nesuferitul domn D.P.S. de la oficiul poștal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Am urmat-o cu toții. —Trebuie să spun, remarcă James RattrayPotter care se apropiase amenințător de mine, că opera ta de artă a fost admirată de mulți de la bancă. Un spectacol pe cinste. Dacă aș avea spațiu, te-aș chema să improvizezi ceva în garsoniera mea de burlac. Chiar și așa, poți trece oricând să-mi vizitezi apartamentul. Niciodată nu știi de unde sare iepurele, nu? Îmi aruncă o ocheadă. —Trebuie să spun că Sebastian e un bărbat norocos. O expresie perversă alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sunt în direcția cea bună către bar. Era mană cerească. Am mărit pasul și am ajuns sus. În dreapta mea era încă o cameră spațioasă plină și ea cu scaune și mese din plastic, cu postere pe pereți și cu mese improvizate la capătul ei. Arăta ca o cantină a unui club sărac pentru tineri. Ăsta trebuia să fie barul. Mulțumesc lui Dumnezeu. Muream după o bere. —Sam, aici, îmi făcea Tom semne de la o masă de lângă fereastră. Purta puloverul șleampăt. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
oportunismelor de tot felul, de emoțiile momentului, luminând ceea ce-i cu adevărat durere profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali în irealitatea proiecțiilor noastre. Cel puțin eu mă simt mult mai adevărat, mai autentic, improvizând, chiar și în banalul zilelor. Realitatea mea e o continuă ficțiune. Poate, psihanalitic, toate acestea au o explicație. Dar și psihanaliza este o artă a ficțiunii. Căutăm adevărurile profunde din noi imaginând, ficționând. Poate și de-asta nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei care în cele din urmă cade. Scriu astfel cu duioșie despre cel ce am fost. Îl pot închipui. Îl pot improviza. Îl pot călăuzi prin timpul lui de odinioară, cu blândețea și bunătatea cu care eu însumi am fost condus. Știu, acum, că viața mea n-a fost întâmplătoare. Eu n-am putut să-i descopăr toate bucuriile care mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avea nimic. Doar picioarele putrezinde. Veneam acolo fascinat de poveștile lor. Pentru un kefir, o bucată de salam sau câteva plăcinte puteam să-i ascult cum își deșertau desaga suferințelor. Nu m-am îndoit nici o clipă că poate inventau, poate improvizau spre a mă impresiona pe mine sau pe alții. Îmi era milă și, din puținul meu, credeam că le alin suferințele dându-le ceva și, mai ales, ascultându-i. Într-o zi, pe la prânz, după ce discutasem cu unul dintre acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se facă soldat... — Vă simțiți bine, domnule Romero de Torres? Pe mine, apariția subită a lui Fumero În relatarea părintelui Fernando Ramos mă Înghețase, Însă efectul asupra lui Fermín fusese fulgerător. Pălise și mîinile Îi tremurau. Mi-a scăzut tensiunea, improviză Fermín cu un firicel de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. — Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dulce. Mă surprindeam amintindu-mi cu o precizie cartografică toate cutele corpului, lucirea salivei mele pe buzele ei și pe acea linie de puf blond, aproape străveziu, care Îi cobora pe pîntece și la care prietenul Fermín, În conferințele sale improvizate pe tema logisticii trupești, se referea ca la „drumeagul spre Jerez“. M-am uitat la ceas pentru a nu știu cîta oară și am constatat cu oroare că mai lipseau cîteva ore bune pînă cînd aveam s-o pot vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aceea, care mă percepea din nou ca pe un străin. Cecilia dispăru pe coridor, Învăluită În aura de lumină, lăsîndu-mă pe Întuneric. Mi se păru că aud glasul lui Tomás În depărtare, iar apoi niște pași care se apropiau. Am improvizat un pretext cu care să-mi justific vizita neașteptată În fața prietenului. Silueta ce apăru În pragul vestibulului era tot a fetei. Cecilia Îmi adresă o privire Îndurerată, iar zîmbetul de mucava mi se risipi. Domnișorul Tomás mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bătrînului, despuiat de vălul lui de ironie, făcea ape și era aproape la fel de bătrîn ca și privirea lui. — Nuria te iubea mult, Isaac. Să nu te Îndoiești nici o clipă. Și știu că și ea se simțea iubită de dumneata, am improvizat eu. Bătrînul Isaac tăgădui din nou. ZÎmbea, Însă lacrimile Îi cădeau neîncetat, tăcute. — Poate că mă iubea În felul ei, așa cum și eu am iubit-o Într-al meu. Însă nu ne cunoșteam. Poate pentru că n-am lăsat-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tinerețe continua, sub forma unui abur cosmic, să-i anime trupul, era dispusă să-și elibereze „locul” În favoarea oricărui pacient, indiferent de vârstă, nație sau de sex, oferindu-i, la o adică, și alte servicii speciale, constând Într-o fanfară improvizată din tăvi și din tacâmuri, menită să intoneze, pentru ieșirea din scenă, În funcție de dispoziția clientului, fie Perinița, fie Katiușa, fie marșul funerar. Cum În salonul ei nu se aflau decât decât niște femei simandicoase, care umblau mereu cu nasul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vedea dilatându-se și Îmbrăcând pereții, Începeau să revină la dimensiunea lor obișnuită. Și, pe măsură ce porii năpădiți de sudoare se destindeau, se micșorau și insectele ce mișunau prin casă. Chiar și bărbia și trabucul lui Satanovski, legănându-se În hamacul improvizat din secreții nevăzute, piereau din vedere, lichefiindu-se Într-un punct din ce În ce mai Îndepărtat În spațiu. Urma apoi și mult așteptata oră când ornicul Mitropoliei bătea de șase ori. Atunci, cu ultimul zvâcnet, insectele sufereau o scurtă metamorfoză. Pe spatele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de wați, care stimulează metabolismul prin modificarea substanțelor chimice de la nivelul creierului. Prin această procedură, un stimul electric de scurtă durată este transmis la creier prin electrozi plasați pe cap.” Trupul lui Noimann fu străbătut de fiori reci. Prin urmare, improvizase și un astfel de tratament, care-l făcuse să vadă În față stele verzi. A cîta oară oare? Și cu ce rezultate? Reclama citită cândva Într-o gazetă se scurgea acum pe tunica bine-cunoscută a piciorului postat În fața sa. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]