7,158 matches
-
gazelor românești, aurului românesc etc., de către prădalnicele companii străine!) au descins, cu grăbire și “câtă frunză, câtă iarbă” (mai mulți, oricum, decât țăranii cei fără altă armă decât pumnii, îndurerați de atâta răbdare!), de parcă se anunțase invazia României, de către vreun inamic... De fapt, greșiseră direcția, doar: inamicul României există, da! - dar el este la București!!! - tronează, îmbuibat de comisioane trădătoare de patrie, în tronurile de la palatele Victoria și Cotroceni! ...Țărani. Oameni ai pământului. Adică, autentici cunoscători ai pământului. Nu precum “alde
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
prădalnicele companii străine!) au descins, cu grăbire și “câtă frunză, câtă iarbă” (mai mulți, oricum, decât țăranii cei fără altă armă decât pumnii, îndurerați de atâta răbdare!), de parcă se anunțase invazia României, de către vreun inamic... De fapt, greșiseră direcția, doar: inamicul României există, da! - dar el este la București!!! - tronează, îmbuibat de comisioane trădătoare de patrie, în tronurile de la palatele Victoria și Cotroceni! ...Țărani. Oameni ai pământului. Adică, autentici cunoscători ai pământului. Nu precum “alde Marincea”, directorul Institutului de Geologie-București, care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
singurul doctor în război geofizic din România, generalul Emil Străinu? Reluînd ideea dînsului, răzbioul geofizic, reprezintă acel tip de conflict, armat sau nu, care folosește, cu bună știință, tehnici de modificare a mediului înconjurător. Geoclimatic împotriva unui potențial concurent sau inamic, se creează secetă la comandă, taifunuri, ploi, tornade, zăpadă, ceață, cicloane, uragane, iar geofizic, activări de vulcani, cutremure, alunecări de teren. De la nămeții în fapt de întrebare, haideți să vedem de ce ne-am lăsat anesteziați de haosul diabolic ticluit de
Frezele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi „preafericitul” Hollande [Corola-blog/BlogPost/92993_a_94285]
-
Editura Antet, 2009, p. 21]. Procedeul preferat al agenților de influență este logomahia [cuvânt din greaca veche, însemnând „luptă prin cuvinte”, prin combinarea vocabulelor: lógos, cuvânt, și máhe, luptă], una dintre formele cele mai insidioase ale dezinformării. Urmărind denigrarea, discreditarea inamicului, expunerea sa deriziunii, disprețului sau ridicolului, logomahia constă în folosirea de formulări care să solicite emoțiile și care, prin colportare și promovare sistematică, sfârșesc prin a fi acceptate ca adevărate [Vladimir Volkoff, Dezinformarea - armă de război, Editura Antet, 2000, p.
Laszlo Tokes – Portretul unui agent de influență I [Corola-blog/BlogPost/93279_a_94571]
-
maturizează în această experiență - până la faptul că cel care are pușca îi este superior celuilalt, personajele sunt în continuă schimbare. Fiecare generează câte un mic conflict, cu mereu aceleași rădăcini în Război. Ba sunt unul împotriva celuilalt, ba merg în fața inamicilor cu pieptul dezgolit, ba se rănesc, ba se ajută... A treia tabără este cea a forțelor pacifiste, ocupate să ia poziții corecte în mass-media. Un singur reprezentant al acestei tabere are bunătatea de a fi înduioșat de tragedia celor trei
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
luptă în război apărând cauze care nu le aparțin în totalitate. Nu vom ști niciodată dacă tinerețea lui l-a împins către un gest imprudent și nici cât ar mai fi durat până ca mina să explodeze. Spectatorii văd cum inamicii de război - cele două tabere - schimbă mesaje între ele, comandanții se salute cordial și fac trafic ilegal de arme. Vorbesc când la telefon, când... peste gard, semn al apropierii teritoriale... Acesta este momentul când Războiul nu mai e război, ci
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
durere și însingurare, născut dintr-un război civil absurd și nemilos, cel dintre Bosnia și Herțegovina, între 1992-1993. Oameni care până mai ieri stăteau la aceeași masă, ca într-o adevărată familie, împărțind bucuriile, durerile și sărbătorile împreună, au devenit inamici, antrenați într-o dispută etnică aprigă și sângeroasă. El însuși martor al acestor episoade sfâșietoare, ca tânăr artist, cu studiile încă neterminate, Danis Tanović a imortalizat pe peliculă, împreună cu o echipă de documentariști, imagini cutremurătoare. Peste câțiva ani, debutul lui
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
important din perspectiva dihotomiilor de care am pomenit dintru început, ba chiar va fi o limpezire pentru câteva zile. Cum ar veni, d.p.d.v. tactic. Pentru rest, strategic, cum s-ar zice, este mai greu de apreciat. Fiindcă această țară devine inamic al celui mai feroce adversar desemnat de NATO, în iminenta sa vecinătate, ceea ce va vectoriza, vorba geopoliticianului Gușă, toată vlaga și nădejdea nației într-un mod ireversibil. De aceea, un alt enorm antagonism al zilei, cel dintre TVA și DNA
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93550_a_94842]
-
cum ne urcam pe metereze și înfigeam țepușa în turci! Vedeți? Păi cum credeți voi că ne-am cucerit independența? Și aici, la Mărășești... ne luptăm în cămașă și izmene. Uite cum dăm cu patul armei și spargem capete de inamici. Păi!...ce credeau ei, că ne cuceresc? Când vine lifta peste tine, flăcău, dai în el cu ce ai la îndemână! - Noi cu ce dăm, domnu’ Dode? A întrebat un “flăcău” mai înfierbântat. - Păi... eu cu cine vorbesc? Nu v-
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
să sară coarda. Orice, dar nu să lupte. De aceea, câteva au început să se smiorcăie. Văzându-le în așa hal de “lașitate”, fără niciun strop de eroism în ele, “domnul” Dode s-a enervat: - Hai, afară din cetate! La inamici cu voi! Și fetițele au zbughit-o în curte, bucuroase că au scăpat de “încrâncenata” luptă ce se pregătea. Chiar, de ce i se năzărise “domnului” Dode să organizeze “eroicul asalt în ziua aceea”? Pentru că domnul Arsu plecase cu treburi nu știu unde
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
apă și ...alte “mărunțișuri”, numai de el știute. Destul de grele, ca să fie folosite drept arme de luptă. Desigur că “domnul” Dode a făcut instructajul “luptătorilor” din ambele “tabere combatante“. Cum să se ferească în spatele băncilor, cum să-l lovească pe inamicul care îl atacă, apoi cum să-l respingă și să-l răstoarne peste bancă, trecând el la atac, cățărându-se pe băncile etajate: o redută pe hol, a doua la in-trarea în clasă și ultima în jurul catedrei, sediul “statului major
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
apoi cum să-l respingă și să-l răstoarne peste bancă, trecând el la atac, cățărându-se pe băncile etajate: o redută pe hol, a doua la in-trarea în clasă și ultima în jurul catedrei, sediul “statului major al armatei”. Dacă “inamicul” ajungea la catedră, însemna că cetatea respectivă a fost ocupată. Dotat cu un fluier de arbitru (nu știu de unde îl avea), a “preluat comanda ostilităților”: - Atenție, “flăcăi”, comanda la mine! Când fluier, atacați! Când s-a auzit fluierătura de atac
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
urcaseră pe băncile din “linia a doua”. De acolo ne loveau în cap cu geacurile, de ne-au băgat sub bănci. Dar luptătorii noștri de la “reduta” de pe hol i-au atacat pe la spate, lovindu-i cu geacurile și picioarele, încât “inamicii” au bătut în retragere, mai ales că cei căzuți pe sub bănci au reușit să se ridice și să treacă la “atac”, respingându-i pe “invadatori”. Poate că “lupta” ar fi continuat până la completa “exterminare” reciprocă a “eroilor” dacă nu-și
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
lui. Nu el, pe vremuri, într-o reprezentație - când Teatrul exista cu adevărat -, jucând rolul lui Hamlet, a făcut ce a făcut și a sfârșit povestea în picioare? Prințul, în viziunea sa, în loc să moară, și-a găurit cu spada toți inamicii, apoi a început să răcnească în fața sălii, toată un val de indignare: „Nu vă bucurați că am scăpat? Și așa au murit prea mulți în seara asta, vinovați și nevinovați! Hamlet și-a învins destinul! Priviți-mă! Pipăiți-mă! Izbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
orice ocazie, să-l tragă de limbă, să-l încurajeze în tendința lui de nesupunere, însă Doctorul a simțit primejdia și nu scapă nici un prilej pentru a-l ridica în slavă pe Magistrat. Pe listă, cei doi se regăsesc alături, inamici/amici. Nu mai există criterii sigure pentru a stabili alianțe sau pentru a declanșa războaie, nimeni nu se mai simte în siguranță. Locuitorii, aproape toți, sunt - iarăși - împotriva Magistratului, a Castelanului - „Nu vrem un rege(!Ă!” - a Filozofului, a Actorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
amestec pe Eva În povestea asta, pentru că putea deveni oricând contondentă (despre poveste vorbesc...), dar și fiindcă Howard Începuse să-mi inspire Încredere. Sau, cel puțin, voiam să fie așa, ca să mă eliberez de gândul că de pretutindeni mă Împresoară inamici. Nu-mi mai era atât de frică - la modul strict fizic vorbesc; totuși, până la a mă simți În apele mele teritoriale, mai era mult. - Regret că sunt nevoit să vă deranjez, mister Howard... - Mi-ar plăcea mai mult să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era pistolul. De la el trebuia plecat. Cel care Îl sustrăsese o făcuse indubitabil pentru a-l folosi. El, nu altcineva. Nu fură nimeni o armă ca s-o dea altcuiva care, la rândul lui, o va folosi ca să-și suprime inamicul. Și viceversa: cel care recurge la utilizarea unei arme și-o procură, pe cât posibil, personal, nu mai vâră pe fir, doar așa, ca să-și complice existența, pe un altul, care poate să vorbească și să-l dea În gât când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sine drept un cetățean al planetei, unul dintre cei importanți chiar; era puțin probabil să se fi lăsat cutreierat de asemenea slăbiciuni regionale și paseiste. Mult mai rezonabilă era ipoteza că vrusese, pur și simplu, să le facă zile amare inamicilor În mâna cărora ar fi putut cădea documentul. Dar dacă pentru un străin el comporta inerente dificultăți, pentru un român era floare la ureche! Mai ales pentru unul care se exersase temeinic În materie și care adulmeca acum ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-i adaug personajului În discuție aceste valențe suplimentare. Poate ar fi putut fi un bun militar, avînd vocația supunerii oarbe și a bravării inconștiente. Mi l-aș putea imagina seara cufundat În tăcerile lui cum organizează războaie imaginare, armate imaginare, inamici imaginari, cum desfășoară strategii diabolice și trăsăturile i se Însuflețesc, conduce, Învinge. Acea „petrecere adevărată“ este fața complementară a unei autofrustrări. 8. Tremurul mîinilor. Poate transpirații abundente ale extremităților, semn de emotivitate la limita patologicului. 1. MARCEL ALBU țvăzut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am pășit niciodată. Noaptea era timpul când ieșeau toate micile animale care locuiesc pe deal. Fugeau de colo-colo pe cărări și uneori aproape că mă împiedicam de ele. Era ciudat că le era atât de frică de oameni când adevărații inamici erau de teapa lor. Nu mă enervau, pentru că știam cum e să-ți fie frică de moarte de cineva, îmi era doar milă de ele, pentru că mie nu mai aveam de ce să-mi fie frică de inamicul meu. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oameni când adevărații inamici erau de teapa lor. Nu mă enervau, pentru că știam cum e să-ți fie frică de moarte de cineva, îmi era doar milă de ele, pentru că mie nu mai aveam de ce să-mi fie frică de inamicul meu. Când am ajuns, toată casa era luminată si tanti Mae stătea pe verandă. Am pupat-o și i-am dat floarea, iar ea s-a uitat la ea ca la copilul ei. Primul lucru de care am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
comită o asemenea faptă. Nu vă grăbiți să mă contraziceți, pentru că argumentez imediat. Majoritatea crimelor prin înjunghiere se produc pe la spate. Ucigașul nu își poate privi victima în ochi. În războaie, este mult mai ușor pentru soldați să tragă în inamic cu armele de foc, care ucid de la distanță, decât să facă același lucru atacând la baionetă. Dacă infanteriștii mai au mustrări de conștiință, atunci când se întâlnesc față în față cu victimele lor, artileriștii nici măcar nu consideră că au ucis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bombardiere, care nu pot distinge trupurile celor de la sol sfârtecate de exploziile bombelor lansate de ei. Însuși faptul că soldații sunt îmbrăcați în uniforme face ca identitatea lor să se disipeze în acea noțiune gene rală, cunoscută sub numele de "inamic". S-a constatat că individului uman îi este foarte greu să ucidă un semen de al său. Asta nu înseamnă că ceea ce spun eu are o valoare absolută. Studii foarte serioase arată un procent de doi la sută din populația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
convoi. Șoferul lui Mihailovici oprise mașina frânând violent. Își privea înspăimântat șeful, așteptând de la acesta noi ordine. Mihailovici rămăsese încremenit de uimire. Chiar dacă bănuise iminența unui atac, nu se așteptase ca acesta să fie atât de violent și nimicitor. Dacă inamicii săi voiseră să-i transmită un mesaj, reușiseră cu prisosință. Îi era foarte clar, nu mai avea ce căuta acolo. Întoarce! reuși el să îngăime, înainte de a răspunde la telefonul care începuse din nou să sune strident. V-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la un război de uzură pe care armata rusă nu era pregătită să-l poarte. Desigur că țara era ocupată și garnizoanele sovietice erau desfășurate pe întreg teritoriul, însă rebelii ascunși în munți duceau un război de hărțuire, constituind un inamic practic invizibil. Nici trupele guvernului afgan nu erau în totalitate loiale, pactizând de multe ori cu inamicul. Când Boris Godunov sosise în Afganistan, armata rusă trecu se de la acțiuni militare active la sprijinirea trupelor afgane. Comunitatea internațională știa că aviația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]