924 matches
-
notă ironică și subversivă, funcționează simultan ca galerie, scenă de teatru, pub și club al artiștilor. Muzica zgomotoasă, poeme recitate simultan de 4 pana la 7 voci, dansuri bizare în măști grotești și costume fantastice, întrerupte de sunete nemaiauzite sau incantații din textele misticului Jacob Böhme puteau fi auzite în fiecare seară la cabaret. Pe pereți fuseseră aduse tablouri de pictori necunoscuți până acum ca: Hans Arp, Paolo Buzzi, Marcel Iancu, Marinetti, Arthur Segal, pictori care păstrau în lucrările lor încă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații străvechi, madrigaluri abia îngânate, ce sună ca ambra, ca mierea, ca steaua polară, când frigul se preschimbă în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cameră, o să aibă de-a face cu mine. Oare nimerisem direct în armată sau greșisem căminul? Ăștia nu dormeau niciodată? Nu știa namila că am mers o zi întreagă cu trenul și noaptea de somn a fost foarte scurtă? Mormăind incantații cu sfinți printre dinți, m-am întors pe partea cealaltă căutându-mi de visul de care cu greu mă puteam dezlipi. Nu știu cât am mai dormit fiindcă dintr-o dată am simțit o zguduitură și podeaua lipindu-se de fața mea. Am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dragostea vieții tale se apropie de tine, că străbate cu bună strategie drumul lung și întortocheat către tine. soarele strălucește din nou peste dudul-înalt-cu-dude-mari-de-aur din care când o dudă cade pe jos se transformă în taur. nouă deasupra: se aud incantațiile zeiței chuang-mu, ca un dăngănit departe, ca niște valuri spărgându-se pe corali, ca strigătul berzelor către puii din cuib, ca scârțâitul zăpezii sub pași. incantațiile și focurile mici, de vreascuri crude, ale zeiței chuang-mu îl aduc pe prințul tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
când o dudă cade pe jos se transformă în taur. nouă deasupra: se aud incantațiile zeiței chuang-mu, ca un dăngănit departe, ca niște valuri spărgându-se pe corali, ca strigătul berzelor către puii din cuib, ca scârțâitul zăpezii sub pași. incantațiile și focurile mici, de vreascuri crude, ale zeiței chuang-mu îl aduc pe prințul tău cu o mie de pași mai aproape de cuibul dragostei tale. în amor să fim prieteni, ma chère et tendre minunea mea, eu sunt prietenul tău. cum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
jumătate munte. nouă deasupra: acum îi ierți pe toți conducătorii oștirilor dușmane ție, plângi pentru toți apropiații pierduți ai grădinii tale suspendate, zâmbești atunci când auzi tunetele, te bucuri la amintirea cute zătorului prinț shangdi di liwu, te lași cuprinsă de incantațiile zeiței chuang-mu, te miști cu eleganță prin sufletul tău. toamna vine singură, fără ajutorul tău drăguț, luo na. toamna vine pe scări rulante, pe titanicuri ciocnite, pe vițe plesnind de alcool de abia înseninat, de cuvinte fără silabe pe șine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
suflețel pur din pieptul tău în acest pământ roditor, de aceea petuniile magice au clopote mari și firele de trifoi au câte cinci foi grase fiecare, de aceea până și zeița chuang-mu își amintește de tine și te pomenește în incantațiile ei. șase în al doilea loc: te apuci și cultivi ceva din care să poți face îmbrăcăminte ușoară, bună de purtat pe căldurile verii sau seara, când te strecori în patul așezat pe pământ reavăn, ceva din care să poți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
prințul tău credincios, prețiosul shangdi di liwu. șase în al doilea loc: te întinzi pe burtă în pătucul tău fără picioare, așezat direct pe burta proaspătă a pământului reavăn al grădinii suspendate a dragostei tale, scoți un tril scurt, de incantație de seară, și aștepți plutoanele de furnici albe harnice, care nu întârzie deloc, în cântec de fanfară, și încep să îți maseze fantastic de relaxant mușchii din spate ai gambelor tale, gastrocnemienii tăi cu formă perfectă, plutoanele mărșăluind creează unde
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cele din urmă în cuibușorul tău cald. șase în al patrulea loc: îți ungi umerii cu mierea albinelor superpolenizatoare, simți cele patru perechi de aripi ale fiecărei albinuțe zbătând în oasele umerilor tăi, vibrația cuprinde și buzele tale, care continuă incantația de seară, brruuu, hurrr, errr, brruu, hurrr, errr. nu te clintești acum, când zbârnâie sufletul tău odihnit. șase în al cincilea loc: regretele și remușcările trec, doi pui de vultur harpagornis, pe care îi ții cu tine, te apucă cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o ceartă în bucuria ta: vietățile tale dragi, ale grădinii suspendate prin dra gostea ta pură, nu știu cum să își împartă corect bucuria venirii prințului tău. te sperii, îți dai seama că oscioarele tale își doresc mai mult, că sunt frustrate, incantația inspirată a zeiței chuang-mu convinge toate degetele tale că vor fi egal iubite și respectate de miraculosul prinț shangdi di liwu. toți se vor putea adăpa cu dragostea sa din lacul tău secret, la miezul nopții, când apele sunt negre-albăstrui-închis
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Și, oricât de neobișnuit ar putea părea astăzi, ținând cont de vârsta mea și de societatea pluralistă în care trăim, m-a și dezvirginat. Îîn sensul că, în timp ce mă viola, țipa și se extazia, bolborosind cele mai îngrozitoare porcării și incantații. Un amestec răutăcios de acuzații cu care își presărase deja povestirea: împotriva evreilor, a intelectualilor, a moderniștilor și a celor cu înclinații psihanalitice. În ceea ce îl privea, era clar că violul repreyenta un act cu țintă precisă. Simțeam că, forțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
definiția agresivă și violentă pe care o dădea ideii de sexualitate. Prin urmare, acest băiat, care lucra în mediul birocratic de provincie, un director de servicii sociale sau ceva de genul ăsta, dansase în jurul focului (gaz, imitație de bușteni), rostind incantații și blesteme, uimind și, în cele din urmă, oripilând un grup de puberi, pe care îi amețise în prealabil cu cidru în care dizolvase Mogadon. Fusese un caz celebru. Demn de luat în seamă. Până și Tittymus, prietenul și contemporanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de șah ce se afla încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când, în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre cer, după care scotea limba, bolborosind absolut întâmplător câteva incantații adresate soarelui. Reuși astfel să-și deranjeze costumul maro, elegant. Își smuci furios cravata verde, căci nu putea respira. Dintr-un lătrat destul de scurt și hotărât, deveni clar că în toată această luptă inutilă va fi acompaniat de credinciosul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a ținut bulgărele de noroi sub deget, a așteptat să cadă cei trei stropi, după care mi-a spus să-mi ling rana, ca nu cumva să fac puroi, apoi s-a apucat să frământe bulgărele, murmurând un fel de incantație, din care prindeam doar câte-o vorbă, modelând din noroi o siluetă de formă umană. Era asemenea păpușilor de cârpă, cu mâini și picioare abia schițate, când a fost gata, i-a înfipt în spate aripile de pasăre, preschimbând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
oarecum la vrăji. El I-a dat curaj Angelicăi și i-a făgăduit s-o protejeze de primejdii. Apoi și-a desfăcut sacul scoțând din el o carte; și nu citise decât o singură pagină, când un spiriduș care răspunsese incantației sale, a apărut sub înfățișarea unui plugar, întrebând care-i erau poruncile. De îndată ce le-a primit, el s-a transportat la locul unde ci doi cavaleri se mai băteau încă și fără sfială păși între ei. -Spuneti-mi rogu-vă, vorbi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
poate să le prefacă în muzică, este atâta lirism în picturile lui! Nu-l pot asemăna decât cu muzicienii Debussy și Ravel, precum și cu poetul german Morgenstern, a cărui lirică îmi aduce aminte de melo peele lui Topârceanu și de incantațiile rugăciunilor. Odată m-am amuzat ilustrându-i patruzeci de poeme. Arta e o joacă genială. — Tu cum faci când pictezi? — Mă joc tot timpul, la șevalet și în viață. Dacă n-ar fi existat Paul Klee, poate n-aș fi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
colegii de la unu. Un adevărat conflict de interese, generat de o „nepotrivire de caracter”. Căci pentru Ilarie Voronca suprarealismul nu era decît o formă de radicalitate poetică. Intrarea sa în Societatea Scriitorilor Români și premierea de către aceeași organizație a volumului Incantații apărut la Cultura Națională - editură rezervată autorilor canonici, „candidaților la Panteonul literaturii române” - a echivalat pentru mulți „uniști” (Roll, Sașa Pană, Sernet, Brunea Fox, Maxy, Moldov) unei pactizări cu burghezia. O burghezie conotată tot mai „fascizant”, pe fondul ascensiunii mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deosebire la Rémy de Gourmont și Thibaudet - apar cu deosebire în situațiile în care Perpessicius simte nevoia să își justifice cu argumente de autoritate estetică aprecierile față de „poezia nouă”. Într-un preambul al comentariului despre volumele Invitație la bal și Incantații de Ilarie Voronca, Perpessicius face o serie de considerații despre poezia pură care, „fie că a practicat imaginea în mai mare măsură decît poezia tradițională, parnasiană sau romantică, fie că s’a adresat surselor melodice închise în cuvînt, se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe această linie devenită cu adevărat productivă abia prin anii ’70: „Transcriu numai poema „Tîrziu”, pentru excepționala ei calitate de invocare a unei stări de halucinație și care poate fi alăturată celor mai onirice pasagii suprarealiste sau celor mai veninoase incantații ale lui Lautréamont”. Ca și în cazul altor critici „artiști”, Boz polemizează cu Lovinescu, care „oprindu-se, cum era și cazul, la elementele superficiale”, a ratat înțelegerea poeziei bacoviene, fixînd-o în rama desuetă a unui simbolism provincial, minor. Observație corectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care strecoară otravă într-un flacon de aspirină. Fugind de orice cuvânt nou. Orice nu e deja cuprins de înțelegrea lor va fi suspect, primejdios. Evitat. O carantină împotriva comunicării. Și, dacă aceasta este o vrajă aducătoare de moarte, o incantație, înseamnă că mai există și altele. Dacă știu eu despre pagina 27, trebuie să mai știe și altcineva. Că doar nu sunt eu omul în stare să născocească ceva. Cât va mai dura până se va găsi cineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
odihnea capul în fiecare vacanță. Mai cu seamă somnul de prânz era patronat de prezența falnică a păuniței, pe care o privea lateral, cu capul rezemat pe marginea pernei, și citea mecanic, la nesfârșit, versurile fără noimă, ca pe-o incantație ce avea să-i aducă somnul. Și mirosul îi penetra tot mai adânc întreaga ființă, dintr-odată și-a amintit până și tabloul de la capul patului, unde era străbunicul tânăr, înalt, bățos, în costum negru, alături de o mireasă tânără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dislocare a limbajului. Ei transgresează cu nepăsare barierele etnice prin acea magie a jocului ce construiește un limbaj universal, spontan, adesea inventat. El se impune cu ușurință prin noutate, este ușor asimilat din cauza rimelor, a cadențelor ritmate și a magiei incantației. Cu timpul, am cunoscut marea ca "El Mar": agresivă, năprasnică, dezlănțuită și nestăpânită sau clară, introspectivă și carteziană cu cele două dimensiuni infinite ale ei. Dar în visele mele, ea a rămas așa cum am receptat-o în copilărie, în limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a urlat, iar sunetul pe care l-a scos, probabil din cauza atâtor urlete din acele zile, a sunat nu ca al unei femei, ci ca al unui animal cuprins de flăcări. Inna a început să spună un fragment dintr-o incantație în numele vechii zeițe a vindecării. Gula, grăbește nașterea Gula, te implor, îmi pierd mințile, sunt vrednică de plâns, Disperată de durere, sunt sclava ta Fii bună și ascultă-mi ruga. În câteva clipe, Zilpa era deja așezată pe cărămizi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a mințit fără să clipească: - Ruti nu se simte bine, sângele nu i-a venit, dar are burta fierbinte și ne temem să nu piardă sarcina în noaptea asta. Rahela o să facă tot ce se poate cu leacurile și cu incantațiile ei ca să salveze copilul. Să ne rugăm pentru sora noastră Ruti. Dar în câteva minute era deja limpede pentru toată lumea că leacurile Rahelei nu erau menite să salveze copilul, ci tocmai să-l facă să dispară. Au privit lung, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Doar Inna n-a renunțat. I-a dat Rahelei fiecare leac pe care îl avea. A încercat combinații de plante de care nimeni nu mai auzise. A spus rugăciuni necunoscute, deși nu era inițiată în lumea cuvintelor magice și a incantațiilor. Nici Rahela nu s-a lăsat și a luptat pentru visul ei de o viață. S-a luptat ca un animal, cu ochii ieșiți din orbite și transpirația șiroind. Chiar și după trei zile și trei nopți, n-a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]