1,104 matches
-
că tocmai sentimentele de Omenie și de Justiție sădite de voi în sufletul nostru ne fac să ne irităm, să ne indignăm, să ne înfuriem. Înțelegeți că, de am fi fost lipsiți de sentimentele de Omenie, nu ne-am fi indignat deloc și nu ne-am fi tulburat. Înțelegeți că nu ipocrizia, nu viclenia, nu ticăloșia rațiunii, ci doar Omenia, Dreptatea și Noblețea Sufletului ne obligă să ne indignăm, să ne înfuriem sălbatic și să ne răzbunăm ca fiarele. Înțelegeți, prorocilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am fi fost lipsiți de sentimentele de Omenie, nu ne-am fi indignat deloc și nu ne-am fi tulburat. Înțelegeți că nu ipocrizia, nu viclenia, nu ticăloșia rațiunii, ci doar Omenia, Dreptatea și Noblețea Sufletului ne obligă să ne indignăm, să ne înfuriem sălbatic și să ne răzbunăm ca fiarele. Înțelegeți, prorocilor, acesta este mecanismul sufletului nostru de om, mecanismul leagănului în care, din zborul cel mai avântat spre Noblețea Spiritului se naște mișcarea în direcție opusă, spre polul Cruzimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aceea ce se arată: arătare sfîntă ori vis mincinos, iluzie ori fapt de viață. Și cum spun, în abureala minții mele ( sau mai bine zic în abureala minții noastre, că suntem mai mulți) taman vine domnu' Adrian Păunescu și se indignează pe acute joase, zice: "vai, vai, popor român ce greu o duci" și, pe urmă, după ce isprăvește căinarea, pleacă la vila lui cea mare într-un Nissan Patrol, urmează la rând dom' Vadim și zice cu ochii înfipți în vulturul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
repede, că foarte curând i-am mărturisit totul. — E atât de nedrept! a exclamat el. Mi-e rușine că sunt american! De ce nu are guvernul curajul să declare: „Oameni buni! Omul ăsta pe care îl scuipați e un erou!“. Era indignat - și după părerea mea indignarea lui era sinceră. — Pe mine nu mă scuipă nimeni, am zis eu. Nimeni nu mai știe nici măcar că trăiesc. Kraft era dornic să-mi vadă piesele. Când i-am spus că nu am textul nici uneia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
întrebat pe negru ce sărbătoare era. Mi-a spus că era Ziua Veteranilor. — Ce dată-i azi? l-am întrebat. — 11 noiembrie, domnule, mi-a răspuns. — 11 noiembrie e Ziua Armistițiului, nu a veteranilor. — Da’ dumneatale unde-ai fost? se indignă el. Asta s-a schimbat de ani de zile. — Ziua Veteranilor, am informat-o pe Helga când am pornit mai departe. Îi zicea Ziua Armistițiului. Acum e Ziua Veteranilor! — Te supără? întrebă ea. — Of, e o treabă așa de ieftină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mare putere doar cu exportul de materii prime, fără capital uman și tehnologii avansate. - Spuneți că politica Gazprom-ului prevalează asupra politicii statului rus? - Da! Corporația Gazprom nu este un stat în stat. Ea este însuși Statul. Și multă lume se indignează, fiindcă își dă seama că nu partidele politice, nu președintele, nu aleșii poporului, nu guvernul conduc țara, ci corporațiile. Este numai o aparență că Putin, sprijinit de FSB, controlează totul în statul rus. Gazprom contravine intereselor vitale ale Rusiei prin
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
grade, stă pe un cadru metalic ruginit. Ține minte că e tare tonifiantă axioma: totdeauna există cineva mai nenorocit ca tine! “Nu mă primește la dializă doctorul Toflăuță, domne. Zice să mă duc să cerșesc dacă n-am bani”. Mă indignez profesional imediat, cineva suferă, domne. “Nu aveți documente din care să reiasă că sunteți pensionară?” “Am lucrat 40 de ani ca vatman de tramvai și mă trimite la cerșit...” Ultima mireasă Dacă mergi de la Baia Mare spre Sătmar vreo 30 de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
că umblă să se mărite și se-ndrăgosteștede cine-i iese-n cale. Otilia sfârșise de depănat ibrișinul și acum repara degetele mănușilor, fredonând o romanță italiană. - Cine era domnul gras de aseară? îndrăzni să întrebe Felix.Fata ridică o privire indignată asupră-i. - Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, într-adevăr că e cam gras, recunoscu ea gânditoare, am să-i spun să slăbească. - Este tot un unchi? se hazardă Felix cu jumătate gură.Otilia izbucni într-un râs cristalin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
putut plăti cu prisosință pensiunea, cu oricâte cheltuieli suplimentare. Lecții n-ar fi voit să dea, ca să poată studia în toată voia. Otilia, văzîndu-l abătut, îl descusu și nu-l lăsă până nu află pricina supărării. - Așa e papa, se indignă și ea, nu trebuie să te superi,trebuie să știi cum să-l iei. Lasă-mă pe mine. Într-adevăr, puțin după această convorbire, Otilia îl luă pe moș Costache de braț și, plină de gingășii, îl duse în casă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aceasta și privi semnificativ în ochii lui Felix. Titi puse lui Felix, între patru ochi, o întrebare care-i sui acestuia tot sângele la cap: - Ascultă... tu ești bine cu Otilia... spune drept... sepretează? - Cum poți jigni pe Otilia, se indignă Felix, presupunând asemenea lucruri? Otilia e o fată cuminte. Titi mestecă saliva, preocupat și incredul: - Mama spune că a văzut-o cu mulți. - Nu e adevărat, nu e adevărat! negă Felix aprins. Într-o zi însă, Titi, după o lungă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a căsătorit, Aglae nu vru să creadă și i se păru că Felix face o glumă. - Ce farse sunt astea? Așa faceți voi la Universitate? A trebuit să fie adus Titi de față, ca Aglae să creadă. În loc să se indigneze, să țipe la Titi, Aglae începu să plângă, să mângâie pe băiat, acompaniată în chip iritant de Aurica. - Dar cum ai putut să te lași tu, mamă, să-și bată jocescroaca de tine? Las' că merg eu la poliție, mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și că vrei în felul acesta discret să-i lași averea. Treaba dumitale, deși mă-ntreb ce zice familia de această hotărâre senilă. Eu personal n-aș avea de ce să mă amestec în treburile dumitale, însă îți mărturisesc că sunt indignat și sunt hotărât să atrag atenția autorității în drept asupra acestui caz, așa, din umanitate și spirit de dreptate, fiindcă o cunosc pe această domnișoară foarte modernă și independentă și n-aș vrea s-o văd cum te toacă pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ăsta, Ducos du Hauron, cu anaglyphele, spuneniște prostii îngrozitoare. Am controlat o dată la un bolnav viziunea binoculară cu fotografii stereoscopice suprapuse și am văzut că spune enormități. Internul continuă imprecația, îndepărtîndu-se cu revista în direcția medicului secundar. În vreme ce internul se indigna, medicul îi luase revista din mână și o pipăia. În sfârșit, făcu și el această observație: - Mizerabilă hârtie pun ăștia! Apoi, neavând ce face cu revista, căută în juru-i un profesor, întrebînd "a cui e asta", și o aruncă repede
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aduce onorariul. Stănică o luă de braț pe Aglae și o duse în odaia vecină: - Trebuie sa-i plătești doctorului vizita de noapte. Dă-mi, că-i dau eu, un pol. De câte cinci, ca să pară mai mult. - Cîît? se indignă Aglae. - Doctor mare, motivă Stănică, nu primește mai puțin.Aglae scoase banii, bodogănind: - L-a găsit acum să se-mbolnăvească, tocmai când suntmai supărată cu copiii ăștia. Stănică îi luă banii din mână, fără s-o mai asculte, și ieși
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt ca un doctor, înțelegi? Eu am contact cu toate clasele sociale. Dacă o artistă îmi cere concursul, pot să-i întorc spatele? G. Călinescu - Ce artistă, ce artistă? îi tăie Olimpia vorba. E o...Stănică se arătă pudic și indignat: - Iubito, niciodată n-ai fost așa nervoasă. E de față domnulFelix, avem un caz nenorocit în familie, acum te-ai găsit să-mi faci scene? Ai și tu dreptate, vom discuta acasă. Cei trei ajunseră în curtea casei lui moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care avusese legături cu Georgeta. Politețea, mai mult, delicatețea lor erau indiscutabile. Se vede că numai oamenii fără legi în viață erau în stare să perceapă situațiile fine. Totuși, ce penibilă postură! Și în mijlocul acestei adunături, el suferea și se indigna de calomnierea Otiliei, care plecase într-adevăr în Franța, însă nu pentru studii, cum pretindea, cu onctuoasă perfidie, Stănică, ci ca să se plimbe cu moșierul Pascalopol, așa cum afirma necioplitul locotenent. Moș Costache se arăta atins de ponegrirea Otiliei, dar el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tânără, înainte de a se ivi dezamăgirile în viață. Ea era, dimpotrivă, de părere ca "papa" să fie mai îngăduitor față de Aglae, căci îi era, în definitiv, soră. Veni vorba despre Simion, și moș Costache deveni, amintindu-și chestiunea, așa de indignat, încît nu fu capabil să exprime nici o idee. Pascalopol dezvoltă această teorie: - Persecutarea bărbatului de către femeie, în căsnicii cucopii mulți, e un fenomen foarte frecvent. Am cunoscut multe cazuri, însă unul, mai cu seamă, îmi este încă proaspăt în minte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ești pezevenghi rău, parcă nu știi! nu zău!nu știi nimic? totul e în definitiv o prezumție, se zice că fata, pricepi, s-a dus la Paris să facă, doar ești la medicină, un avort, de! Felix fu atât de indignat, încît rămase nemișcat. Stănică nu-i pricepu, sau se făcu că nu-i pricepe starea de spirit și izbucni tare: - Auzeam eu, domnule, și nu credeam că o femeie dupăce naște se face mai albă la față, mai picantă. Așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Știi, tu ai să trăiești încă multă vreme, doar mi-a spus Slratulat că n-ai nimic, însă vezi, de la o vârstă oarecare, omul își pune lucrurile în ordine, iată, eu am făcut de mult testamentul. - Nu vreau testament, se indignă bătrânul, n-am murit,să-mi fac testament, ce trebuie să știe și alții ce-i dau eu fe-fetiței? Am pus trei sute de mii de lei la o parte din vânzarea caselor. Aglae o să aibă casa asta și ce-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
discretă, bezele, ridicau pălării etțetera, iar cele mai frecvente comentarii erau provocate de nemulțumirea generală că, odată cu starea de asediu, guvernul a interzis consumul băuturilor spirtoase, văzând deci acest spectacol frivol, onestul domn Nicolaid (infirm din cealaltă campanie) s-a indignat. Cum, a spus, în ziua când s-au anunțat primele pierderi, peste cinci sute de răniți, iar morți desigur mai mulți de câți ni se spune, este posibil ca aici să nu se fi schimbat nimic ? De-a dreptul nerușinată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asaltat de lume. Avea anticamera plină ! Atâția care în ultimele luni îl ocoliseră, alții care nici n-avuseseră ocazia să-l cunoască, alții care îl bârfiseră sau îl atacaseră direct acum îi solicitau ajutorul ! Dinainte încă să aibă nevoie ! Era indignat, bietul Papa, povestind. Domnul Ialomițeanu provenea dintr-o familie cândva influentă în Buzău și îl cunoștea de acolo pe domnul Marghiloman. De ce atunci să nu fi apelat și el, ca și alții, într-un moment greu ? După opinia lui Margot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el cruță orașul și se întoarse acasă cu cetele sale, cu cele aliate ale cumanilor și cu sultairul Azatin, dar mai întîi prădă din temei cu totului tot atât oameni cât și vite din provinca Tracia. Mihail Paleolog era foarte indignat de nesocotita fățărnicie și de scăparea izbutită a sultanului Azatin, deci porunci numaidecât ca soția și copiii lui să fie închiși într-o cetate, iar banii sultanului să fie confiscați și vărsați în visteria împărătească. Mânia sa vie căzu și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simpatiile lui macedonene? Dar Eminescu, cu obsesiile lui paseist-voievodale, într-o epocă în care România avea nevoie de sincronizare? Am ajuns să înțeleg târziu vorba lui Julien Benda din La trahison des clercs - vorba aceea care, pe când eram tineri, ne indignase pe toți: "C'est une trahison de pactiser avec le siècle." Or, sărmanul Julien Benda avea dreptate: pentru că nu tot ce se întîmplă în secol este istorie. De fapt, asta am și vrut să arăt în ultima vreme; am vrut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
încerca să o identifice. Dar era de bine: se simțea în siguranță, specială, undeva unde își găsea locul. Priviți de restul biroului, Lisa și Jack și-au mâncat porțiile de sushi, ca doi adulți. Ashling, pe de altă parte, era indignată, dar nu se putea abține să nu se uite. Trăgea încontinuu cu coada ochiului în direcția lor, apoi închidea ochii de fiecare dată când vedea ceva ce nu îi plăcea. Din ce vedea ea, prânzul lor nu conținea doar pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se mai poate înțelege cu el, căci plânge, plânge mereu (p. 74). Tatăl crede că această modificare dramatică este imputabilă influenței dăunătoare a lui Socrate care l-a învățat să nu-și asculte părinții (p. 74), opinie împărtășită de Meletos, indignat de impasibilitatea atenienilor în fața prezenței nocive a filosofului (Cât timp veți mai îngădui oare în mijlocul vostru pe acest Socrate care strică floarea tineretului grec ? - p. 75). Incapabil să urmeze calea cunoașterii, confuz și derutat, Eurites nu mai poate suporta lumea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]