2,142 matches
-
poate că ele descriu o formă particulară de liberalism: laissez-faire-ul lor e subordonat realizării or-dinii naturale. Iar faptul că un Dupont de Nemours, polemizînd cu Say, refuză reducerea economiei la o știință a bogăției confirmă holismul fiziocraților, în opoziție cu individualismul clasicilor. Individualismul presupus de economia politică a fost multă vreme acuzat de a fi la ori-ginea aparentei contradicții dintre Teoria sentimentelor morale și Avuția națiunilor. În prima lucrare, Smith descrie pe larg simpatia pe care oamenii o demonstrează în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ele descriu o formă particulară de liberalism: laissez-faire-ul lor e subordonat realizării or-dinii naturale. Iar faptul că un Dupont de Nemours, polemizînd cu Say, refuză reducerea economiei la o știință a bogăției confirmă holismul fiziocraților, în opoziție cu individualismul clasicilor. Individualismul presupus de economia politică a fost multă vreme acuzat de a fi la ori-ginea aparentei contradicții dintre Teoria sentimentelor morale și Avuția națiunilor. În prima lucrare, Smith descrie pe larg simpatia pe care oamenii o demonstrează în mod spontan unii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în cauză, în pofida dificultăților ce de-curg de aici, cum ar fi posibila confuzie între "individul liberal" și Homo oeconomicus, sau indispensabila revizuire a tezei amintite, care face din Hume și din Smith primii apărători și, totodată, ultimele bariere ale individualismului. Nemaiacceptîndu-se conceperea econo-miei doar în spațiul acțiunilor comerciale, i se restituie acesteia prima sa ambiție. Care nu trebuie uitată, chiar sub forma unei științe. Este vorba despre faptul că economia politică este înainte de toate o filosofie socială. Ea se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
al cărui enunț face suspectă obstinația unor gîn-ditori de a se proclama virgini de orice presupoziție metafizică, cum procedează un Weber sau Durkheim cînd se jură pe toți dumnezeii că nu există nici urmă de ontologism în alegerea lor în favoarea individualismului sau holismului metodologic. Reluînd în felul său definiția propusă a ideologiei, economistul va putea declara: " Dacă aceasta este ideologia, atunci avem nevoie de ea urgent pentru a descoperi logica faptelor, pentru a explica și apoi pentru a propune un sens
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de schimbări și incoerențe. Este vorba despre un sistem deschis, care poate cunoaște șocuri aleatorii din exterior, supus "acțiunii umane", deci departe de sistemul închis și echilibrat al clasicilor. Lumea este incertă și de aici incoerență, divergențe dintre planuri etc. Individualismul metodologic este o metodă ce încearcă să explice acțiunea umană prin prisma unor planuri prealabile, concepute rațional. Acest principiu debordează economicul, iar faptul că planurile făcute uneori eșuează nu pun în discuție valoarea principiului. Metoda are două planuri: unul prospectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și acum) și ceea ce ar trebui să fim (dar nu suntem decît în virtualitate). Actul și putința se contopesc; diferențele dintre ele se estompează (...) iar forma socială în care se manifestă acest eu emotivist este societatea managerială (liberală), dominată de individualism birocratic"35. Suntem încă printre ruinele Babelului... Dar omul rămîne "natura perfectă" (Hermes), Ego integral. În ebraică, cuvîntul Adamah desemnează mai mult decît grecescul Anthropos sau latinescul Homo, și anume munihis concentratus, dualitudine, înger și om, chip și asemănare. "Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fost creat. De aici pro-vine întreaga criză, întreaga alienare a epocii moderne. Legile morale sunt legi divine, țin de acel telos exterior și trebuie integrate humusului social. Din punct de vedere economic, valori sacralizate de școala liberală și astăzi, precum individualismul, piața, concurența, libera inițiativă și altele au fost fructe ale concepției iluministe. Abordarea holistă a fost subordonată, dacă nu chiar abandonată, în beneficiul celor parțiale, uitîndu-se că "fiecare excelență se plătește cu o insuficiență"38 și că "chiar în clipa
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
contrariul"39. Dacă la antici polis-ul era atomul social, la moderni devine individul, chiar dacă și individul propovăduiește fraternitatea, întemeiată pe dragostea în și prin Hristos. Heraldul și fondatorul pozitivismului, al nominalismului și al subiectivismului în drept, ca premise ale individualismului, este considerat scolasticul franciscan, care a trăit în secolul al XlV-lea, William Occam. Ideile sale vor fi dezvoltate de Luther, bine consiliat se pare de cabalistul Reuchlin. Dar societatea nu a în-cetat să fie holistă. Considerînd biserica drept adunarea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
gîndirii canonice în general. În același spirit, John Gray respinge "atavismele doctrinei liberale", considerînd-o "prost echipată în fața dilemelor perioadei postmoderne". Născută odată cu iluminismul, cu umanismul, aceasta ar perpetua o scamă din iluziile secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea: individualismul, universalismul, meliorismul, raționalismul, și altele. Se admite faptul că o societate care este unită numai prin relația impersonală a schimburilor de piață, așa cum este întrevăzută de Hayek și de alți gînditori liberali, este în cel mai bun caz un miraj
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în spații concentraționare. Și Louis Dumont înțelege să studieze omul ca ființă socială. Subiectul ajunge la intersubieetivitate (Hegel, Sartre, Hussserl), nu poate trăi izolat. Dar societatea înseamnă mai mult decît intersubiectivitate. La polul opus, Max Weber devalorizează tradiția non-raționa-lă, cultivînd individualismul. Pentru a înțelege mai bine această dispută între individualism și holism, pentru a înțelege știința, cultura și civilizația modernă, ar trebui să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și pe ceilalți, ca mod de gîndire, ca reprezentări, idei, valori
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
omul ca ființă socială. Subiectul ajunge la intersubieetivitate (Hegel, Sartre, Hussserl), nu poate trăi izolat. Dar societatea înseamnă mai mult decît intersubiectivitate. La polul opus, Max Weber devalorizează tradiția non-raționa-lă, cultivînd individualismul. Pentru a înțelege mai bine această dispută între individualism și holism, pentru a înțelege știința, cultura și civilizația modernă, ar trebui să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și pe ceilalți, ca mod de gîndire, ca reprezentări, idei, valori, sau idei-valori etc. Știința modernă a început prin refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
însuși Iisus Hristos, Fiul, Cel de o ființă cu Tatăl ceresc. Este lesne sesizabilă in-versarea temei obișnuite a Fecioarei cu Pruncul, în eternitate, mama lui Dumnezeu fiind creația Sa și astfel apare odată ce și-a îndeplinit misiunea pe pămînt. Desigur, individualismul și comunitarismul sunt însușite diferit de la o cultură la alta. Astfel, în timp ce francezul se consideră om prin natură și francez prin hazard, germanul se simte mai întîi german și numai tra-versînd această calitate se simte și om mai apoi. Apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Lumea îmbunătățită prin știință va fi regatul spiritului, "domnia fiilor lui Dmnezeu". Concepția lui Renan seamănă mult cu proiectele și teoriile lui Saint-Simon și Auguste Comte, față de care a avut însă tot timpul o atitudine condescendentă. Comunitarienii acuză faptul că individualismul ar fi degenerat în egocentrism, fă-cînd din individ o entitate suficientă sieși, ceilalți devenind dispensabili. Or, se afirmă că ceea ce unește ființele umane este mai important decît ceea ce le separă, iar virtutea ca și capital economic se vădește în relație
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
subordonează altele. O viziune globală, integratoare, va considera cele două abordări în interrelațic, determinare reciprocă, complementaritate necesară. Ar fi eronat să vezi tot binele de o parte doar și să plasezi răul de cealaltă. Atașamentul actual față de valorile liberale ale individualismului, umanismului, nu pot fi repuse în chestiune. Ceea ce este posibil și necesar, este o temperare a exceselor liberale, o rearticulare sau rearmonizare a elementelor dominante și celor dominate. Pentru aceasta, trebuie găsite expresii noi valorilor holiste refulate. Scientismul a putut
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
comunitare pe care ni le prezintă sociologia ultimilor ani sunt rețelele pe care le constituie indivizii. Chiar școala convenționalistă în economic, atît de critică față de naivitățile individualiste ale teoriei neoclasice, nu-și propune o reconstrucție teoretică pe alte baze decît individualismul metodologic. În ciu-da simpatiilor unor convenționaliști pentru Marx sau pentru Louis Dumont, holismul pare, o dată cu ei, definitiv înmormîntat. Avînd în vedere atît evoluția realității, cît și cea a teoriei, principiul lui Jeremy Bentham, potrivit căruia "Comunitatea este un corpus imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și cea a teoriei, principiul lui Jeremy Bentham, potrivit căruia "Comunitatea este un corpus imaginar"46, pare bine fondat. Această lipsă de existență ontologică poate constitui și un dezavantaj metodologic. Dacă se au în vedere dificultățile pe care le probează individualismul metodologic și teoria alegerilor raționale în a face plauzibilă ideea că indivizii care au o existență mai puțin îndoielnică își determină alegerile în mod rațional, cum am putea imputa aceste enigmatice "alegeri raționale" unui subiect colectiv inexistent. Mai ales că
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
metodologic și teoria alegerilor raționale în a face plauzibilă ideea că indivizii care au o existență mai puțin îndoielnică își determină alegerile în mod rațional, cum am putea imputa aceste enigmatice "alegeri raționale" unui subiect colectiv inexistent. Mai ales că individualismul utilitarist, metodologic, basculează aproape ineluctabil într-un individualism ontologic, spre exemplu în credința că tocmai în calitate de indivizi aceștia își produc credințele și chiar normele care le prezidează alegerile. În opoziție, comunitarienii susțin că in-divizii nu există în mod concret decît
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
plauzibilă ideea că indivizii care au o existență mai puțin îndoielnică își determină alegerile în mod rațional, cum am putea imputa aceste enigmatice "alegeri raționale" unui subiect colectiv inexistent. Mai ales că individualismul utilitarist, metodologic, basculează aproape ineluctabil într-un individualism ontologic, spre exemplu în credința că tocmai în calitate de indivizi aceștia își produc credințele și chiar normele care le prezidează alegerile. În opoziție, comunitarienii susțin că in-divizii nu există în mod concret decît înscriși într-o societate și o cultură determinate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Indivizii nu pot fi detașați de întregul social și nici acesta de individ. A apărut astfel sintagma de "subiect colectiv" ("UnuMultiplu"), care ne poate ajuta să depășim marile antinomii ce structurează cîmpul științelor sociale și, în primul rînd, cea dintre individualism și holism. După emergența științelor sociale moderne (sfîrșitul secolului al XVIlI-lea) și chiar de mai înainte s-a menținut o linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
-lea) și chiar de mai înainte s-a menținut o linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a menținut o linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința, dorințele și ale-gerile indivizilor, acestea neavînd sens decît pe fondul totalității sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și tautologică, ea suferă de un economism mai mult sau mai puțin sofisticat, care susține că interesele respective sunt, în primul rînd, interese materiale. Acestei ipoteze i se atașează îndeobște cea subiacentă a egoismului universal. În principiu, nimic nu interzice individualismului metodologic să evoce interese altruiste, de prestigiu sau de putere, dar o asemenea evocare îl deschide către dimensiunea socială a acțiunii sale, ceea ce înlătură reducția apriorică la combaterea egoismelor individuale. 3. O altă dificultate ține de ideea de calcul rațional
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu are întotdeauna realitatea și amploarea pe care i-o atribuie teoria și că rațiunea nu este întotdeauna cea mai bună cale sau nu e singura, în tot cazul -, nu numai de alegere, dar și de cunoaștere în general. 4. Individualismul consideră individul drept singurul atom logic și interesul său drept normativ ultim. Dar individul își manifestă interesele într-o situație dată, iar această situație nu depinde numai de el, ci de un întreg context social și cultural. Ni se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
facto, de un sistem de valori în vigoare, care trasează li-mite calcului rațional bazat pe interes. Prin urmare, subiectul uman nu reacționează mecanicist, în baza unor cauze fizice sau morale; el este activ și creator în mod autonom. Chiar dacă individualismul metodologic excede cu mult cîmpul economiei politice, el s-a confundat cu acesta vreme de aproape două secole. Contestări au venit mai cu scamă dinspre sociologie și antropologie, discipline ale căror reprezentanți considerau că societatea nu este reductibilă la indivizii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]