8,340 matches
-
din gura învățătoarei, dar fără nicio relevanță în viața lor. Iar progresul acestor copii s-a datorat doar activității desfășurată cu ei la clasă. Văzând cum stau lucrurile, am găsit multe alte variante la tema pentru acasă. Am personalizat și individualizat parcursul predării-învățării-evaluării. Mi-am dat seama ce merge și ce nu merge, am regândit punctual ceea ce simțeam că va fi în folosul copilului. După aproape 30 de ani am avut alte provocări: altă comunitate, școală, părinți și, mai ales, alți
Părinții îmi cer teme, chiar și la clasa pregătitoare. Știți ce fac atunci? () [Corola-blog/BlogPost/338349_a_339678]
-
suspans cu media 4.50). Azi, el este un team lider într-o firmă de IT, așa cum și-a dorit. Anul trecut, am fost solicitată pentru altă pregătire pe ultima sută de metri pentru bac. Am reluat procesul, l-am individualizat și din nou am reușit cu clientul meu să ne bucurăm de roadele unui examen luat cu 8.30 în condițiile în care povestea se repeta pentru că refuza și el să „tocească”... la română. Mi-a devenit clar că pentru
Cum am „antrenat” un adolescent care ura „să tocească” la română pentru bac () [Corola-blog/BlogPost/338353_a_339682]
-
statului și a autorităților publice, la ambasade, oficii consulare, misiuni culturale din străinătate, cât și pe actele de legitimare a cetățenilor țării de apartenență. Stema sau blazonul poate să transmită informații asupra istoriei unei familii, grup social sau politic, putând individualiza diferite comunități sociale și preocupările acestora. Cluburile, societățile literare, artistice, profesionale sau asociațiile sportive, folosesc embleme sau insigne care sunt confundate uneori de novici cu blazonul sau stema. În „Monitorul Oficial al României”, Nr. 236, anul IV, pagina 1, publicație
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
Interogație și căutare Ne aflam astăzi într-un proces al „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p. 7). În cadrul acestuia trebuie să se caute răspuns la o întrebare dublă: ce face ca filosofia să fie „filosofie” și ce individualizează discursul filosofic, făcând dintr-un text un „text filosofic”, o comunicare filosofica, un mesaj filosofic? „Why would it be called «philosophy» what we are doing here ?”- se întreabă L. Wittgenstein (1993, p. 138). Ca răspuns, se va argumenta în direcția
Ștefan Vlăduțescu: Mesaj filosofematic şi comunicare asupra filosofemelor. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339282_a_340611]
-
o semnificație. Toate aceste situații de întâlnire interumană sunt caracterizate de o adresare. Suportul intern pe care se sprijină adresarea-discurs se numește mesaj. Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje (Vladutescu, 2006). Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. Discursul filosofic este în
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
sau menține o semnificație. Toate aceste situații de întâlnire interumană sunt caracterizate de o adresare. Suportul intern pe care se sprijină adresarea-discurs se numește mesaj. Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje. Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p. 7) și trebuie să se caute răspuns implicit la o întrebare dublă: ce face ca filosofia să fie „filosofie” și ce individualizează discursul filosofic, făcând dintr-un text un „text filosofic”, o comunicare filosofică, un mesaj filosofic? “De ce s-ar numi ce facem noi aici <filosofie> ?” - se întreabă L. Wittgenstein (1993, p. 138). Ca răspuns, se va argumenta în direcția și cu
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
cărțile sale sunt lucrări de referință în bibliografia acestui domeniu, fiind publicate la edituri dintre cele mai prestigioase și traduse în numeroase țări. A dobândit astfel statutul unui reputat specialist al Sociologiei comunicării. Titlurile, abordările și seria lucrărilor sale îl individualizează ântr-un mod pregnant în lumea caleidoscopica și pe cât de abundență, pe atât de inegala a autorilor și lucrărilor despre comunicare. Titlurile cărșilor sale sunt o de autentificare a unui autor prolific, dar înzestrat cu o vocație excepțională a sintezei: Towards
Denis McQuail: Teoria Comunicării de masă, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339538_a_340867]
-
sau menține o semnificație. Toate aceste situații de întâlnire interumană sunt caracterizate de o adresare. Suportul intern pe care se sprijină adresarea-discurs se numește mesaj. Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje. Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p. 7) și trebuie să se caute răspuns implicit la o întrebare dublă: ce face ca filosofia să fie „filosofie” și ce individualizează discursul filosofic, făcând dintr-un text un „text filosofic”, o comunicare filosofică, un mesaj filosofic? “De ce s-ar numi ce facem noi aici <filosofie> ?” - se întreabă L. Wittgenstein (1993, p. 138). Ca răspuns, se va argumenta în direcția și cu
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
cărei necurăție poartă blazonul sincerității absolute a personajelor care se ridică, prin trăirea plină de dezinvoltură, prin copilăria vieții bulevardier-romantice, deasupra păcatului, și deasupra spiritului castrator-steril al moralei; asta pentru că - deși polifonice, deși unice ca și roluri de compoziție, deși individualizate până la firul de păr, personajele plâng ( Mirela Cioaba - Mița Baston, Nicolae Poghirc - Telemache ), le doare până la lacrimă ( măseaua ) ( Sorin Leoveanu - agentul fiscal ) , cântă sau iubesc (Nae Girimea, cu accent pe ultimul a, iar nu pe al doilea i ), se gelozesc
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
formă de singurătate fragilă și tristă. Singurătatea pozițională înseamnă desăvârșire, iar desăvârșirea constituie resemnare și autoînvăluire. Poetul se prezintă ca un maestru al unui ceremonial de supunere, de submisiune. În această lume imobilă doar ceea ce produce spiritual corpul se poate individualiza, restul este insignifianță. Mesajul liric indus de curgerea versurilor este că, oricât am izola corpul de minte, orice corporalitate rămâne impregnată de spiritualitate. Ion Maria ne arată că deține rara pricepere de a-și desfășura cu măsură poemele în fața lectorului
ION MARIA: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339590_a_340919]
-
Ioan Es. Pop este de tip soft: surpriza și diferența. Unghia și închisoarea lui Arghezi, alcoolul lui Apollinaire și Esenin, arderea lui Eliot, cunoașterea întârziată și confuză a lui Sorescu iradiază uneori. Espopismul a devenit o formulă recognoscibilă. El se individualizează, înainte de toate, ca trăire și orizont ontic, nu ca limbaj. Espopismul este lirica ființei minime, a ființei reduse la trăsăturile distinctive în care încă mai palpită, întunecat și evanescent, lumina vieții, cu toate năzuințele și păcatele ei. Ioan Es. Pop
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
dream (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008). Ceea ce aduce nou volumul Vis visus sau forța visului (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008) de Dan Ionescu este statuarea unei poziții visătoare a eului liric în raport cu obiectul și modul meditației sale. Eul discursiv se individualizează ca stare, iar nu ca situare. Spectacolul minții producătoare capătă vizibilitate în a face experiența unei realități onirice. Starea fundamentală, cea care asigură generarea textuală și efectul liric, este starea de visare. Regimul sub care se mobilizează visul și în
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
fiind direct, Andrei Codrescu era inevitabil să nu fie televizual. Demersul principial al cărții este de a face transparentă America. Modul de generare textuală este acela de scoatere din ascundere, de transparentizare, de clarificare, de iluminare. Pe fond, cartea se individualizează și dintr-un alt punct de vedere. Există cărți după care se fac filme, există cărți care se fac după filme, aceasta este o carte a unui film cu care, în paralel, se face deodată. Probabil, intuind idealul de transparență
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
p. 37). Al treilea item îl constituie păstrarea eternului feminin și a misterului feminin (p. 17) în limitele aspirației de a întrupa și “tipul afroditic” de femeie iubitoare, și “tipul demetric” de femeie fecundă și mamă. Al patrulea item se individualizează ca interogație în legătură cu sine, cu iubirea și cu faptele lumii. Rezultatul interogației este o cunoaștere practică și o împăcare cu destinul. Al cincilea element al formulei existențiale îl regăsim în inițierea prin iubire și în “mitologia seducției” (p. 32). În
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
sau menține o semnificație. Toate aceste situații de întâlnire interumană sunt caracterizate de o adresare. Suportul intern pe care se sprijină adresarea-discurs se numește mesaj. Prin urmare, trăim într-o lume de mesaje. Orice mesaj îndrumă spre o practică. Ceea ce individualizează mesajul filosofic este că el conduce, induce, produce și realizează practici spirituale. Scopul mesajului filosofic este transformarea spirituală prin practici mentale, intelectuale, cogitative și limbajuale. Filosofia este o practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
practică transformatoare. Mesajul filosofic constă în ideatica transformativă. În dinamica „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p. 7) și trebuie să se caute răspuns implicit la o întrebare dublă: ce face ca filosofia să fie „filosofie” și ce individualizează discursul filosofic, făcând dintr-un text un „text filosofic”, o comunicare filosofică, un mesaj filosofic? “De ce s-ar numi ce facem noi aici <filosofie> ?” - se întreabă L. Wittgenstein (1993, p. 138). Ca răspuns, se va argumenta în direcția și cu
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
cine ești dumneata căsătorită?”, iar ea răspunde: „Cu dumneavoastră, domnule judecător”. Criteriul istoric predomină în fixarea importanței unor evenimente precum inventarea bombei atomice („Plimbare prin New York. Pe urmele bombei atomice”), întemeierea New-York-ului („Un Rosh Hashana 1654”). Criteriul înalt al umanității individualizează „Sfârșitul Americii”, „Noapte bună și noroc”, „Corectitudinea politică”, „Președinții americani față cu morala proletară”, „O convorbire imaginară cu Obama la cafenea”). Între articolele din această categorie, remarcabil este „Sfârșitul Americii?”. Aici este reținut un slogan de mare impact al Președintelui
ROBERT RADU HERVIAN: Spirit şi comunicare, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339615_a_340944]
-
mobilizate două existențe. Ele se exprimă în cadrul unuia și aceluiași discurs prin intermediul unui mesaj existențial modulat social și ficțional. Cuvântul diaristului („jurnal”-istului) are o dublă rezonanță și un conjugat efect: în viață și în literatură. Figura spiritului creator se individualizează prin seriozitatea - autenticitatea ce derivă din existența în ordinea realului și prin relativitatea opiniilor indusă de încadrarea în literaturitate. Diaristul este o ființă cu o dublă existență, ce se exprimă într-un limbaj dublu și care acționează în două planuri
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
the American Mind): același patos rece, de clinician (s.n.)”. 11. Anormalitatea literaturii române. Modelul metaforic al raportului clinic se declanșează odată cu investirea cu viață a literaturii: în calitate de „ființă a literaturii”. Literatura română este o ființă anormală. Prin două aspecte se individualizează anormalitatea ei și iluziile ce o protejează: traumele și maladiile. Normalitatea este conturată în termeni pozitivi: stabilitatea, punctele sigure de reper, starea de bine, capacitatea de a accepta critica și individualitățile, valorile robuste și incontestabile, organicitatea, continuitatea, procesualitatea. Anormalitate înseamnă
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
Contrafort, 2008) de Liviu Jianu. Autor de volume de poezie și de informatică, concitadinul nostru Liviu Jianu debutează în ordinea epicului, arătându-se un bun narator. Cartea acoperă un interval tematic tridimensional și se dezvoltă în trei tonalități distincte. Se individualizează mai întâi un stil al reflecției ce urcă de la concret la general, fabulos și umoristic. Este vorba de o meditație ce se investește într-un registru grav, insinuant liric și cu o marcată deschidere spre simbol. Se înscriu pe această
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339600_a_340929]
-
dream (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008). Ceea ce aduce nou volumul Vis visus sau forța visului (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2008) de Dan Ionescu este statuarea unei poziții visătoare a eului liric în raport cu obiectul și modul meditației sale. Eul discursiv se individualizează ca stare, iar nu ca situare. Spectacolul minții producătoare capătă vizibilitate în a face experiența unei realități onirice. Starea fundamentală, cea care asigură generarea textuală și efectul liric, este starea de visare. Regimul sub care se mobilizează visul și în
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
concurente. ... 48. Autorul obiecției de neconstituționalitate mai susține că prevederile articolului unic pct. 1 și 3 contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, cu privire la calitatea legii, dat fiind faptul că sintagma „Cetățile dacice din Munții Orăștiei“ nu individualizează bunurile imobile vizate - monumente istorice sau monumente arheologice de interes prioritar, declarate ca atare prin ordin al ministrului culturii, pe de o parte, și terenurile aferente monumentelor istorice și arheologice, pe de altă parte. Or, analizând prevederile legale criticate, apelând
DECIZIA nr. 726 din 13 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/283433]
-
cuvintele îmi trezesc “o imagine “. Confuzia dintre imagine-reprezentare și imagine- figură de stil se explică prin faptul că, în limba artistic, fenomenul evocat se sprijină pe o trăire emoțională a lui, ceea ce implică utilizarea acelor mijloace de expresie care o individualizează din punct de vedere stilistic. Pentru Eminescu floarea este femeia iubită așa cum se exprimă plastc în “ De-aș avea ... “ Lingvistul elevețian spune că figurile ar fi rezultatul unei analize imperfect, dar unite între ele se ajunge la metonimie: o farfurie
ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341347_a_342676]