1,103 matches
-
columna Traiană. Prea puținele inscripții descoperite din perioada anterioară ocupației romane, nu permit cunoașterea limbii vorbite de daco-geți, s-a putut deduce însă că limba dacilor nu era altceva decât un dialect al limbii tracilor, din marea familie a limbilor indo-europene, înrudită cu limba gracă și cea latină. Dar din cele circa 180 de cuvinte cunoscute, cele mai multe există în graiul nostru de azi, ca : moș, copil, prune, țarină, zestre, brânză, brazdă, barză, varză, zer, brad, gorun, mânz, mal, etc., ceea ce vine
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
id="(572, p. 17)"/>. În fine, vorbind despre „legenda locală” a potopului, etnologul Romulus Vulcănescu avansează teoria autohtonistă și protocronistă conform căreia legendele diluviene cu „uriași” [= „jidovi”] din tradiția populară românească ar proveni dintr-un „substrat mai vechi european sau indo-european al mitului, care anticipează legenda iudeo-creștină a potopului lui Noe” <endnote id="(58)"/>. Sorgintea iudaică a unora dintre motivele mitice În discuție pare a fi soluția cea mai simplă și totuși cel mai puțin creditată. Astfel s-ar explica sinonimia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
plecare în Africa de Sud sau... Afganistan. Noroc de consulul uruguayan din Milano care i-a propus să meargă la Montevideo. Avea să mărturisească ulterior că plecarea în Uruguay a fost "o hotărâre foarte potrivită". A fost profesor de lingvistică generală și indo-europeană la universitatea din Montevideo între 1950 și 1963, punând, aici, bazele cunoscutei "Școli lingvistice de la Montevideo", director al Institutului de Studii Lingvistice, șeful catedrei de lingvistică la Institutul profesorilor. A participat la numeroase congrese și reuniuni de specialitate, atât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-a desfăcut contractul de muncă. Ani buni și-a câștigat pâinea făcând-o pe contabilul la o întreprindere. Reprimit la Universitate în 1955 ca să predea o disciplină la care numai dânsul avea acces, a ținut un curs de gramatică indo-europeană comparată. Cu coatele cârpite, profesorul avea o ținută mai mult modestă decât severă. Curând cursul deveni best seller studențesc. Nu era un simplu curs de lingvistică, ci o ilustrare a filozofiei limbii, cu exemple din limbile indo-europene, de la sanscrită, elină
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
curs de gramatică indo-europeană comparată. Cu coatele cârpite, profesorul avea o ținută mai mult modestă decât severă. Curând cursul deveni best seller studențesc. Nu era un simplu curs de lingvistică, ci o ilustrare a filozofiei limbii, cu exemple din limbile indo-europene, de la sanscrită, elină toharică sau vechea gotă, până la limbile moderne. Pe atunci Simenschy făcea parte din grupul privilegiat al celor cinci specialiști din lume în limba hitită (descifrată de cehul Hrózny). Totodată era singurul nostru specialist în sanscrită, latină și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
latine). Ceea ce rezultă însă din analiza unor texte ale cetății antice despre politic și a reprezentărilor puterii în imperiul creștin nu întâlnește conținutul social al sistemului lui Dumézil. Urmez mai curând linia care îl desparte pe Durand de teoria societăților indo-europene și caut să țin cont de ea în sondarea imaginarului, acolo unde întâlnim pragul istoric dintre lumea pre-creștină și cea creștină, pentru că: ... nici studiul lui Dumézil nu explică originea sensibilizării conștiințelor la două moduri diferite de simbolism [cu referire la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
forma ei complet nouă și convențională din Legile, cea a coloniei cretane, cu un număr de cetățeni fixat printr-un calcul matematic riguros la 5040) reconstruiește schema tripartită antică, pe care Dumézil a citit-o în organizarea politică a populațiilor indo-europene (Mythes et épopées) și pe care Duby o va regăsi în sistemul societății și al imaginarului puterii medievale (89-91). De asemenea, se afirmă în Cartea I a dialogului Politeía și voința de a construi împreună cu interlocutorii un lo
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Noi am fost aici din timpurile fără început iar probele ar-heologice dovedesc fără putință de tăgadă că pe toriștea noastră omul a început să-și confecționeze unelte în urmă cu 70(șapte zeci) de milenii!!! Geții nu sînt urmașii năvălitorilor indo-europeni cum ne zumzăie frumos la ureche mulți dascăli ai neamului nostru. Făcătura odioasă a indoeuropenismului a fost demascată de către istoricii englezi coordonați de către Rapson E. J. prin lucrarea Cambridge history of India, At the University Press, Cambridge, apărută în anul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
era a unor primitivi, așa cum de multe ori privim noi lumile trecute. Tărtăria și Isaiia sînt cele două puncte unde s-au descoperit primele forme de scriere din istoria lumii iar noi ne facem că ne plouă în cap cu indo-europeni care ne-ar fi vizitat ca un uragan pe la 2000-1200 î.e.n și au măturat complet această cultură. Străinii sînt mult mai corecți în aprecierea trecutului nostru față de românașii puși să umble cu șoalda prin istoria neamului. Indoeuropenismul este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
este încă o dovadă că Herodot cel prea iubit de mulți istorici români și luat ca singurul gornist al adevărului, minte ca o curvă. Ce ciomege merită istoricii români care ne tot vîntură prin cap pentru veșnică îndobitocire, puhoaie de indo-europeni și alte seminții că nu le mai știi de un-de le scot ca să ne smintească și să ne tîmpească pînă ne vor plesni căpățînele. O afumătură de ardei iuți secăturilor, v-ar face mințile mai sprințare! Cratipos a scris o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
mai sus invocate este cea filologică. Reprezentanții clasici ai interpretării filologice a religiei au fost, printre alții, Franz Bopp (1791-1867), Adalbert Kuhn (1812 1881) și Max Müller (1823-1900). Odată cu secolul al XIX-lea și cu primele exegeze gramaticale ale limbilor indo-europene, se va dezvolta și interpretarea filologică a religiei. Limbile indo europene considerate a fi înrudite lingvistic erau greaca și latina. Ideea înrudirii i-a determinat pe filologii secolului al XIX-lea Franz Bopp, Karl Brugmann (1849-1919), adalbert Kuhn și Max
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a religiei. Limbile indo europene considerate a fi înrudite lingvistic erau greaca și latina. Ideea înrudirii i-a determinat pe filologii secolului al XIX-lea Franz Bopp, Karl Brugmann (1849-1919), adalbert Kuhn și Max Müller să încerce reconstruirea unei limbi indo-europene comune, numită „proto-indo-europeană”. Max Müller, prin cartea sa Comparative Mythology: An Essay, a întemeiat știința modernă a religiilor, susținea r. Pettazzoni. În opinia lui Max Müller, originea religiei ar fi „simțul divinului”, conceput drept ceva infinit. Simțul divinului „nu este
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sacrului ar fi o boală a limbajului. Mai mult, sacrul ca patologie a limbajului exclude ceea ce este esențial în existența unei religii: „ideea de Dumnezeu”. Incontestabil, ea are un caracter a priori. II.3. În căutarea limbii perfecte cercetarea limbilor indo-europene în cadrul științei comparate a religiilor a avut însă importanța sa. În ciuda tuturor chipurilor și formelor pe care le poate lua o limbă, mai există convingerea că ele ascund un fond comun, originar, revelat oamenilor de către divinitate la începutul timpurilor. Prezența
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
hindusă există foarte multe divinități. Dintre acestea, roluri sociale foarte importante au avut divinități precum: a) Aditi, zeița enigmatică, Mama Zeilor; b) Ușas, zeița dimineții; c) Rărtri, zeița nopții; d) Marea Zeiță, expresie a triumfului religiozității extrabrahmanice; e) Dyauș, zeul indo-european al cerului, respectiv Varuṇa, un zeu suveran. El a luat locul lui Dyauș. Este regele universului și face parte din familia divină cea mai veche, numită Asura. Ea se află în conflict cu zeii tineri. Aceștia și-au însușit puterile
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cum erau numiți conducătorii marilor monarhii din acea epocă, este o dovadă în plus că stăpânirea sa era doar asupra unui mic teritoriu. Clanul Śăkya făcea parte din casta războinicilor, kșatriya (păli: khattiya), și se pare că era de origine indo-europeană. Faptul că membrii clanului pretindeau că sunt „descendenți ai Soarelui” pledează în favoarea acestei opinii, de altfel foarte răspândită la popoarele indo-europene. Vechile imnuri vedice argumentează și ele că Soarele era unul dintre primii zei adorați de aceste popoare. Mama celui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mic teritoriu. Clanul Śăkya făcea parte din casta războinicilor, kșatriya (păli: khattiya), și se pare că era de origine indo-europeană. Faptul că membrii clanului pretindeau că sunt „descendenți ai Soarelui” pledează în favoarea acestei opinii, de altfel foarte răspândită la popoarele indo-europene. Vechile imnuri vedice argumentează și ele că Soarele era unul dintre primii zei adorați de aceste popoare. Mama celui care avea să devină Buddha se numea Măyă și provenea dintr-o familie influentă a unui trib vecin cu Śăkya numit
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
din 1906 cu Barici. Vrea informații.” Există vreo pistă de informare pentru: a. „franciscanul Frențiu”; b. „seminarul franciscan de la Hălăucești”; c. „universit[atea] franciscană de la Linza (lecțiune foarte nesigură!!) Călugărească”? Cât despre „articolul meu cu Barici” (filologul sârb, profesor de indo-europeană la Belgrad), nici Alexandru George, editorul operei lui Lovinescu nu are habar de acel articol, așa că e inutil să vă Întreb. și Încă o Întrebare, aceasta, să zicem, de... nouăzeci de puncte: citind, În Aqua forte, partea a II-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Activitatea Centrului a fost structurată pe zece secțiuni: de la filosofie, filosofia istoriei și a culturii până la etnologie, istorie a religiilor, arheologie și morfologie a culturilor, de la literatură (poetică și critică) până la teologie, probleme religioase și probleme ecumenice, de la lingvistică, filologie indo-europeană și orientală până la drept, economie politică și probleme sociale, de la istorie, geografie și probleme demografice până la științe exacte și științe aplicate. Mai înainte însă ca aceste secțiuni să-și înscrie în programele lor de cercetare temele de bază ale simpozioanelor
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
de prof. A.M. Selișcev, și revista Izvestija Akademii Nauk S.S.S.R. Otdelenje literatury i jazyka, nr. 1, Moscova, 1941, în care se găsesc studii de slavistică, literatură și teorie lingvistică (despre școala lui N. Marr și teoria existenței unei limbi comune indo-europene). în aceeași revistă semnalăm și predispoziția colaboraționistă a lui D. Bodin - director locțiitor al Institutului de Istorie Națională din București și al Revistei istorice române și suplinitor al lui C.C. Giurescu la Catedra de Istoria românilor de la Facultatea de Litere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din evul mediu că nume personal. În unele lucrări s-au menționat formele de limba greacă Proilaba, de limbă slavă că Proilava, de limba turcă, ca Ibraila și alte forme că Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană, (bhreg) însemnând pisc vertical cu referire clară asupra poziției geografice a orașului, mai precis asupra mâlului înalt, adică a piscului sau versantului vertical ce sare în ochi privit din amonte, adică de călătorul ce vine din Galați pe Dunăre, de
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
de "Suomi" are origini incerte, dar un posibil cuvânt asociat este termenul protobaltic "*źemē," care înseamnă „pământ”. Pe lângă limbile finice, înrudite cu finlandeza, acest nume se folosește și în limbile baltice letonă și lituaniană. Altfel, s-au propus și termenul indo-european *"gʰm-on" „om” (cf. goticul "guma", latinescul "homo"), împrumutate ca *"ćoma". Cuvântul se referea inițial doar la provincia Finlanda Propriu-Zisă, și ulterior la coasta nordică a Golfului Finlandei, regiunile nordice ca Ostrobothnia fiind la început excluse din noțiune. Teorii mai vechi
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
subzistență. Epoca Bronzului (1500-500 î.e.n.) și Epoca Fierului (500 î.e.n.-1200 e.n.) s-au caracterizat prin contacte extensive cu alte culturi din regiunile Baltică și Fennoscandia. Nu există consens privind momentul în care au fost vorbite pentru prima oară limbile indo-europene și cele uralice în zona Finlandei contemporane. În mileniul I e.n., o proto-finlandeză s-a vorbit cel puțin în așezările agrare din Finlanda meridională, în timp ce populațiile vorbitoare de Sami ocupau mare parte din restul țării. Regii suedezi și-au exercitat
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
special în unele contexte. [[Limba maternă]] pentru 90% din populație este finlandeza, limbă din [[Limbile finice|subgrupul finic]] al [[Limbi uralice|limbilor uralice]]. Ea este una dintre cele doar patru limbi oficiale ale Uniunii Europene care nu sunt de [[Limbi indo-europene|origine indo-europeană]]. Finlandeza este înrudită îndeaproape cu [[Limba kareliană|kareliana]] și cu [[Limba estonă|estona]] și mai de departe cu [[limbile sami]] și cu [[Limba maghiară|maghiara]]. Suedeza este limbă maternă pentru 5,4% din populație ([[Finlandezi de limbă suedeză
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
unele contexte. [[Limba maternă]] pentru 90% din populație este finlandeza, limbă din [[Limbile finice|subgrupul finic]] al [[Limbi uralice|limbilor uralice]]. Ea este una dintre cele doar patru limbi oficiale ale Uniunii Europene care nu sunt de [[Limbi indo-europene|origine indo-europeană]]. Finlandeza este înrudită îndeaproape cu [[Limba kareliană|kareliana]] și cu [[Limba estonă|estona]] și mai de departe cu [[limbile sami]] și cu [[Limba maghiară|maghiara]]. Suedeza este limbă maternă pentru 5,4% din populație ([[Finlandezi de limbă suedeză]]). În nord
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
occitan" a intrat prin intermediul limbii franceze. „Limba òc”, „occitana” și prin extindere a sensului „provensala” sunt sinonime din punctul de vedere al lingvisticii. Occitana aparține limbilor romanice și face parte din familia limbilor italice, care sunt o ramură a limbilor indo-europene. În cadrul grupului romanic, clasificările variază după autor. Lingvistul Pierre Bec a asumat că occitana formează un grup propriu cu catalana și că grupul acesta, numit occitano-romanic, face o tranziție între grupuri mai periferice, galoromanic și iberoromanic, prezentând caracteristici tipice pentru
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]