6,831 matches
-
asta filmăm o secvență cu un accident. - Și-o să conducă ea mașina aia? Fii serios! - Nu, o să conducă altă mașină - asta e pentru secvențele de după tamponare. Mai târziu în după-amiaza aceea, uitându-mă peste umărul fetei de la machiaj la figura infinit mai fascinantă și controlată a actriței așezate la volanul Citroënului accidentat, m-am gândit la corpul infirm al Gabriellei. Inginerii de sunet și de lumini o priveau pe actriță de la o distanță discretă, ca spectatorii unui accident adevărat. fata de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de sânge ale acelei tinere femei care zăcea în mașină, și avându-i ca protagoniști pe membrii acelui public de spectatori, dintre care fiecare, pășind în față și intrând în compartimentul distrus al limuzinei, îi introducea penisul în vagin, inseminând infinitele posibilități pe care mariajul dintre violență și dorință le-ar fi făcut să înflorească. În jurul meu, pe Western Avenue și de-a lungul ambelor rampe ale podului rutier, se întindea uriașul trafic congestionat pricinuit de accident. Eu, în mijlocul uraganului paralizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
le-ar fi făcut să înflorească. În jurul meu, pe Western Avenue și de-a lungul ambelor rampe ale podului rutier, se întindea uriașul trafic congestionat pricinuit de accident. Eu, în mijlocul uraganului paralizat, mă simțeam absolut liniștit, de parcă obsesiile centrate pe infinita înmulțire a vehiculelor îmi fuseseră în sfârșit potolite. Vaughan, dimpotrivă, părea să-și fi pierdut interesul față de accident. Cu aparatul foto ridicat deasupra capului, își croia violent drum printre spectatorii care coborau încet podul. Catherine îl privi cum face ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ca dreptul la îndreptarea rosturilor umane. Nu de utopie au nevoie națiunile subjugate astăzi de o ideologie constrângătoare, ci de acea luciditate eliberatoare, de abandonarea miturilor «ingineriei sociale», pentru care milioane de oameni au plătit cu râuri de sânge și infinită sudoare:” «Pe cei care nu acceptăm să fim domesticiți, ne expulzează», mărturisea cândva Alexandr Zinoviev [...] Tocmai în acest procedeu, al demitizării marxismului prin practicarea logicii marxiste, rezidă elementul original și subversiv al demonstrației lui. [...] «Stalinismul a fost o autentică putere
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
scări rulante în direcția Passport Control - Baggage Claim - Exit. Trecând de procedurile vamale și luându-mi mica valiză portocalie de pe o bandă rulantă, m-am îndreptat spre stația de taxiuri, aruncându-mi valiza în portbagajul primei mașini dintr-o coloană infinită de autoturisme galbene. Șoferul, un tânăr spilcuit, mexican după privire și după port, a demarat cu 150 la oră după ce am luat loc pe bancheta din spate și i-am dat o adresă din Hollywood. - Estoy espanol? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
laba sau futând și lingând diverse tipe. Distracție mare, pe care o repetară în fiecare vineri. În restul săptămânii, futându-se cuminți acasă. Într-o noapte, Shuoke se trezi transpirat. Avusese un vis: se făcea ca era pe o plajă aparent infinită, gol. În jurul lui roiau copii, bătrânii, tot soiul de oameni, goi și ei. Suki era și ea pe-acolo, în apă, îmbrăcată într-o rochie de mireasă. Shuoke găsi un baston și începu să deseneze cu el cercuri în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
BUG Mafia la chestii mai normale: Radiohead, Blur, Oasis, REM. Când a început un cântec de la Smashing Pumpkins, am invitat-o pe intelelectuală la dans. Era un cântec lent, penultimul de pe al doilea CD al albumului Mellon Collie and the Infinite Sadness. Refrenul era ceva cu „dead eyes, dead eyes, are you just like me“, dar cântecul se numea By Starlight. Dansam strâns lipiți unul de altul, mișcându-ne încet. De fapt, s-ar putea spune că ne îmbrățișam. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îmi atragi atenția foarte sugestiv „că posibilul nu poate fi numărat, că nu e niciodată rezultatul unei sume și că se definește mai degrabă ca un fel de linie ce se pierde; fiecare punct al ei, însă, participă la caracterul infinit al întregului“. Pentru a încerca să ies din încurcătură, poate întrebarea pe care trebuie să mi-o pun este: de ce acele zece tipuri și nu altele? E clar că am ales cele zece tipuri de roman pentru că mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de gheață, ca niște nori albi. Într-o spaimă de-o clipă, mi se pare că aud ce aude ea: fiecare gol continuă în gol, fiecare ieșind, chiar cel mai mic, dă într-altul, fiece văgăună se termină în abisul infinit. O iau pe după umeri; încerc să rezist îmbrânciturilor celor ce vor să coboare și ne apostrofează: - Ei, lăsați-ne să trecem! Duceți-vă să vă îmbrățișați în altă parte, nerușinaților! Unicul mod de a ne sustrage avalanșei de oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
niște necunoscuți. De cine? Spre surprinderea mea, în loc să fiu dus la o ascunzătoare secretă, sunt dus la mine acasă și închis în camera catoptrică reconstruită de mine cu atâta grijă după desenele lui Athanasius Kircher. Pereții de oglinzi trimit de infinite ori imaginea mea. Fusesem răpit de mine însumi? Oare una din imaginile mele, proiectată în afară, îmi luase locul și-mi lăsase doar rolul de imagine reflectată? Îl evocasem, oare, pe Stăpânul Tenebrelor, iar el mi se prezenta sub chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scrie o carte care să fie numai un incipit, menținând pe toată durata ei potențialitatea de la început, așteptarea încă fără obiect. Dar cum ar putea fi construită o asemenea carte? S-ar întrerupe, oare, după primul paragraf? Ar prelungi la infinit preliminariile? Ar interpola un început de narațiune în altul, ca în O mie și una de nopții? Astăzi mă voi apuca să copiez primele fraze ale unui roman celebru, ca să văd dacă încărcătura de energie conținută în acel început trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de acest fel. Tapú avea să fie un om liber și independent, al cărui antebraț avea să demonstreze, într-o zi, ca atinsese râvnitul rang de Căpetenie a Războinicilor, Constructor de Nave, sau chiar legendarul titlu de Mare Navigator pe Infinitul Ocean. Se lasă seară. O briză ușoară agită apele transparente ale imensei lagune, bătând dinspre Raiatea, a cărei silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dacă își va continua eforturile, va ști în ce punct al boltei se va afla fiecare, în funcție de luna, de zi și de oră. Cand va veni această zi, dacă va veni vreodată, va putea aspiră să devină Mare Navigator pe Infinitul Ocean și, în acest caz, Maiana n-ar mai sta nici o clipă pe gânduri și îl va alege pe el dintre toți pretendenții ei, pentru că nici o fată cu capul pe umeri n-ar putea rezista tentației de a se mărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
piroga „prost cusuta“ la peste opt sute de mile de cel mai apropiat țărm. Pentru a evita așa ceva, Tapú Tetuanúi și cea mai mare parte a adolescenților din insula luau loc de-a lungul unei asemenea scânduri și, cu o răbdare infinită, făceau mici găuri simetrice, la circa doi centimetri de margini. Era o muncă extrem de delicată, căci în loc de burghiu se vedeau obligați să folosească un bețișor cu o bucățică de scoică în vârf și, cu această unealtă primitivă, erau nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în stare, să-i facă onoarea de a-l accepta că discipol. —Vreau să devin Mare Navigator, spuse. Cineva care să poată urma, de departe, darele lăsate de vasul sau. Ochii profunzi ai celui al cărui nume se pronunță cu infinit respect îl cercetară pe tânărul înăltuț, cu trăsături frumoase și cu o expresie de nerăbdare pe chip, a cărui viața părea că depinde de răspunsul său și, după ce cugeta câteva clipe, îi arăta o linie lungă care era desenată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
carne însângerata. Păru să fie chiar ușurat, căci știa, încă din clipă când fusese capturat, că nu mai avea cum să scape cu viața, iar ceremonia care era pe punctul de a incepe avea să pună capăt, o dată pentru totdeauna, infinitelor lui suferințe. Întreaga populație a insulei se strânsese pe plajă încă din zori și, cu toate ca purtau cele mai alese podoabe, ghirlande de flori la gât și pene colorate în păr, bubuitul surd al tobelor și sunetele ascuțite ale instrumentului numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Arioi nu trebuie să aibă băieți, fiindcă riscă să le dedice mai multă dragoste decât sectei. Ochii i se umplură de lacrimi. Dar eu aveam atâta dragoste de oferit, iar sectă atât de puțină de primit!... Îi mângâie părul cu infinită tandrețe. De aceea ți-am acordat atâta atenție și atâta dragoste. Ai fost pentru mine că unul din acei fii pe care i-am văzut murind. Să nu mă dezamăgești! îl ruga. Să nu încerci să capeți putere prin înșelăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a se întoarce... Ești de acord? Bănuiesc că da, fu singurul răspuns pe care reuși să-l lege băiatul. Aici nu-i vorba de bănuieli, continuă el neînduplecat. E vorba de realitate! Se părea că Miti Matái se înarma cu infinită răbdare de care are nevoie un dascăl pentru a-i transmite cele mai simple noțiuni unui elev nu prea isteț. Când vom afla care este acel timp, nu va mai trebui decât să calculăm viteza valului la duș, viteza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
limbaj i se părea tot mai confuz cu fiecare zi, în primul rând pentru că cerea o capacitate supraomeneasca de concentrare. Înțelegătoarea Vahíne Tiaré fu cea care îl ajută cel mai mult să depășească acest moment dificil, căci, cu răbdarea ei infinită și cu eternă ei bună dispoziție, reuși, până la urmă, să-l convingă să înfrunte încă o dată infinitele dificultăți pe care părea să le presupună profesia dura pe care și-o alesese. — Dac-ar fi ușor, îi spuse, până și ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
supraomeneasca de concentrare. Înțelegătoarea Vahíne Tiaré fu cea care îl ajută cel mai mult să depășească acest moment dificil, căci, cu răbdarea ei infinită și cu eternă ei bună dispoziție, reuși, până la urmă, să-l convingă să înfrunte încă o dată infinitele dificultăți pe care părea să le presupună profesia dura pe care și-o alesese. — Dac-ar fi ușor, îi spuse, până și ultimul pescar de toni s-ar consideră navigator și până și ultimul culegător de nuci de cocos ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o vor părăsi, cealaltă ramură să nu-i tragă înapoi, ca într-un joc strategic în care cel mai important era să valorifice la maximum resturile de vânt și forță brațelor, în încercarea de a-și continua lungă călătorie către Infinitul Ocean al Infinitelor Insule. Pentru vechii polinezieni, Infinitul Ocean al Infinitelor Insule nu era altceva decât regiunea pe care, mai tarziu, europenii aveau s-o denumească Micronezia, si nu era nici o îndoială că atât unii, cât și ceilalți, știuseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cealaltă ramură să nu-i tragă înapoi, ca într-un joc strategic în care cel mai important era să valorifice la maximum resturile de vânt și forță brațelor, în încercarea de a-și continua lungă călătorie către Infinitul Ocean al Infinitelor Insule. Pentru vechii polinezieni, Infinitul Ocean al Infinitelor Insule nu era altceva decât regiunea pe care, mai tarziu, europenii aveau s-o denumească Micronezia, si nu era nici o îndoială că atât unii, cât și ceilalți, știuseră să boteze acea lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tragă înapoi, ca într-un joc strategic în care cel mai important era să valorifice la maximum resturile de vânt și forță brațelor, în încercarea de a-și continua lungă călătorie către Infinitul Ocean al Infinitelor Insule. Pentru vechii polinezieni, Infinitul Ocean al Infinitelor Insule nu era altceva decât regiunea pe care, mai tarziu, europenii aveau s-o denumească Micronezia, si nu era nici o îndoială că atât unii, cât și ceilalți, știuseră să boteze acea lume ciudată, dat fiind că aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-un joc strategic în care cel mai important era să valorifice la maximum resturile de vânt și forță brațelor, în încercarea de a-și continua lungă călătorie către Infinitul Ocean al Infinitelor Insule. Pentru vechii polinezieni, Infinitul Ocean al Infinitelor Insule nu era altceva decât regiunea pe care, mai tarziu, europenii aveau s-o denumească Micronezia, si nu era nici o îndoială că atât unii, cât și ceilalți, știuseră să boteze acea lume ciudată, dat fiind că aproape necunoscută Micronezie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înfigi fundul tău ăla mare între scânduri, n-o să te mai poată scoate nimeni de acolo, așacă cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să pescuiești și să încerci să-ți amintești cât mai multe despre Infinitul Ocean al Infinitelor Insule. Nu prea am ce să-mi amintesc, pentru că știu destul de puține lucruri despre el, răspunse acesta cu sinceritate. Dar o să fac tot ce-mi stă în putință ca să-mi împrospătez memoria. Din păcate, era deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]