1,658 matches
-
Într-același destin. De pe când oamenii se căutau, se pofteau, se chemau, se solicitau, se trăgeau de mânecă unii pe alții la ma rele ospăț al vieții. Dificil și absurd complex de inferioritate, În care o origine modestă și o infirmitate fizică sunt Întrecute de talentul scriitorului și de personalitatea omului. Rigorisme și abstinențe afișate sau practicate; senzualități și erotisme ocolite sau disimulate; conflicte cu sine Însuși, panici și resemnări abia suportate. Unde este mintea cu darurile ei, firea cu mândria
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după dulciuri, și urmărea cu coada ochilor, stând lângă mine la volanul mașinii, femeile ce ne ieșeau Înainte; pe cele mai frumoase și din preajma noastră maltratându-le cu ironii și curtoazii În doi peri, din ciudă și din teamă că infirmitatea lui l-ar face cumva ridicol În fața lor; iar pe nevestele noastre cele virtuoase tratându-le cu o politețe rece și tăioasă, de parcă ar fi pre ferat, Îmi spunea una din aceste cucoane, ba chiar cucoana mea, să fie luată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
La fel și filozoful Rădulescu-Motru. În ce mă privește pe mine chiar, cu toate prezențele mele dese și Îndelungate prin diferite ateliere, amestecat cu lucrătorii și curios după mașini de tot felul și după beteșugurile lor variate, mărturisesc că oarecari infirmități congenitale sau reziduuri din trecute practici intelectualiste m-au Împiedicat să pricep, cât de cât, misterul, de pildă, al acelui „delco“, distri buitorul scânteii electrice, prin bujii În cilindri, unde se aprind, Într-o anume succesiune (dar care? aici nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mondiale, câteva cazuri celebre ale unor oameni care și-au depășit cu mult limitele, au ignorat toate interdicțiile și au făcut adevărate minuni ca zburători, unii chiar ca piloți de vânătoare sau de bombardament, în anii 1939 1945, zburând cu infirmități care, în mod normal, i-ar fi îndepărtat imediat și definitiv de la zbor. Aceste cazuri, deosebit de interesante, trezesc admirație. Douglas Bader Este considerat o adevărată legendă a RAF (Royal Air Force) în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. În 1931, în urma
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
însemnate Armatei Roșii. Porecla de "vulturul de pe frontul de Est" nu i se dăduse în zadar. Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul Nimic nu i-a putut opri să zboare! Aviatori care au pilotat cu infirmități în anii celui de-al Doilea Război Mondial, în "Observatorul militar", an XX, nr. 2 (1035), 13-19 ianuarie 2010, p. 16. În loc de postfață Interviu realizat de locotenent Laura Cozlov cu Daniel Focșa De ce aviație ? Laura Cozlov: Domnule Daniel Focșa, care
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
în "Observatorul militar", an XIX nr. 47 (1030), 2-8 decembrie 2009, p. 16. Idem, Eroii uitați, în "Rost", an. VII, nr. 82, decembrie 2009, p. 44. Idem, Nimic nu i-a putut opri să zboare! Aviatori care au pilotat cu infirmități în anii celui de-al Doilea Război Mondial, în "Observatorul militar", an XX, nr. 2 (1035), 13-19 ianuarie 2010, p. 16. Idem, Centenar Dan Vizanty. Un pilot desăvârșit, în "Observatorul militar", an XX, nr 4 (1037), 27 ianuarie-2 februarie 2010
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
nimic de făcut. Era ca și cum măsuram un metru cincizeci în înălțime și mi-era dat să am de-a face doar cu lungani. Prea bine nu-mi dau seama unde m-ar fi dus o engleză fluentă, însă conștiința unei infirmități a intelectului mi-a dat o înțelegere nouă a cauzelor mici. Cei mai mulți dintre marii talentați de ieri nu au ajuns scriitorii, pictorii sau sculptorii care promiteau să ajungă, datorită unor pricini mici, la prima vedere. Dar care, întocmai unor bubițe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dau seama că e ceva în neregulă cu insul și-și văd curând de drum. Unii însă se pun pe discuții. Infirmul e nebun, dar foarte puțini îl iau ca atare. Au sentimentul că, recunoscându-i cea de-a doua infirmitate, a minții, o minimalizează pe prima. La o ierarhizare a necazurilor - fiindcă există și o astfel de orânduială în ce-i mai rău -, pierderea picioarelor pare o dramă mai mică decât pierderea rațiunii. Mai ales că insul care zice toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Răspunsul nu l-a lăsat să doarmă pe Constantin Șerban nenumărate nopți. Pentru că, în adâncul sufletului său de bărăgănean frustrat, îi admira pe golanii aceia tot timpul binedispuși. Iar în fonfăitul din fundul sălii se regăsea pe el, omul unei infirmități poate chiar mai mari, una sufletească, pe care, la o adică, putea s-o ascundă și după un timp să se resemneze cu ea. Peste ani, Constantin Șerban l-a făcut pe ciung eroul unui roman despre un învingător care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
In 14,24). IX - Să ne exercităm zilnic în toate virtuțile teologale și morale, practicând fără încetare umilința, baza tuturor virtuților și blândețea, spre a avea ceea ce cere de la noi Sfântul nostru Părinte Francisc: „humilitatem et patientiam in persecutione et infirmitate et diligere eos qui nos persequuntur, reprehendunt et arguunt...” -Smerenie și răbdare în persecuție și boală și să-i iubim pe cei care ne prigonesc și ne învinuiesc (Regula, c. X). În aproapele nostru să-L vedem pe Isus, să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe care el și-a însușit-o în Regula definitivă, aprobată de papa Grigore al IX-lea în anul 1223 în ziua de 29 noiembrie, devenită astfel zi de sărbătoare anuală. Ultima perioadă a vieții sale este marcată de grave infirmități, rezultate din viața aspră pe care și-a impus-o. Pentru a-și mulțumi și întări sufletul, în luna august din anul 1224, se retrage pe muntele Alvernia, în Toscana, loc unde a mai trăit clipe de intensă unire cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de limitele naturale ale acestei puteri cum și de influența, adeseori fatală, pe care diverse circumstanțe o pot exercita asupra cunoștințelor și amintirilor noastre. De multe ori însă, eroarea are drept cauză eficientă unele defecte în construcția noastră morală, unele infirmități, unele vicii... Aproape ori de câte ori am avut ocaziunea de a citi lucruri, pe care mă știam în măsură de a le controla și verifica prin mine însumi am dat peste exagerări și confuziuni, peste diformațiuni voite, căutate, combinate, peste lucruri care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ori prin expunerea la batjocură” se consideră „infracțiunea de insultă” și se „pedepsește cu Închisoare de la o lună la doi ani sau cu amendă”. „Aceeași pedeapsă se aplică și În cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.” Inculpatul Gh.Z. și-a recunoscut vina. La rândul lor, martorii au confirmat producerea faptelor incriminate. Instanța Însăși a stabilit că „Între părți au avut loc unele certuri, ocazie cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Vânători; Căpitanul Cristodorescu, Rgt.14 Dorobanți”. Pe lângă aceștia, mai fuseseră declarați răniți 760 de grade inferioare și morți sau dispăruți 273. Comunicatul telegrafiat al Ministerului de Externe precizase că „...toți răniții În general sunt ușor loviți putânduse tămădui și fără infirmități În curându, așa cu au decleratu medicii”. Această primă bătălie a Plevnei le prilejuise celor doi comandanți, Domnitorul României Carol și Prințul Moștenitor al Rusiei Nicolae, acordarea reciprocă a unor ordine și medalii. Informația am preluat-o tot din telegrama
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ne-a furat și din puținul ce-l mai aveam. Vremuri extrem de grele, lume rea, hapsână! Abia prin octombrie ne stabilim la Buzău în casa primitoare a socrului meu. Continuam să fiu în concediu medical. Scăpat din încleștarea războiului cu infirmitatea brațului stâng, era să fiu împușcat de un soldat sovietic cu ochii încrucișați. Câte atrocități nu s-au întâmplat în această vreme, când orice soldat sovietic avea dreptul de viață sau de moarte la adresa noastră!... De bine, de rău, aveam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tot mai accentuat în ultima vreme! Pe undeva nu se mai ține cont de etica profesională. Din august 1947 - data sistării drepturilor de invaliditate și până în august 1994 trecuseră 47 de ani, timp în care mi-am ascuns cu grijă infirmitatea. Colegii de serviciu observaseră că eu țineam permanent mâna stângă în buzunarul hainei ori al paltonului, uneori chiar la spate și credeau că numai dintr-o mândrie și oarecare aroganță mă comportam astfel... Îmi reamintesc acum o întâmplare mult mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
inspir mila nimănui! Nu mi-a plăcut să fiu compătimit! Pentru ascunderea acestui defect fizic am fost taxat drept fudul, mândru, fiindcă mereu țineam mâna stângă în buzunarul hainei sau la spate. Unii colegi de serviciu n-au observat această infirmitate ascunsă cu grijă și pudoare. Singuri copiii, cu spiritul lor ascuțit de observație, au văzut acest defect. Reafirm că am fost un om norocos! Deși ani buni am trecut prin evenimente potrivnice și am trăit într-o lume și mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Separația (și alternativa) pe care o fac pedanții între plăcerile „spiritului” și cele al „trupului”, pe lângă că e nesinceră, este și ea o mostră de lene a minții. Că e nesinceră, e sigur : afară de cazuri de funciară nesimțire sau de infirmitate, orice om normal, pe față sau în ascuns, se dă în vânt după ces plaisirs que l’on nomme, à la légère, physiques (Colette). (Aici m-au întrerupt evenimentele din decembrie 1989. Acum, după 7 ani, reiau de la jumătate remanierea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fiindcă e inadecvată” (ibid., vol. 1, p. 295). După concepția substanțialistă, geniul nu trebuie să fie o excepție, omul de geniu nu e de o speță diferită, ci e tipul adevărat al omului normal. A nu fi geniu e o infirmitate. Dar, pe de altă parte, o mai mare atenție dată concretului și valorilor de substanță ne-ar revela o mai mare cantitate de geniu pe lume decât suntem dispuși să credem. Nu că am fi toți niște genii care ne
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Eram trei nepoți, cam de aceiași vârstă, care ne petreceam vara la dânsa, la Corbeni. Nu știa nici să scrie și nici să citească, dar avea un cult pentru carte și învățătură, socotind neștiința de carte ca cea mai gravă infirmitate pentru om. Oricât de mare zor ar fi avut pentru treabă, dacă-și găsea fiii cu cartea-n mână, nu-i deranja. O astfel de ocazie se arăta în timpul treieratului. Dacă, în timpul treieratului apăreau nori cu semne de ploaie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
altfel distrugem tot pe aici. Când ai venit în comună, acum cinci ani, erai cât o surcică, iar acum ești cât o purcică, a strigat unul dintre cei trei, economistul de la o fermă agricolă, fost condamnat pentru furt, grațiat datorită infirmității (avea doar un picior și mergea în cârje). Era cel mai reclamat om din comună. Toată lumea îl poreclea „Șontorogul” și „Hoțul”. Fișierul din birou conținea mai multe dosare cu reclamații făcute de săteni în care faptele acestuia erau aduse la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ascultării mării întins cu capul pe o piatră, pe o plajă pustie. Aud și eu povestea mării, fie ziua, fie noaptea, și aud și povestea pietrei de sub cap. Dar am mai puțină sensibilitate față de detaliile "erudite" și recunosc o gravă infirmitate în acest anistorism al meu. (Dar aceasta este structura mea sufletească; dacă nu mi-aș fi ratat viața rătăcind pe căile încercării, condamnate la neînțelegere, ale întunecatelor mistere sufletești, aș fi fost probabil un peisagist. Chiar ratat, ca pictor, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut excepție, ca imitator al aristocrației din lumea legală, fiind cunoscut printr-un aer distins, îmbrăcat elegant, disprețuitor al bețiilor și jocurilor de noroc, atât de obișnuite în echipajele de pirați). Așa se explică și infirmitățile piraterești (picior de lemn, proteză cu cârlig la mână, ochi acoperit, cicatrici), intrate în legendele occidentale de gen. Multe dintre jafuri nu aveau ca obiect neapărat comori sau bunuri scumpe, ci articole cotidiene, de uz imediat, imposibil de procurat în afara
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
decente (Bartholomew Roberts ar fi făcut excepție, ca imitator al aristocrației din lumea legală, fiind cunoscut printr-un aer distins, îmbrăcat elegant, disprețuitor al bețiilor și jocurilor de noroc, atât de obișnuite în echipajele de pirați). Așa se explică și infirmitățile piraterești (picior de lemn, proteză cu cârlig la mână, ochi acoperit, cicatrici), intrate în legendele occidentale de gen. Multe dintre jafuri nu aveau ca obiect neapărat comori sau bunuri scumpe, ci articole cotidiene, de uz imediat, imposibil de procurat în afara
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
unor convenții juridice și a unor inițieri frățești pe care le concepeau singuri, în opoziție cu inechitățile societății din care dezertaseră. Odată concepute, regulile erau respectate unanim. Parteneri și coechipieri, pirații acordau, uneori, din pradă, un fond comun pentru compensarea infirmităților și meritelor speciale, așa cum, la polul opus, pedepseau trădările și eșecurile cu grave consecințe colective. Deși producea instabilitate cronică, exercițiul egalitar și colectiv garanta continuitatea și stabilea o uniformitate socială conștientă, la nivelul grupului. Această continuitate a produs, pe alocuri
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]