938 matches
-
sunt mult mai departe de spectrulvizibil. Detectoarele comune din silicon au o sensibilitate la aproximativ 1050nm în timp ce detectoarele ce au în compuși chimici au o sensibilitate cuprinsă între 950nm și se termină undeva în jur de 1700-2600nm în funcție de configurația specifică. Infraroșu începe conform diferitelor standarde undeva între 700-800nm, dar granița între lumină vizibilă și lumina infraroșie nu este precis definită. În mod particular lumină intensă cuprinsă în bandă infraroșului apropiat (provenind de la lasere infraroșii, leduri sau de la lumina zilei) poate fi
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
950nm și se termină undeva în jur de 1700-2600nm în funcție de configurația specifică. Infraroșu începe conform diferitelor standarde undeva între 700-800nm, dar granița între lumină vizibilă și lumina infraroșie nu este precis definită. În mod particular lumină intensă cuprinsă în bandă infraroșului apropiat (provenind de la lasere infraroșii, leduri sau de la lumina zilei) poate fi detectată până la aproximativ 780 nm și va fi percepută că și lumină roșie. Sursele ce emit lungimi de unda lungi de 1050 nm pot fi percepute că și
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
emisiei dintr-un obiect, ca urmare a vibrațiilor sale moleculelare la o temperatură dată. Radiația termică poate fi emisă din obiecte la orice lungime de undă și la temperaturi foarte mari, asemenea radiații sunt asociate unui spectru cu mult peste infraroșu, spectrul vizibil, ultraviolet și chiar peste regiunile razelor X. Datorită cunoscutei asocieri dintre radiația infraroșie și radiația termică este doar o coincidență bazată pe faptul că pe pamant este o temperatura mult mai scăzută decât pe celelalte planete din jurul soarelui
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
o explicație mai bună două obiecte la aceiași temperatura fizică nu vor arăta aceiași imagine infraroșie dacă le diferă gradul de emitivitate. Din acest motiv selecția incorectă a emitivitatii va da rezultate inexacte atunci cand folosim camere și pirometre. Vedere nocturnă Infraroșul este folosit la echipamentele de vedere nocturnă când nu este suficientă lumină vizibilă pentru a vedea. Dispozitivele de vedre nocturnă operează printr-un proces implicând transformarea fotonilor de lumină ambientală în electroni care sunt apoi amplificați prin procese chimice și
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
detectarea radiației infraroșii (căldură) care provine de la obiecte și mediul înconjurător. Termografia Radiația infraroșie poate fi utilizată pentru a determina de la distanță temperatura obiectelor dacă se cunoaște emitivitatea lor. Aceasta se numește termografie sau în cazul obiectelor foarte fierbinți din infraroșu apropiat sau spectrul vizibil este denumit "pirometrie". Termografia este utilizată în aplicații militare și industriale dar tehnologia apare și pe piața liberă sub forma camerelor cu termoviziune. Camerele cu termoviziune detectează radiația infraroșie cuprinsă în raza spectrului electromagnetic (aproximativ 900-14000
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
legii radiației "corpului absolut negru" termografia poate face posibil să vedem mediul cuiva cu sau fără iluminare vizibilă. Cantitatea de radiație emisă de către un obiect crește cu temperatură, de aceea termografia ne permite să vedem variațiile de temperatură. Comunicațiile în infraroșu Transmisiile de date în infraroșu sunt deasemena utilizate în transmisiile de date între perifericele sistemelor complexe cât și o perioadă bună de timp pentru a transfera date între telefoanele mobile. Aceste dispozitive sunt utilizate conform standardelor publicate de IRDA (Infrared
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
termografia poate face posibil să vedem mediul cuiva cu sau fără iluminare vizibilă. Cantitatea de radiație emisă de către un obiect crește cu temperatură, de aceea termografia ne permite să vedem variațiile de temperatură. Comunicațiile în infraroșu Transmisiile de date în infraroșu sunt deasemena utilizate în transmisiile de date între perifericele sistemelor complexe cât și o perioadă bună de timp pentru a transfera date între telefoanele mobile. Aceste dispozitive sunt utilizate conform standardelor publicate de IRDA (Infrared Dată Association). Telecomenzile și celelalte
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
între perifericele sistemelor complexe cât și o perioadă bună de timp pentru a transfera date între telefoanele mobile. Aceste dispozitive sunt utilizate conform standardelor publicate de IRDA (Infrared Dată Association). Telecomenzile și celelalte dispozitive ce utilizează transmiterea de date în infraroșu folosesc LED-uri (light-emitting diodes) pentru a emite radiație infraroșie care este direcționată de o lentilă plasticată într-un fascicul îngust. Fasciculul este modulat și se deschide și închide pentru a cripta date. Receptorul utilizează o fotodioda din silicon pentru
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
și se deschide și închide pentru a cripta date. Receptorul utilizează o fotodioda din silicon pentru a converti radiația infraroșie în curent electric. Răspunde numai semnalului pulsatoriu creat de transmițător și filtrează schimbările radiației infraroșii din lumina ambientală. Comunicațiile prin infraroșu sunt folositoare utilizărilor casnice în zonele cu densitate mare a populației. Infraroșu nu poate străpunge pereții și astfel nu poate interfera cu alte dispozitive din încăperi alăturate. Infraroșu este cea mai comună metodă folosită pentru telecomenzile ce comandă aparate simple
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
fotodioda din silicon pentru a converti radiația infraroșie în curent electric. Răspunde numai semnalului pulsatoriu creat de transmițător și filtrează schimbările radiației infraroșii din lumina ambientală. Comunicațiile prin infraroșu sunt folositoare utilizărilor casnice în zonele cu densitate mare a populației. Infraroșu nu poate străpunge pereții și astfel nu poate interfera cu alte dispozitive din încăperi alăturate. Infraroșu este cea mai comună metodă folosită pentru telecomenzile ce comandă aparate simple. Telecomenzile prin infraroșu utilizează protocoale precum RC-5, SIRC, NEC etc. pentru a
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
de transmițător și filtrează schimbările radiației infraroșii din lumina ambientală. Comunicațiile prin infraroșu sunt folositoare utilizărilor casnice în zonele cu densitate mare a populației. Infraroșu nu poate străpunge pereții și astfel nu poate interfera cu alte dispozitive din încăperi alăturate. Infraroșu este cea mai comună metodă folosită pentru telecomenzile ce comandă aparate simple. Telecomenzile prin infraroșu utilizează protocoale precum RC-5, SIRC, NEC etc. pentru a putea funcționa. Comunicațiile optice în spațiul liber ce utilizează lasere prin infraroșu poate fi o metodă
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
utilizărilor casnice în zonele cu densitate mare a populației. Infraroșu nu poate străpunge pereții și astfel nu poate interfera cu alte dispozitive din încăperi alăturate. Infraroșu este cea mai comună metodă folosită pentru telecomenzile ce comandă aparate simple. Telecomenzile prin infraroșu utilizează protocoale precum RC-5, SIRC, NEC etc. pentru a putea funcționa. Comunicațiile optice în spațiul liber ce utilizează lasere prin infraroșu poate fi o metodă foarte convenabilă pentru a instala o legătură de comunicație în spațiul urban care să funcționeze
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
dispozitive din încăperi alăturate. Infraroșu este cea mai comună metodă folosită pentru telecomenzile ce comandă aparate simple. Telecomenzile prin infraroșu utilizează protocoale precum RC-5, SIRC, NEC etc. pentru a putea funcționa. Comunicațiile optice în spațiul liber ce utilizează lasere prin infraroșu poate fi o metodă foarte convenabilă pentru a instala o legătură de comunicație în spațiul urban care să funcționeze până la 4 gigabit/s, în comparație cu îngroparea cablului de fibră optică. Laserele infraroșii sunt utilizate pentru a asigura lumină pentru sistemele de
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
și palane pentru scoaterea tancurilor avariate. La mijlocul anilor 1980 a fost propusă o modernizare a tancurilor T-34/85 cu următoarele componente: telemetru laser, stabilizator în două planuri pentru tun, mitraliera antiaeriană de cal. 12,7 mm DȘK, proiector în infraroșu Luna, manșon termic pentru țeava tunului, șorțuri laterale anticumulative din covor de cauciuc, grenade fumigene, lamă de buldozer opțională, motorul tancului T-55, șenile modernizate (cu articulație metal-cauciuc), galeții tancului T-55 și amortizoare moderne. Îmbunătățirile nu au fost implementate
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
cu vid, poate prezenta o selectivitate față de lungimea de undă, astfel încât, pe de o parte, să absoarbă o gamă cât mai largă de radiație solară și, pe de altă parte, să aibă o emisie cât mai redusă în domeniul de infraroșu apropiat, pentru a reduce emisia de căldură Elementul absorbant cedează căldura agentului termic ce curge prin conductele de cupru sau aluminiu atașate acestuia. Agentul termic transportă energia calorică la utilizator sau la un recipient de stocare. Unele instalații solare au
Colector solar () [Corola-website/Science/308793_a_310122]
-
Radarele de la bord permiteau detectarea avioanelor inamice dincolo de raza vizuală, îmbunătățind astfel gestionarea țintelor. În mod similar, dezvoltările în domeniul rachetelor aer-aer ghidate a permis completarea armamentului de bord cu aceste rachete. În această perioadă rachetele pasive cu ghidare prin infraroșu au devenit banale, dar primii senzori de IR au avut sensibilitate slabă și unghi de detectare foarte îngust (de obicei nu mai mult de 30 °), care a limitat utilizarea efectivă a acestora doar pentru distanțe scurte. Cea de a treia
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
poate da imagini în spectrul ultraviolet). În prezent, (mijlocul lui 2007) observațiile de pe Hubble sunt obținute cu Wide Field and Planetary Camera 2 (Camera planetară și de câmp larg) și cu Near Infrared Camera and Multi-Object Spectrometer (Camera pentru spectru infraroșul apropiat și spectrometrul multiobiect). Astrometrul este fixat pe Fine Guidance Sensor (senzori pentru reglajul fin al poziției). Fără o corectare a orbitei sale, orbita HST se va micșora, ceea ce va duce la o reintrare în atmosferă a telescopului spațial după
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
caz de urgență, dar aceasta nu a fost necesară. Aceste reparații vor face ca să funcționeze până în 2013 când va fi lansat succesorul lui, Telescopul Spațial James Webb, care va fi mult superior. Acesta însă va putea face observații doar în infraroșu, Hubble rămânând principalul telescop spațial pentru observarea spectrelor vizibil și ultraviolet. Istoria telescopului spațial Hubble începe în 1946, când astronomul Lyman Spitzer a scris un referat întitulat „Avantajele astronomice ale unui telescop pe orbită, în afara atmosferei terestre”. În acesta autorul
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
și sistemele optice, care trebuiau construite conform specificațiilor. Oglinzile telescoapelor trebuiau realizate cu o precizie de aproximativ o zecime din lungimea de undă a luminii vizibile, dar deoarece telescopul spațial urma să fie folosit și la observații în ultraviolet sau infraroșul apropiat, cu o rezoluție de zece ori mai bună decât telescoapele din trecut, oglinda lui trebuia șlefuită cu o precizie de 1/20 din lungimea de undă specifică luminii vizibile, aproximativ 30 nanometri. Perkin-Elmer intenționa să utilizeze calculatoare puternice pentru
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
mai mult. Luarea deciziei între a investi în telescoape terestre și a investi în telescoape spațiale în viitor este o problemă complexă. Progresele în domeniul opticii adaptive au extins rezoluția telescoapelor terestre până la a le permite să realizeze imagini în infraroșu ale unor obiecte slab luminoase. Utilitatea opticii adaptive în raport cu observațiile Hubble depind puternic de detaliile particulare ale fiecărui subiect de cercetare în parte. Domeniul de lungimi de undă în care corecțiile optice adaptive de înaltă calitate este însă limitat, mai
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
suficient de valoros încât să merite riscul; succesorul acestuia, Telescopul spațial James Webb, va fi gata abia după terminarea zborurilor navetelor spațiale în 2010, și, în timp ce Hubble poate obține imagini în domeniile ultraviolet și vizibil, James Webb este limitat la infraroșu. Totuși, mulți astronomi admit că întreținerea lui Hubble nu ar trebui să aibă loc dacă costurile de întreținere vin din bugetul telescopului James Webb. Perioada de lipsă a posibilității observațiilor spațiale dintre dezafectarea lui Hubble și punerea în funcțiune a
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
de telescoape optice și de telescoape radio. Primele sunt plasate de preferință în locuri înalte sau izolate (munți, deșerturi, ...) cu scopul de a reduce influența turbulențelor atmosferice și a poluării luminoase. Pentru observarea în benzile rămase ale spectrului electromagnetic (microunde, infraroșu, ultraviolete, raze X, raze gamma), care sunt absorbite de atmosferă, sunt folosite aproape exclusiv telescoape orbitale ori situate în baloane aerostatice la altitudine mare. Diferențe între un "telescop" și o lunetă astronomică: Trebuie semnalat riscul de confuzie în folosirea și
Telescop () [Corola-website/Science/304738_a_306067]
-
recunoaștere armată: este mai mic și mai ușor decât elicopterul de atac Apache (13,1 m lungime și 3500 kg față de 17,7 m și 5200 kg); fuselajul construit din materiale compozite era conceput pentru a evita detectarea radar și infraroșu: rachetele sunt amplasate înăuntrul fuselajului, pe ușa batantă, tunul de bord se poate roti și așeza într-o poziție puțin expusă, exteriorul este construit din fațete similar avionului F-117 Nighthawk. Cu sisteme de senzori și de navigație sofisticate, elicopterul trebuia
Boeing RAH-66 Comanche () [Corola-website/Science/305753_a_307082]
-
vedere radar, intensitatea undelor reflectate este de câteva sute de ori mai mică decât la alte elicoptere similare; emisiile de radiații infraroșii au fost substanțial reduse, iar gazele de eșapament sunt răcite înainte de a fi eliminate, rachetele cu ghidare în infraroșu aproape că nu pot „vedea” elicopterul; Emisiile sonore au fost reduse de asemenea, în parte datorită rotorului de o formă specială. Raza de zbor maximă este de 2330 de km, impresionant pentru un elicopter. Are capacitatea de a marca laser
Boeing RAH-66 Comanche () [Corola-website/Science/305753_a_307082]
-
Rețelele fără fir sunt rețele de aparate și dispozitive interconectate prin unde radio, infraroșii și alte metode fără fir (în engleză: "wireless network"; cuvântul "wireless" înseamnă „fără fir” și se pronunță , v. AFI). În ultimii ani ele au cunoscut o dezvoltare semnificativă pe plan mondial, reprezentând o soluție alternativă la legăturile cu fir (electric
Rețea fără fir () [Corola-website/Science/306284_a_307613]