3,659 matches
-
a spus cît costă drumul pînă la teatru și că, fără nici un sfanț, dorește să mă plimbe prin tot orașul, ca să-mi arate o mie de frumuseți. Mi-a fost rușine să scot un cuvînt, să spun că nu sînt inocentă, că știu. Cu o generozitate nobilă mi-a arătat Caracalul lui. Acum, și al meu. Într-o seară cu vînt rece, m-am atîrnat de brațul șefului de gară din Caracal și am răspuns invitație de a ne plimba în
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
îndreaptă spre perioadă Milosevici. Românul navighează între Istoria mare - aluziv, ironic invocată - și „nimicurile” vieții zilnice înregistrate ori imaginate de autorul-narator, în succesiunea rolurilor sale de copil, adolescent, apoi soldat. Într-o selecție aparent aleatorie, faptele sunt relatate cu falsă inocentă, falsă detașare, până la cinism, cu mult haz, nu fără accente, din ce in ce mai acute, de tristețe - tristețea dezmeticirii dintr-un vis colectiv factice și a alunecării în sentimentul unei, deocamdată incurabile, singurătăți. În peste o sută de tablete se perinda peisajul, sătul
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
Constantin M. Popa Poezia lui Toma Grigorie, de la Visele cuvintelor, prima sa carte, și până la recentul volum, Cina cea de toamnă (Ed. DaciaXXI, 2011), refuză lectura inocentă. Cele trei decenii care au trecut de la anul debutului editorial nu marchează etape lirice distincte. Creația literatului craiovean, crescută din neliniști și interogații, angoase și iluminări, jubilații și autodevorări, aparține aceleiași vârste a credinței în forța cuvintelor de a modela
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
suspiciune sau la divorț, ci consolidează adesea o relație pe care adevăruri mărunte ar putea-o distruge. În Cititorul, minciuna era uriașă, trecând cu buretele peste o întreagă viață. În povestiri, e vorba de minciuni, mai mult sau mai puțin, inocente. Găsiți singuri diferența!
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4536_a_5861]
-
aia... - Ce ? - Ai ști unde ești. Unde trebuie să fii. În seara asta sunt într-un restaurant care a scos deja mesele de vară. Cu alte perechi așezate în jurul lor, cu alt vin. Delia își privește fostul soț, fața lui inocentă, întotdeauna puțin scârbită. Fața unuia care nu și-a atins niciodată ținta, a ratat mereu în ultimul moment. A fost întotdeauna un ticălos, dacă se gândește bine. Dacă nu ține cont de zâmbetul lui. De obiceiul lui de a o
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
să le inculce gustul pentru acest mod de a face presă ( presă online - n.r), care încă nu îți dă de mâncare. (profesor universitar): Am impresia că mă întorc în anii 90. Credeam că presa va fi complet liberă, complet inocentă. A durat foarte puțin. Ne-am trezit într-o altă lume. Cred că ce lipsește este un angajament serios pentru democrație și pentru moralitate. ( lider sindical): Câinele de pază al democrației șchioapătă în România, cred eu. Pe 14 aprilie a
Dezabatere pe tema libertății presei. Care presă, care libertate? by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/33109_a_34434]
-
sub un plural aproape instituțional). Angoasele iubitei ar fi, în cazul acesta, odată în plus, motivate (și nu niște banale accese de isterie). Pe un astfel de fond, ghemul de microfoane n-ar mai fi, nici el, o imagine poetică inocentă. Puțin suspicioasă, lectura în această cheie nu e lipsită de îndreptățire. Nicolae Manolescu îl citește și el, acum, vingt ans après pe Iaru ca pe un poet politic, în Istoria critică a literaturii române. Cât de subtil politizată poate fi
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
omul primitiv al populațiilor băștinașe și spiritul burghezului european, anulînd ierarhia dintre culturi. McLuhan a șters granița între sensul unui mesaj și mediul prin care se transmite mesajul, relativizînd pînă la abolire rostul comunicării. Ruskin a introdus noțiunea de „privire inocentă“ în contemplarea unui tablou, sugerînd că educația e un factor secundar în degustarea operelor de artă, cheia artei stînd în talent sau inspirație. Teilhard de Chardin a dat creștinismului o aberantă tentă științifică, de doctrină ce poate fi expusă după
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
englezii pe Amis și au refuzat până nu de mult să-i publice cărțile, ba chiar, decenii bune după moartea scriitorului, să accepte în librării edițiile apă- rute în străinătate. Pudibonderia naționalistă la care ne-am referit nu e una inocentă. Ea e impreg- nată de un masiv spirit anticul- tural și dovedește o neînțelegere flagrantă a naturii intime a litera- turii și artei.
Interviu cu Martin Amis () [Corola-journal/Journalistic/3521_a_4846]
-
folosind trupul femeii și creierul fătului pentru a crea o ființă nouă, Bella Baxter, de care se îndrăgostește prietenul său. Creșterea și educația Bellei Baxter, copilăria și maturizarea ei, peripeț iile narate în scrisori creatorului ei formează epica romanului. Copil inocent, Bella Baxter evoluează de la mersul de-a bușilea la jocul cu păpușile, se preschimbă în observator al lumii, fără inhibiții și prejudecăț i. Ea călătorește în jurul lumii ca să capete o instrucție rapidă, foarte repede vrea să fie independentă și fuge
Scotocind cotloanele minții by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3745_a_5070]
-
întâmplătoare colecție de capodopere” (p. 250). Nefiind, toți, scriitori de primă mână, destui autori români s-au intersectat într-un fel sau altul cu subiectul închisorii. Unii, cum s-a văzut deja, dinăuntru, ca victime (mai mult sau mai puțin inocente), alții, din exterior, ca simpli raisonneuri. Povestind despre sine sau despre alții, e cert că n-au rămas indiferenți. Cât de zguduitoare poate fi o atare experiență s-a putut constata, cum spuneam, mai ales de curând, odată cu profuziunea de
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
gîndită pînă în cele mai prețioase detalii și, deodată, totul scapă de sub control. Și în viață, și pe scenă. Un accent major aduce Purcărete, în povestea lui Fadinard și a lui Nonancourt, a nuntașilor, a celor păcăliți, înșelați, a celor inocenți, a alaiurilor fel de fel punînd o Ramă acestor tablouri. Ideea că teatrul se face acum, sub privirea noastră, în nasul nostru. Parcă am asista la o repetiție, mașiniștii au ceva din clovnii de altădată, sînt îmbibați de „cabotinismul” pe
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
locuiește în Malta. Autoare a patru romane și a mai multor nuvele și eseuri în reviste și antologii europene, este una dintre vocile cele mai autorizate din literatura diasporei noastre. Temele sale preferate pivotează în jurul destinului unor oameni mărunți, anonimi, inocenți confruntați cu marile traume provocate de istoria contemporană. Exemple: războiul sângeros din Afganistan repovestit de locuitorii din Kabul (La città dei tulipani - Orașul lalelelor), gulagul sovietic, ale cărui atrocități au fost date în vileag, printre alții, de Soljenițîn sau Herta
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
-ti vorbesc, America! (Medalia de Aur a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților de la Varșovia), 1955, Magnet, 1962, Diamantul, 1965. Odată cu maturizarea literară și politică, poeta revine la grația poetica inițială (Portretul din Fayum, 1970, Oricine și ceva, 1972, Noiembrie inocentul, 1981, Fiesta, 1990). Volumul Orologiu cu figuri, Editura Eminescu, 1984, a fost tradus în limba franceză (L'Horloge à Jacquemart), cu o prefață de Alain Bosquet, în 1987. A publicat traduceri din R.M. Rilke, A.S. Puskin, Robert Browning, P. Neruda
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
oferă actrița. Cine este Monica Vitti, întreabă cu o candoare remarcabilă, Alina, ocazie cu care află că este una din actrițele iconice din filmele lui Michelangelo Antonioni. Și din nou un moment de perplexitate: „Cine este Michelangelo Antonioni?” întreabă la fel de inocent actrița. Răbdător regizorul îi enumeră câteva filme celebre ale cineastului, Aventura, Eclipsa și intens popularizatul Blow-Up. Alina nu a auzit de niciunul! Biografia ei, în cele câteva detalii pe care le relevă personajul, exclude însă această ignoranță. Studentă la Facultatea
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
Hamilton. Îi lega un fir invizibil, ca de pildă într-o noapte de veghe, când conversația lor a cârmit brusc într-o direcție intimă și surprinzătoare. - Ai făcut vreodată dragoste cu o fată? a întrebat Billy. Tonul întrebării părea absolut inocent, și totuși era o întrebare șocantă în condițiile unei relații atât de noi, chiar și la bordul unei corăbii pline de bărbați. Herman și-a cumpănit cu grijă răspunsul. Prietenia lui cu Billy se baza pe sinceritate, și nu avea
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
igienic cu (între alții) Pașadia și cu doctorul Ștefănescu, raisonneur-ul romanului și singurul personaj masculin cu picioarele pe pămînt. Foarte autentică e, de asemenea, nota de misoginism frustrat a scriitorului, soțului și tată lui ratat, cu țîșnirile sale de vulgaritate inocentă; la fel - exasperarea neputincioasă împotriva distrugerilor comuniste și a neantului postcomunist, iar atmosfera de melancolie neagră, apăsătoare, ce se întinde ca un blestem, constituie principala reușită a unui roman ce putea deveni o carte extraordinară. N-a fost să fie
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
liberalismului, da, al democrației, care dă dreptate majorității, în nici un caz. „Toate ființele umane au dreptul de a rămâne nesupravegheate și ferite de primejdii”, se afirmă în continuare. Toate? Chiar și teroriștii? Și cum îi poți feri de primejdie pe inocenți dacă nu știi cine le amenință viața? Și încă: „Prin supravegherea în masă, fiecare cetățean e tratat ca un potențial suspect”. Mai întâi, cine vorbește de supraveghere în masă? Să fim serioși! Nici pe Mircea Cărtărescu, nici pe mine nu
Nu mă tem de Big BrOther by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2893_a_4218]
-
în actuala expoziție, sub destinderea unui vocabul senin: „din grădina cu flori dalbe”. Dar imboldul, astfel operativ, s-a iscat din grația unei întîlniri deloc previzibile, pictorului, cuprins de frămîntarea tonică proprie acestor ultime creații, i-a ieșit în cale, inocent dialectală, o colindă ardelenească, respirînd fraged intimitatea cu vegetalul. Acolo vestea bună a Nașterii se conjugă floreal, printre afinități radioase, Fiul Sfînt - spune viersul - a venit pe lume „în grădina cu flori dalbe”. Și întîia sa lucrare, proiectat în ipostază
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
sau Animale bolnave, de Nicolae Breban cu Maica Ioana a Îngerilor de Iwaszkiewicz, Dervișul și moartea de Meșa Selimovici sau cu Excomunicatorul de Déry Tibor. Mai sunt amintiți, în acest registru al analogiilor și corespondențelor, Cseslav Milosz, Mrožek, Kundera („cu inocenți sacrificați brutei dictatoriale”). Ideea integratoare a cărții, cucerirea tradiției, reflectă, în viziunea autorului, dinamica prozei românești, sensul procesual al devenirii sale. După anul 1989, criticul se concentrează asupra istoriei și geografiei literare. Geografia literară e percepută ca redefinire a relației
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
mai mulți. De vorbă cu Paul Cornea, încerc să-i spun ceva nu destul de rumegat, așa că nu prea clar. Problema literaturii e lectura, nu atât greșită, cum i-am spus, dar care nu străbate toate straturile, până unde scrisul e inocent, pentru că gratuit. Rămânând la sensuri, la sensurile unei literaturi cum ar fi a lui Cioran, dar și a lui Dostoievski, Shakespeare, de ce nu, cititorului îi pot intra în cap tot felul de fandacsii, dacă nu mai rău. Na, că acuma
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
de scăderea accelerată a nivelului școlii și de cauza principală a acesteia, care ar fi, pentru 88%, internetul, doar 36% vor o modificare a ortografiei. Dovada că școala franceză se află în cădere liberă este procentul tot mai mare de „inocenți” în ale limbii, gramaticii și ortografiei. Elevii din clasa a patra, de exemplu, comiteau în 1987, în medie, 10,7 greșeli de ortografie iar în 2007, 14,7. În 1987, 26% dintre elevi făceau 15 greșeli, în 2007, procentul a
„Atât de dificilă, încât nu trebuie schimbată“ () [Corola-journal/Journalistic/3046_a_4371]
-
Petru Creția îl constituie afirmarea în Eseuri, împotriva oricărui dualism, a unității trup-suflet, ca ,,două fețe ale aceleiași realități... o funcție sau alta a aceluiași sine, care este suflet-trup, așa cum spațiul și timpul sînt spațiu-timp". Trupul, spunea Petru Creția, este inocent ca orice realitate naturală. Și, cu aluzie la Noica: Iar cine își numește trupul "fratele porc", distingîndu-l de sine și disprețuindu-l cu oarecare tandră și indulgentă condescendență uită ce abisuri de abjecție poate conține sufletul uman". Petru Creția schițează
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
oarecum naiv cu care făcea asta. Din exil se vede, spunea, că cei care au avut o însemnătate capitală pentru Revoluție se află acum la putere, nu?! Alegeri libere, nu?! Nu-urile acestea ale lui nu mi se păreau deloc inocente și nici o simplă formă de politețe prin care el marele exilat conceda un drept la opinie contrară literaților păduchioși rămași în țară. Erau mai curînd un fel de a spune " Poate că și voi aveți dreptate, dar toată vînzoleala asta
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
să-și tortureze talentul cu atîta pricepere ca Petru Dumitriu, încercînd să împace și așteptările puterii, dar și pe cele ale cititorilor exasperați de tîmpeniile ilizibile care se publicau în acea perioadă. Petru Dumitriu n-a fost niciodată un scriitor inocent și, regret să o spun, niciodată n-a scris doar pentru că așa îi dicta vocația. Fiindcă vocația nu te obligă să scrii o carte îngrozitoare ca Drum fără pulbere, ci numai dorința de putere, ceea ce pentru un scriitor din acea
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]