1,591 matches
-
că un fel de termostat secret reglează libertatea difuzării mediatice. Deși dispare în domeniul cărților (1830), autorizarea prealabilă este impusă presei și teatrului. Cînd se renunță la controlul presei (1881), din considerente financiare, și la controlul teatrului, datorită caracterului său inofensiv (1906 și 1945), această măsură se aplică domeniului cinematografiei (1909); reformulată în 1961, ea se află încă în vigoare. Cînd are efecte diminuate în zona cinematografiei (1975), legislația se înăsprește în domeniul radiodifuziunii; contestată și aici (prin posturile de radio
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
era p-atuncea. Ea, cel puțin, s-ar fi putut să aibă dreptate, pentru că pe vremea ailaltă fusese laborantă într-un institut care se desființase, așa că regretele aveau oarece acoperire, nu erau doar cuvinte de clătit gura sau o consolare inofensivă pentru situația destul de albastră de acum. Stăteam în Militari, un cartier ca o pădure. Cel puțin asta e senzația când ieși în luminiș dintre blocuri. Când scoți capul în bulevardul drept, turnat fără pic de imaginație. Cartier care trebuie dinamitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trebuit să mă apăr toată viața. Am fost o ființă slabă. Vulnerabilă. Orice om întâlnit era un posibil agresor, care să-și râdă de mine că nu înțeleg din prima ce boscorodește. Să vd, să intuiesc. Dacă sunt agresivi sau inofensivi. Care-i unul și care-i celălalt. De aceea a trebuit să învăț să le scormonesc în minte, să văd dacă au de gând au ba să mă atace. Mai timid am fost. De aici se decid și oamenii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de budoar, n-am intrat în dormitor. - Da, bă, dar tu ai scris! Știi că taică-miu a vrut să vină într-o seară să te bată. Acu’ vreo 3 săptămâni? Abia l-am oprit. Adică aceste mituri fondatoare rămâneau inofensive atât timp cât nu erau fixate pe hârtie, pentru că nu te poți dezice de „ce ți-e scris“. A spune adevărul e sinonim cu a distruge. Oamenii au niște tabu-uri narative. „Așa e, dar nu trebuie să spui(scrii)! Rămâne între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în momentul acela intra cineva peste el, ar fi presupus că e nebun și s-ar fi compormis definitiv ca față bisericească onorabilă. Nici cei doi nu citiseră cartea. Totuși, tot omenește e și să-ți aperi fratele. Erau lucruri inofensive în carte, dar ei treceau la logica lui: „Ba pe-a mă-tii“. De ce n-ai scris și că muncesc? Și să știi că e foarte greu de suportat să te jignească unul de douăj’ de ani. Ziceau ca și când peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acei copii de care mi-e dor acum, pe care sper să-i revăd peste nu mult timp! Zilele de după plecarea lor au continuat cu Florian, bunul meu prieten din București, zile prin munți, zile calde și pline de năzdrăvănii inofensive, plăcute însă. Azi a plecat. Sper să mă readun, să mă apuc de treabă. La București l-am cunoscut, în sfîrșit, și pe Cezar Ivănescu. Prolaliile dumnealui la adresa mea nu m-au emoționat. E obișnuit... să laude. Dar mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
botezat, nu avea un nume, nu se chema în niciun fel. Șintărul. Atât. Scaraoțchi, diavolul, satana, michiduță erau niște cuvinte apropiate, familiare și familiale, rostite cu ușurință, cu veselie, ba chiar cu multă plăcere, fiind niște concepte teoretice, niște invenții inofensive, precum raiul, iadul sau judecata de apoi. Aiurea! Niște tâmpenii! Născociri! Pe când ăsta... șinteru... era în carne și oase, uite-l aici, prezent, palpabil. Era o persoană concretă, vizibilă, reală. Ăsta, da! Aveai motive să te ferești de el, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-și facă temeri: priceperea lui la oameni îi dicta că poate să aibă încredere în acesta. Așa că a zis: -Ei, pe vremuri citeam și Dialogurile lui Platon, și Toma d’Aquino... -Dar literatură, literatură propriu-zisă? Tata a luat întrebările aparent inofensive ale anticarului drept un test, de aceea a enumerat câteva nume: -Balzac, Shakespeare, Baudelaire, Dostoievski, Rilke..., oho, lista e lungă, lungă de tot, dar nu se mai găsesc astăzi cărțile astea... -Veniți cu mine ! a exclamat anticarul, confirmând bănuiala tatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de toată zgura care se adunase în el într-o zi. Apoi trebăluia prin curte, citea. De mâncat, mânca te miri ce, oricum, nu se mai atingea de carne și de alcool. Cu seninătate, de parcă ar fi întreprins cele mai inofensive acțiuni, tovarășul Cameniță scria, din litere decupate cu migală din ziare, manifeste împotriva regimului. Apoi, urca în tren, călătorea cu trenuri de noapte, de la un capăt la altul al țării, și, ieșind pe culoarele întunecate și pustii ale vagoanelor ponosite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se putea adapta mentalității lumii anglo-saxone, care îi era absolut străină. De altfel, era mai mult funcționar și jurist decât diplomat și om de stat. Prima sa preocupare a fost de a încerca să-i convingă pe englezi cu privire la caracterul inofensiv al efortului nostru naval, gest prin care, natural, nu a făcut altceva decât să le întărească opinia diametral opusă. În luna octombrie așadar, mi s-a oferit acest post. Iar eu am îavut parte de o mare surpriză. După mai
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
cu apă vibrată! Dă-te pe tot corpul cu apă vibrată! - Măi, Geo, dar am încercat toate alifiile din farmaciile brăilene și nu a mers! - Da, dar acele alifii nu erau vibrate de către Shri Mataji! Geo a avut dreptate: aparent inofensiva apă vibrată a rezolvat problema căreia medicina nui găsise leacul! Erupția a dispărut ca prin minune și, bineînțeles, și mâncărimile. Iar eu am început s-o las mai moale cu nedumeririle și mirările și să accept că, într-adevăr, prin
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
hărăzit cu calități subtile, ce se manifestă din plin. Am fost întâmpinați cu dragoste, cu căldură sufletească, cu multe, multe dulciuri și chiar cu un mic tort. Seara de vineri am dedicat-o odihnei, poveștilor de la gura sobei, noutăților, bârfelor inofensive ce fac deliciul tuturor întâlnirilor neprotocolare și... bucuriei. Povestind acum, retrăiesc atmosfera aceea atât de liniștitoare și revăd cu ochii minții și ai inimii sufrageria doamnei Maria în care, așezați pe jos, în fotoliu sau pe canapea, ne sorbeam unul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dar Gh. Udr. credea. Cum putuse să facă așa ceva? Numai pentru că era, nu ortodox, ci catolic? Apoi am înțeles că cele mai mari dușmănii se iscă atunci când, în planul convingerilor, pe oameni îi separă nu o prăpastie, ci șănțulețul aparent inofensiv al unei nuanțe (exemple mai recente: bolșevici și menșevici, comuniști și socialiști etc.). În sesiuni învățam împreună cu Corina, cu alte două-trei colege, la facultate, în câte o sală de seminar liberă. Câte o colegă mai conștiincioasă, Anca și nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Nu degeaba îl „cheamă” Pițu cel Mare și Bun. * Afară de guguștiuci, îi mai sperie zgomotele neomologate sau omologate în subconștientul lor drept foarte periculoase. Mașina de scris în plină funcțiune, tunetele, radioul sau televizorul cu sonorul dezlănțuit nu-i deranjează! Inofensivul târșâit al unui pașnic papuc de casă îi face însă să intre în alertă. De la sărbătorile de iarnă, motanul cel mare, nu numai mai inteligent, ci și mai sensibil, se sperie când aude soneria de la ușă (nu și cea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vizitat cândva la spital, contaminându-se, preluându-i boala într-o formă agravată, agresivă. Cât despre V.M., el s-a însănătoșit, și-a revenit de mult și e foarte îngrijorat cu privire la soarta amicului său, mai ales de când nebunia acestuia, blândă, inofensivă în prima sa fază, a început să se manifeste în chip violent... * Cineva taie cu ferestrăul o scândură sub fereastra mea de la etajul doi. Zgomotul, atât de familiar și totuși de atâta vreme nemaiauzit, îmi ia lehamitea cu mâna, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
universală: esperanto. Iubea, pe lângă asta, pomicultura, albinăritul, violon celul, silindu-se să Învețe și limba chineză. Generos de felul lui, a Înfiat doi copii de la Leagăn: a Încura jat strădania, fără vreun profit, de nici un fel, a „anarhistului“ blajin și inofensiv Panait Mușoiu (remarcat Într-o vreme pentru constanța ideilor (!) sale de sibaritul rector Coco Dumitrescu), dar maniac grafoman și editor de broșurele necitite, sordid și mirosind a țap În plin rut (a fost un erotic până la bătrâ nețe), locuind În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rânduielile lui Dumnezeu. M-a smucit cu vio lență de braț, m-a privit cu privirile lui duse Încă de pe atunci, spunându-mi la obraz: „Tu, Beldie, tu singurul ai Înțeles!“ [...] Gluma lui Bucuța, emancipată, ingenioasă și licențioasă, dar gratuită, inofensivă În intențiile ei nedeslușite; de o fantezie proprie și un vocabular numai În aluzii malițioase sau imagini subite; aplicată la particularitățile, ticurile și cusururile, mă runte și cotidiene, ale prietenilor și neprietenilor, ale colabora torilor săi mai ajunși, mai apropiați
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în această dificilă activitate și să reveniți în țară, atunci când vi se va fi încheiat mandatul, cu aceeași satisfacție cu care plec eu în zilele ce urmează. Nu mă așteptam, dar am fost aplaudat, deși cuvintele mele nu erau complet inofensive, dar, probabil, unii n-au prea înțeles exact cele spuse. Ultimele zile la Lima le-am consacrat predării tuturor lucrărilor și notițelor mele la serviciul IV, cifrorului și colegului Opriș și organizării deplasării, adică, un fax la Ambasada României din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
am fost invitați în această sală, fără să știm ce se va petrece aici. După un timp de proiecții pe ecran cu imagini ale proiectului acestei companii, intercalate cu alte povești ademenitoare, în încercarea de a ne convinge cât de inofensive sunt pentru mediu utilizarea cianurilor în procesele tehnologice, le atrag atentia prezentatorilor de pe scenă, spunândule că în sala sunt profesori de geografie din învățământul preuniversitar și universitar și nu persoane neinstruite, care nu știu despre ce este vorba. Am fost
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
patru ani să publice studii de exegeză și indianistică, iar cu doi ani înainte îi apăruse primul roman, care a avut un succes de scandal, provocând polemici între personalități culturale notorii. Placheta e de o prospețime dezarmantă, de un teribilism inofensiv, și rămâne interesantă ca document psihologic. Intervalul care o separă de Oceanografie e doar de trei ani, dar distanța e enormă. Autorul avea, la apariția celei dintâi, 25 de ani, la a Oceanografiei, 28. Evident, conținutul lor, mai cu seamă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cam așa (citez din memorie) : „Eu care sunt un geniu (vă rog, vă implor, credeți-mă ; sunt un geniu !)...”. Vorbele acestea, care nu puteau fi luate atunci în cel mai bun caz decât drept o jactanță juvenilă, cum și erau, inofensivă prin însăși enormitatea ei, surprind acum prin clarviziune. Cerea să fie crezut pur și simplu pe cuvânt, dar vedem azi că avea dreptate. Chiar dacă vroia doar să șocheze (cum a părut și un an sau doi mai târziu cu volumul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
scrupul și competență ; aici nu se poate trișa, cum nu trișează în fond nici autorul lui Nu, deși se laudă că o face, sau măcar că și-a propus s-o facă. Iconoclastia lui e una pour rire, e jucată, voioasă, inofensivă, un exercițiu al inteligenței, infinit preferabil iconoclastiei serioase, încruntată și fanatică (de fapt vandalică și, de regulă, imbecilă). Chiar și mărturisirea că poeziile lui Arghezi au reînceput să-i pară „neînchipuit de frumoase”, mărturisire care, în contextul ei, era tocmai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și expus formelor oprobriului, trebuie să „se prefacă”, să-și disimuleze uneori adevărata credință și concepție. Altă dată, abordând aceste lucruri, vorbeam de o „nebunie curată” și de una „murdară”. Cea „curată”, spuneam, este cea a psihoticilor, a frumoșilor și inofensivilor bolnavi psihici care Își manifestă cu candoare și insitență mania sau maniile. Iar cea „murdară” este adesea cea a creatorilor reali, originali, cu o puternică personalitate, care, mai ales În anii debutului, ai afirmării - la unii, această afirmare se produce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Polițistul, sin- gurul care poartă un nume, Stan Popescu, căruia Boborul îi încredințează rolul istoric de a proteja tânăra republică și Prezidentul, cele două figuri ale autorității. Prezidentul este o figură ștearsă, anecdota finală ni-l redă în postura complet inofensivă a unui peripatetician lipsit de motivație politică. De la Stan Popescu se așteaptă să mențină ordi- nea, de la Prezident să țină un discurs, ceea ce acesta și face. Bravul Stan Popescu este unul dintre cei 1000 ai lui Garibaldi, „vrăjmaș jurat al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
timp. Am constatat că nu este o idee bună să stai în spatele cuiva - știm cu toții senzația pe care o avem că suntem urmăriți. Dar dacă stai într-o parte, vederea periferică a cumpărătorului te percepe ca fiind un alt client inofensiv, care merită să i se acorde atenție. Din această poziție te poți apropia suficient de mult pentru a vedea ce face un cumpărător. Poți vedea clar pe ce a pus mâna, să zicem, nouă mănuși de golf, nu opt sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]