9,551 matches
-
tăios, mâna lui Ambrogio săpase niște semne asemenea unor litere: „IIICOE“. Dante se aplecă din nou să examineze semnele săpate superficial pe tencuială, probabil cu muchia unei plăcuțe. Bargello Îi urmărise atent mișcările, aplecându-se la rândul lui să privească inscripțiile. Apoi se ridicase la loc. — Da, văd... Și cum interpretezi asta, messer Alighieri? — În nici un fel. Poate că e un număr În caractere romane, nouăzeci și șase, urmat de un alt cuvânt, pe care maestrul n-a avut puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
La Apus, În punctul către care Îi convergea privirea. Acesta era secretul pe care meșterul din Como Încercase să Îl reveleze prin opera sa. Un alt continent, dincolo de ocean. Pământul aurului? Privirea lui Dante se deplasă pe brățările Antiliei, cu inscripțiile lor indescifrabile. Femeia păru să Îi intuiască gândul. — Dar pentru noi nu are acea valoare pe care pare să o aibă printre voi. Pentru noi bogăția e asta. Scosese de sub vestă un colier din pietre verzui, cu reflexe domoale. Jad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
parte dintre ele o pune la dispoziția celor interesați. Dar numai o parte, din câte se pare și se vorbește. Nu sunt puțini cei care nutresc convingerea că persoana are grijă să rețină pentru sine lucrul cel mai important: o inscripție, un act, un document - nu s-a ajuns Încă la un consens, părerile continuă să fie Împărțite În chestiunea cu pricina. S-au făcut numeroase speculații și s-au emis o groază de ipoteze privind natura acelui ceva ascuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
afară din casă. Partea proastă era că nu prea aveam de ales. Drumul până la camera În care urma să dorm mi-a accentuat deprimarea - nimerisem Într-un soi de fortăreață tehnologică, pe frontispiciul căreia putea fi afișată perfect adecvat cunoscuta inscripție dantescă de pe poarta infernului: lasciate ogni speranza voi ch`entrate. Nici că se putea imagina ambient mai potrivit pentru edificarea unei Încrederi devastatoare În aproapele meu, aferim! 9 Ieșit de sub duș, m-am Întins pe pat și, cu ochii ațintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
situate mai sus decât Înălțimea unui om cu mâna Întinsă. Respectiv, cam două treimi din total, ca să-ți faci o idee despre extensia pe verticală a Încăperii. Cele șapte tronsoane de rafturi aveau la capătul dinspre coridorul principal câte o inscripție de identificare - profund inutilă din punctul meu de vedere. Nu cu cifre, ci cu litere de la A la G, tipărite pe cartoane mari și așezate la loc vizibil. Pentru că În subconștient abandonasem deja probabil orice speranță de a descoperi, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spune că devenisem dependent de aceste lecturi; fapt este Însă că și după Încheierea romanului, căutările pe Google au continuat, zestrea mea de cunoștințe În materie de enigme sporind simțitor. Una dintre ele m-a tulburat profund. E vorba despre inscripția de pe o piatră tombală descoperită În cimitirul din Rennes-le-Château și expusă În prezent Într-o sală a muzeului din localitate. Se presupune că inscripția (Încă nedescifrată mulțumitor) și desenul ce o Încadrează ascund un mesaj secret, care constituie argumentul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În materie de enigme sporind simțitor. Una dintre ele m-a tulburat profund. E vorba despre inscripția de pe o piatră tombală descoperită În cimitirul din Rennes-le-Château și expusă În prezent Într-o sală a muzeului din localitate. Se presupune că inscripția (Încă nedescifrată mulțumitor) și desenul ce o Încadrează ascund un mesaj secret, care constituie argumentul și dovada că teribila revelație a legăturii matrimoniale dintre Isus și Maria Magdalena are un infailibil fundament istoric. Iată cum arată piatra funerară Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Vali despre care nu știa nimeni. Uite, de-aia s-au inventat pe lume prietenii. Ei fac Întotdeauna ce trebuie. Mâinedimineață plec. Am biletul de avion În buzunar, alături de hârtiuța din plicul Închis primit de la profesorul Adam și de fotografiile inscripțiilor de pe piatra de mormânt a Mariei de Negre. Nu știu ce legătură este Între ele, dar trebuie să existe una. P.S. Sunt În taxiul care mă duce la aeroport. Habar n-aveam că au apărut și la noi exemplare cu pereți interiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
te emoționezi. Ei stăteau acolo grupați militărește ca un batalion pe loc repaus și nu aveau nici o șansă de eliberare pentru că erau Încorporați În eternitate. Ceva mai jos aceeași ordine perfectă, morminte identice, lespezi de marmură neagră sau albă cu inscripții aurite - o sobrietate austeră care nu se distingea de cea dinainte decît prin numele maghiare gravate pe cruci. Doar Înspre vale, unde povîrnișul devenea mai abrupt, mormintele, străjuite la fel de pietre funerare cu litere de bronz, Își rupeau alinierea; aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eu pun nota zece pentru Dumnezeu nouă pentru magistru opt pentru elevul eminent patru pentru Acasandrei marș În bancă un foșnet scurt șobolanul gras negru Îmi taie calea și dispare În curtea bisericii pe după cele două cruci de piatră cu inscripții slavone din an În an descresc le Înghit brazdele pline de verze de dovleci și sfeclă roșie luna mă urmărește degetele reci ale mamei cînd mă aplecam la patul ei să-mi lege cravata ce foșnește În urma mea tăcerea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mare, impozantă, ivindu-se din umbra arborilor deși și Înalți, cu transperante albe, bordate cu ciucuri, la ferestre. Pe un gard Înalt de fier forjat, a cărui poartă părea să nu se deschidă niciodată, se afla o placă neagră cu inscripția Nunțiu Papal. Întreaga Înfățișare a clădirii și mai ales firma aceea neobișnuită dădea străzii un aer misterios. Puțin mai sus, pe același trotuar, Într-o casă vagon cu marchiză, În stilul specific al vechilor imobile bucureștene, locuia În fundul curții José
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vedea decât atât, iar în dosul lor ușa de la biserică ieșită din țâțâni, ca la nunta Satanei. Am expus cu șaisprezece pe șaizeci, deci i-am dat adâncimea cerută, și am mărit chiar în ziua aceea cincizeci de exemplare, cu inscripția „Crăciun fericit“, ca felicitări, dar am pus la poștă numai patruzeci și șase, din motive financiare. Odată ajuns la poștă, a început să-mi fie rușine de mine, pentru că simțeam că nimeni nu poate să țină cu Colonelul. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și mister. În spatele vieții se țesea o ceață deasă. În ea urmau să dispară resturile pământești cu numele Tua și Natanael. Nimeni nu putea explica de ce fusese așa și nu altfel. După câteva luni se ridicase o piatră funerară cu inscripția: „Uniți dincolo de morminte.“ SCHIMBARE DE PENE Străin am venit odată în acest loc, străin voi pleca de aici. (Călătorie de iarnă - Schubert, text de Wilhelm Muller) Ce e timpul? Ce e spațiul? De unde venim noi? Întrebări la care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
câți apar în documente, avem o confirmare care face probabilă această presupunere: într-o însemnare veche de la biserica din Fruntești stă scris: „Gavril Filipaș și cu Grigore Dunavăț au făcut prima biserică în satul Fruntești.” Dacă a existat o asemenea inscripție, poate arăta că cei doi urmași ai lui Mihail Oțel erau stăpânăi și pe moșia satului Fruntești. Numai în această calitate de proprietari puteau fi ctitorii bisericii, așa cum s-a întâmplat și mai târziu, când boierul locului avea datoria de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satului, pentru perioada primului sfert al secolului al XVIII-lea și anul 1840 când, potrivit tradiției, biserica din Filipeni a fost mutată la Lunca. Nu putem subscrie nici la afirmația că pe o carte slavonă de la biserica din Fruntești o inscripție vorbește că satul Fruntești a luat ființă pe la 1660. S-a demonstrat că acest sat este mai vechi și, cu siguranță, urmează pe un altul, unde a fost Siliștea lui Dobromir. De altfel, documentele din a doua jumătate a secolului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fi din secolul al XVI-lea, construită în Filipeni de urmașii lui Mihail Oțel. Biserica adusă la Lunca din Filipeni trebuie să fi fost construită de un boier Rosetti, în prima jumătate sau la mijlocul secolului al XVIII-lea. Absența unei inscripții pe portalul de la intrare, fapt mai rar întâlnit, ne determină să adoptăm o poziție rezervat privind vechimea lăcașului de cult, despre care există o tendință generală de exagerare a vechimii. Auzim tot mai desă expresia: „Pe locul actualei biserici a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la vechile structuri administrative (ținuturi, ocoale, sate, cătune) și la vechile denumiri ispravnic, privighetor de ocol, vornic. Totodată, primăriile au avut sigilii (ștampilă) noi, care reflectau noua situație politică și administrativă din țară. În 1865, comuna Filipeni avea ștampilă cu inscripția: Județul Tecuci, Plasa Berheciu, Primăria comunei Filipeni, 1865. Ca emblemă, pe tampilă era imprimat vulturul. Anterior legilor administrative promulgate de Al. I. Cuza, satele (unele dintre ele) aveau un sigiliu propriu, care se aplica pe unele acte. Satul Fruntești a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la tata, cu gura căscată. Cred că nu l-am văzut niciodată atît de fericit cum mi s-a părut a fi În clipa aceea. Fără nici un cuvînt, s-a ridicat din fotoliu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
grădină somptuoasă și, printre coroanele copacilor, se ghicea forma casei pe care o văzusem schițată În desenele de adolescent ale lui Carax. Am recunoscut-o pe dată. Turnul de la „El Frare Blanc“, de pe bulevardul Tibidabo. Pe dosul fotografiei era o inscripție care spunea simplu: Te iubesc, Penélope Am vîrÎt-o În buzunar, am Închis biroul și i-am zîmbit portăresei. — Ați văzut? Întrebă ea, nerăbdătoare să iasă din locul acela. — Aproape, am zis. Mai Înainte mi-ați spus că, la puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ochii. Cei trei bărbați urcară cu liftul până la etajul al paisprezecelea, o luară pe un coridor la stânga, apoi altul la dreapta, un al treilea la stânga, în fine sosiră la biroul firmei providențial, s.a., asigurări&reasigurări, după cum poate citi oricine pe inscripția de pe ușă, cu litere negre pe o placă dreptunghiulară de bronz mat, fixată cu șuruburi cu cap în trunchi de piramidă, din același metal. Intrară, unul dintre subordonați aprinse lumina, celălalt închise ușa și puse lanțul de siguranță. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceremonie care te obliga să o parcurgi într-un anume fel, grav și prudent. Pe pereți, de o parte și de alta, gravuri: figuri din vechime, rămășițe ale secolelor râncezite, cu peruci, cu părul coborând pe gât, mustața subțire, cu inscripții latinești sevindu-le drept gulere. Adevărate portrete de cimitir. Am avut impresia că toți mă priveau în timp ce înaintam spre ușa cea mare. I-am făcut în toate felurile, asta pentru a prinde curaj. Camera lui Destinat nu avea nimic în comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
școala din sat, profii de geografie, ăștia care zic ei că știu tot, poate că îi spun altfel, dar, pentru noi, e doar Kogaion, de mii de ani a fost muntele nostru, scria despre el pe o cărămidă, era o inscripție getică, găsită de istorici spre vârf, aproape de peșteră: HAR TIOS/ TINTONINOS/ INSUS TICO IS DAKON/ KAND SIA TIL KOGAION/ ILMATON HLIO YLO/ PLEISTE NAKTOILO. — Tradu-mi, să nu-mi spui că nu știi, mă interesează citatul, vreau să știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
taxiul cu banii ăștia“. Plătise totuși și-și văzuse de treabă, dar a doua zi, sosind la birou, a găsit chiar taxiul respectiv În spațiul ocupat de obicei de masa lui solidă de lucru, iar pe el o pancartă cu inscripția „Proprietatea dlui decan Hollister. Cumpărat și achitat“. Doi mecanici experimentați au avut nevoie de două zile ca să dezmembreze taxiul În părțile sale componente și să-l evacueze din birou, ceea ce nu face decât să dovedească energia rară a umorului studențesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plasate sub semnul lui Epicur. Când se susține că acesta își îndemna discipolii să rememoreze învățăturile sale, procedând ca și cum ar fi trăit permanent sub privirile lui, trebuie să credem că se gândea nu atât la prezența sa - în ciuda abundenței de inscripții săpate în piatră, de cupe, de statui sau de reprezentări figurate ale lui Epicur care ne-au rămas... -, cât la astfel de lecții asupra principiului vademecumului existențial... Când excelența hedonistă a fost atinsă, iar contractul hedonist face posibilă comunitatea, semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
denumite elevele Stagiritului, din cauza preferinței lor de a bate trotuarele. Ne imaginăm acel zid ca pe o ocazie de a reactiva gustul pentru mersul pe jos al adepților Lyceului, dar și de a-i instrui pe amatorii de diplome cu ajutorul inscripțiilor epicuriene. Căci, de la începutul și până la sfârșitul fiecărei plimbări, Diogene propune o inițiere a individului care se convertește la doctrina lui Epicur. Primele porțiuni ale zidului sunt consacrate fizicii. Propilee ale sistemului, și îndeosebi ale eticii la Epicur, ele constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]