1,084 matches
-
întâi, bineînțeles, va trebui să o vadă cu ochii lui... Iulia Caelis îl face atent. Parthenicus arată cu degetul spre ei și spune cu voce tare: — Trio Fulcinius! Cel strigat se clatină. I se taie picioarele. Înaintează tras de Caelis, insensibil la vociferările mânioase cu care este întâmpinată alegerea cubicularului. — Au ajuns senatorii să dea întâietate fiilor de liberți...! — Uite-i cum se fudulesc de când au voie să poarte inele de aur și pot intra în rândul cavalerilor! — Eu am venit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privire spre un pârâu și poate un petec albastru de cer. Nu e nevoie de mai mult. Alteori, întâmplări nemaipomenite nu te pot smulge dintr-o stare sufletească monotonă și sărăcăcioasă; în mijlocul unei săli de bal, poți sta liniștit și insensibil.” Așa era Richard. Total nemulțumit. În acest timp tinerii noștri de acolo se considerau totuși ființe fericite. Hamburg. Transatlanticul „Prezident Harding”. Lapte si alcool La Hamburg ne așteaptă transatlanticul Prezident Harding. Plecarea e fixată pentru Marți 1 Octombrie ora 0
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
invitație, o rugăminte, o momeală. Poate că Lorenza făcea asta pentru că știa că Belbo o pândea. Poate nu. Până atunci o considerasem pe Lorenza proprietatea lui Belbo - cel puțin În ceea ce mă privea - și apoi, de când eram cu Lia, devenisem insensibil la alte farmece. Privirile malițioase, adesea de complicitate pe care Lorenza mi le arunca uneori la birou, când Îl lua peste picior pe Belbo, ca pentru a căuta un aliat sau un martor, făceau parte - așa crezusem mereu - dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strîns În coc, se Întoarce către maică-sa și se răstește la ea, după ce s-a ridicat și-a pornit-o plutind În direcția noastră: — Mamă, taci din gură! Azi e nunta lui Ellie, așa că nu mai fi atît de insensibilă. — Nu-mi vorbi În felul ăsta, Îi spune Linda pe un ton iarăși crescînd. Nu mă acuza pe mine că sînt insensibilă, cînd am cheltuit o avere pe rochia asta, care acum, fir-ar să fie, nici nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În direcția noastră: — Mamă, taci din gură! Azi e nunta lui Ellie, așa că nu mai fi atît de insensibilă. — Nu-mi vorbi În felul ăsta, Îi spune Linda pe un ton iarăși crescînd. Nu mă acuza pe mine că sînt insensibilă, cînd am cheltuit o avere pe rochia asta, care acum, fir-ar să fie, nici nu se mai potrivește, pentru că pe mireasă o doare În cot de felul În care arată. Încîntătoare scenă. — Nu vrei să te liniștești odată? Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spre deosebire de conducătorii cu minți atât de tehnice, s-au gândit mai mult la viața de apoi și la lucrurile pe care le-au pierdut în drum spre ea. Au lăsat peste tot în urma lor moschei cavernoase, monumente reci, acum dovezi insensibile ale trecerii lor. După curba pe care o face râul în dreptul Fortului, se află Taj Mahal. Cu toată frumusețea masivă a marmorei, cu toată răcoarea pe care o oferă interioarele întunecate într-o zi toridă, este un loc plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Lincoln. - Mă bucur că reușim să vă distrăm, replică pe un ton sec Rhyme. Totuși, ai să ne comunici și ceva util despre jucăria pe care ți-am trimis-o? Geller, un tânăr cu un păr foarte creț, era total insensibil la ironiile lui Rhyme, mai ales când venea vorba despre vreun dispozitiv computerizat. - E un reportofon. Foarte interesant modul de utilizare însă. Suspectul vostru a înregistrat ceva, a stocat pe un mini hard-disk și a programat dispozitivul să redea înregistrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acolo, ce se întâmplă aici, cineva a adormit în patul meu! Ți-am cerut să taci, nu, o ceartă el, nu poți să faci asta? Răsfățul tău nu are margini! Dar eu sar în apărarea ei imediat, ești atât de insensibil, Udi, cum îi vorbești astfel, fetița își mișcă ușor capul chel, iar gura i se deschide, urletele stridente care se aflaseră până atunci încuiate înăuntrul trupului ei micuț sunt eliberate acum unul câte unul, ca sunetele unui șofar, în timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
strâmb din gura care nu vrea să îmi tulbure liniștea, pare că porțile s-au închis, zidurile s-au înălțat în jurul meu, nu ca în trecut, când orice motiv de tristețe își făcea cuib înăuntrul sufletului meu. Acum sunt aproape insensibilă, numai în fața unui bebeluș în cărucior mă sperii ca și când aș fi văzut o stafie, îl privesc ținându-mi răsuflarea, acesta ar putea fi Mikha cel micuț, cel adoptat, văluri de tristețe mă înfășoară și mă ascund în spatele unei cărți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era el de viziriu, umbla parcă mai aplecat, mai adus spre podea și ținea dreapta. Pe stânga, în sens invers, trece când vreun sol prăfuit, când vreun pașă beștelit, când vreo cadână urmată de un parfum amețitor în care descopereai insensibilul eunuc. După ce, spre mirarea moldovenilor, trecu și-o cămilă cu una sau două cocoașe purtând în spinare două sau mai multe femei ușoare care plângeau cu zece rânduri de lacrămi, viziriul, în fine, se opri în fața unei uși pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cum altfel puteam să îi spun că vreau să vorbesc cu tine? Prin limbajul semnelor? — Nu e nevoie să fii sarcastică, Sam, a spus Tom cu austeritate. —Tom, ăsta e și scopul existenței mele, am izbucnit. Chiar și o persoană insensibilă ca mine și-ar fi dat seama că discuția nu se îndrepta spre ceva bun. —Uite, am continuat, am sunat ca să ne împăcăm. Ce înseamnă o ceartă-două între prieteni? Vocea lui Tom s-a înmuiat puțin. — Mă bucur că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se ridica o ceață albă. Tashiro Își termină whisky-ul și trecu la cuburile de gheață. Nu știu dacă asculta sau nu ceea ce vorbeam. Oricum, privea absent În gol. Îți lăsa impresia că se uită la o mulțime de trecători insensibili, care-și croiau drum pe lîngă el și-l ignorau. Am Înghițit și eu ce mi-a mai rămas În pahar și am mai comandat un rînd. Tashiro, nervos, și-a luat inima-n dinți și s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cît este exprimată În cuvinte, orice minciună Își are rostul ei... Dar am de gînd să vă determin să mă credeți de data aceasta... să vă fac să regretați toată viața. SÎnt hotărît... vă arăt eu ce-nseamnă să fii insensibil. De unde suni ? — Dintr-un loc... de undeva... Am impresia că Începe să vă Îngrijoreze... — Chiar crezi că m-aș Îngrijora din pricina ta? — N-ați face-o? — Să știi că-nchid... — Așteptați. N-o să vă mai răpesc timp. Mor În curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fac? Dacă s-a Întîmplat Într-adevăr astfel, Înseamnă că cei de la poliție o să mă perpelească fără milă. Ei or să mă bombardeze cu Întrebări, dar eu ce să le explic? Era absurd. Pot să le spun că am fost insensibil ca un porc ? CÎt despre poliție, singura explicație satisfăcătoare ar fi că l-am sîcÎit pe bietul individ pînă l-am determinat să facă un asemenea gest total. Era inevitabil ... pentru ei ar fi fost singura justificare logică și convingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Sensibilitatea este un subiect delicat atunci când vorbim despre jurnalism. De multe ori, granițele sale sunt atât de greu de stabilit, încât oamenii nu știu dacă prin acțiunile lor încalcă etica jurnalistului. Teoretic, jurnalistul trebuie să fie o mașină obiectivă, rece, insensibilă. În practică, jurnalistul nu este un robot, ci un om având un bagaj de sentimente, cunoștințe și emoții care îi influențează prestația în bine sau în rău. Când mergi pe teren, filmezi, te întorci în redacție și scrii știrea, este
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
Justin nu făcuse decât să întregească prea intensa și prea scurta lor fericire. Scurtă ! Nedrept de scurtă poate fi fericirea ! Micuțul se apropia de trei ani când au realizat, erau medici amândoi, că are probleme cu auzul. Urechea stângă era insensibilă, iar ceea ce era și mai grav, grimase ciudate îi desfigurau chipul și convulsii îi rigidizau trupușorul. Consultări la cei mai reputați pediatri... Analize... Radiografii... Scanere cu aparatura cea mai modernă de la acea vreme. Diagnosticul, pus cu destule îndoieli, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai erau cei de odinioară, nu-i mai dădeau acel aer candid, înșelător. Ca o mică vietate adaptabilă ce era, Elena căpătase culoarea mediului în care trăia, nu mai păstra nimic, nimic din ceea ce fusese cândva, aruncase totul cu ușurință, insensibilă la goana copleșitoare a timpului. La nici un an după acel revelion furtunos, Elena avea deja un copil, o fetiță, asupra căreia se aruncase cu o dragoste debordantă, pătimașă, trecuse atât de ușor de la sentimentele de copil, la cele complicate, materne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru inginerul Marcu. Angrenajul mintal se putea în mișcare și acum, cu prea mare viteză chiar, dar vai, ce folos, nu era decât o hărțuială, o încercare de împăcare cu propria sa conștiință. Ședea acolo, sub cupola fierbinte a veiozei, insensibil la cele ce se petreceau în spatele său, încerca să găsească argumente și contraargumente, învârtea între degete o piuliță, un transformator, voia să știe dacă greșise atunci când apelase la cumnatul său, rudă la rândul lui cu directorul de la poștă și reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
către perechea ce mânca piure de cartofi din aceeași farfurie de tablă, când vezi atâta amor mare, mare amor mare, ți se strepezesc dinții. Zău, așa. Alexe a zâmbit. Avea o dantură foarte urâtă. A privit perechea ce se hrănea, insensibilă la vorbele lor. Nu fi cinică, Nina, a rostit mai apoi serios. Poate amândoi s-au gândit că ei niciodată nu au fost capabili de atâtea tandrețe? În tot cazul, Nina și-a încetat ironiile. Îi privea acum pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drăguță, am zis. Mi-a făcut plăcere să mă culc cu ea și îi duc dorul din când în când, dar, ca să fiu cinstit, nu mi-a răscolit inima prea tare. Poate inima mea e de vină, poate sunt un insensibil și în ea nu încape nimic altceva. Oare sunt incapabil să iubesc? — N-ai fost niciodată îndrăgostit? a întrebat Naoko. — Niciodată. Nu m-a mai întrebat nimic altceva. La sfârșitul toamnei, când bătea vântul rece, Naoko se agăța uneori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gest? Aruncatul pe fereastră? — Exact. Și în clipa aceea aș vrea ca băiatul să-mi spună: „A, am înțeles, Midori. Te rog să mă scuzi. Trebuia să ghicesc că nu o să le mai vrei. Sunt un rahat de măgar, un insensibil. Plec să-ți iau altceva, ca să mă ierți. {arlot\ sau plăcintă cu brânză?“ — Și tu cum ai reacționa? — I-aș da toată dragostea mea. Ești absurdă! — Ei bine, asta înseamnă dragoste în accepțiunea mea. Nimeni nu mă înțelege. Midori și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
m-am schimbat, dar tu n-ai văzut nimic. Dacă ai fi văzut, aș fi rupt scrisoarea asta și ți-aș fi spus: „Hai la tine! Îți pregătesc eu cina și apoi fuga-n pat la giugiuleală!“ Dar tu ești insensibil ca o stană de piatră. P.S. Să nu mai vorbești cu mine în clasă de acum încolo. Am sunat-o pe Midori când am coborât din tren la stația Kichijoji, dar n-a răspuns nimeni. Neavând altceva mai bun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Else Oloaga m-a rugat să nu las vreun băț aruncat pe acolo. Dacă ar fi știut ce mi se Întâmplase! Dar nu, colega mea stătea În continuare cu privirea ațintită pe ecran, cu mâinile neobișnuit de late odihnindu-se insensibile pe roțile de cauciuc. Își pieptănase părul după urechi și umbra ei arăta de parcă ar fi purtat și ea o cască. Clipea rar din ochii oblici În lumina proiectorului, cu pieptul umflându-i-se și coborând Încet. Un adevărat sfinx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un scop, o credință, nu vrei să faci ceva, nu știi cum să faci, ești pierdut. Așa gândea Cehov. De câte ori îl recitesc pe blândul doctor, îi simt privirile de dincolo de rama ochelarilor, ațintite spre noi. Spre o lume tot mai insensibilă (el credea că sensibilitatea este adevăratul talent al omului), mai vulgară, egoistă, lacomă de consum, dependentă de el, uniformizată, contabilizată strict, fără mister, fără transcendență. Și simt cum reproșul conținut în dramaturgia sa ne înglobează, că e teribil de actual
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
numai că, în percepția comună, edificiul care simbolizează puterea spirituală pare a fi proiectat la concurență cu dimensiunile faraonice ale „Casei poporului” (de fapt, a lui Ceaușescu). În memoria colectivă, imaginea uriașei construcții este în continuare asociată megalomaniei unui dictator insensibil 86 la foamea, frigul și toată mizeria pe care trebuia să le suporte un popor aproape îngenuncheat. Asocierea celor două construcții, datorită și vecinătății, dar și gigantismului nespecific tradiției românești, nu este în avantajul Catedralei. În ce privește latura financiară a problemei
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]