918 matches
-
o mantie, de o pelerină diafană, alții au doar un guler, un șal, o cingătoare, iar unul e strunit de un gușter. Mulți văd fuioare fumurii, alții simt doar o boare, o idee, o impresie. Mari și mici, importanți și insignifianți, oficiali expirând putere sau supuși neimportanți, cu toții sunt stăpâniți de o forță malefică ce acționează din umbră, uneori crudă, acaparatoare, alteori disimulată În iubit, concubin, protector calin. Fantoma e simbolul fricii. Al fricii acumulate după multe experiențe terifiante, care s-
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
fost atât de opresivă, încât, pe harta ideogramelor politice, Hexagonul arăta ca fratele vestic al stelei roșii din vârful Kremlinului. Gânditori de calibrul unui Raymond Aron erau beșteliți nu doar de gherile pro-comuniste de tip Sartre-Beauvoir, dar și de trepăduși insignifianți ale căror nume le puteți găsi citate cu adorație în operele gânditorilor comuniști români. Trezirile de tip Yves Montand au fost rare și s-au produs după ce răul se înrădăcinase. De ce ar fi imposibil de admis că destui francezi s-
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
scopuri comerciale. Or, ceea ce fac acești artiști în Japonia, cântând din acele clopote, ar putea însemna un soi de reversie la puritatea absolută a sunetului. Valérie Mréjen a intervievat opt evrei, foști hasidi, evrei ultraortodocși, care în urma unor evenimente aproape insignifiante, cum ar fi muzica dată puțin mai tare de către un vecin sau o cutie de conserve mâncată în Ziua Sabatului, când era interzis, își schimbă total perspectiva fată de ritualul ortodox evreiesc. Și nu în ultimul rând, caraballo-farman, al căror
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
-se admirată de orice ființă sensibilă la splendoare, a ajuns în cuvânt (cuvinte-perle), în artă (opere-perle, decoruri arhitecturale), în știință (piese componente în aparatura medicală etc.), podoabe indispensabile femeii (gâtul și urechea cu perle) și unde nu s-a furișat! Insignifiantul fir de nisip care a agresat molusca (scoica) de pe fundul apei, după secreții suprapuse a ieșit o piatră (semiprețioasă), care încăpută pe mâna iscusită a bijutierului ia forma mărgăritarului cu reflexe sidefii mirifice. Și ce vecini semantici și-a găsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
poeziei! Am fost la Suceava (Festivalul național "Nicolae Labiș" n. red.)! Da, mi s-a dat singurul premiu pe care mi-l doream, în sensul că simțeam că-l merit: Premiul special al Uniunii Scriitorilor. Cu un șef de juriu insignifiant, Dragoș Vicol, mirarea mea a crescut. Se pare că ceilalți domni din juriu nu m-au putut pune la îndoială. Nu e vorba de a lua un premiu sau nu, ci de a nu fi terfelit. Noi știm că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
iubit dintre pămînteni" și am sentimentul că e cel mai viguros roman al literaturii române. Poate și pentru că Preda se ocupă de o zonă haotică, neclară nouă, o zonă pe care ne obișnuisem s-o considerăm plină de breșe, dar insignifiantă din punct de vedere ideatic. Și nu-i așa. Poate că totuși rămînem profund ancorați în real, o realitate care ne zguduie, altfel nu-mi pot închipui devălmășia produsă în mine de această carte. Este admirabilă cartea aceasta! Și cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ca sursele care alimentează opera scriitorului și personalitatea acestuia să se fileze "direct" din viața cotidiană, socială, din biografia lui obișnuită, terestră, astea, în cazul mai multor personalități, putând fi de-a dreptul sărace în evenimente, sau abundente în "evenimente"... insignifiante, ele ținând de un schematism clișeistic, de anodin, comun. În timp (și... peste timpuri) ce opera sa, a scriitorului ca personalitate, poate fi captivantă, densă-intensă, fertilă în semnificații, emoții, cugetări, poezie, filosofie etc. Aici este tocmai vorba de lumea din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Caragiale.(râde) Nu știu dacă au mare importanță aceste "calități de membru", care pot impresiona tot mai puțin. Nu știu nici dacă mai există în zilele noastre cititori. În orice caz, ei sunt din ce în ce mai puțini, chiar mai puțini decât numărul insignifiant în care se tipăresc astăzi cărțile. Altminteri, scriitorii nu se mai pot mângâia decât cu iluzia elitismului, anume că operele lor se adresează celor puțini, "inițiaților". Așa pot suporta mai ușor eșecul postmodernității care a crezut că viitorul este al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
decât săptămâni întregi de coabitare cu un alt coleg antipatic, de la care nu ai ce învăța și nu-ți poate oferi nimic. Nichita avea o generozitate imensă, și chiar dacă uneori, să spunem, mai cădea și el în lucruri mărunte, meschine, insignifiante, reușea apoi printr-o vorbă frumoasă, printr-un gest special să-și răscumpere puținele momente de mediocritate. Din nefericire, și vreau să subliniez acest lucru, așa suntem noi oamenii, descoperim și regretăm valoarea cuiva abia după ce dispare și... lasă un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
penitenciare, fiindcă informații despre torturile practicate de către deținuți au ajuns la cunoștința organelor administrative neimplicate, atât la Gherla, cât și la Târgu Ocna ori la Canal. România, după cum am arătat, nu avea nici o afinitate specială pentru comunism, dimpotrivă. Comuniștii erau insignifianți în perioada interbelică, atât numeric, cât și ca prezență în viața publică. Chiar și instalarea la putere s-a făcut treptat, cu sprijinul decisiv al Uniunii Sovietice și prezența paralizantă a Armatei Roșii în țară. În aceste condiții, este foarte
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
inaccesibilă muritorilor de rând), călcam pe asfaltul capitalei, eram acolo la modul cel mai concret, fizic vorbind, dar nimic nu era clar pentru mine. Imensitatea volumelor și intensitatea uriașei dorințe împlinite ca printr-un miracol împiedicau limpezimea percepțiilor. Mărunt și insignifiant într-o lume uriașă! O realizare mentală și-atât! Mă aflam atunci în aceeași ceață ca și acum, în ambasadă. Aranjamentul interior, ornamentațiile orientale, lumea - indieni și români, deopotrivă - toate acestea m-au făcut să... plonjez într-un univers mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dar... de la locurile sfinte: au pălit, esența lor s-a pierdut! De data aceasta, soția mea era cea care plutea... Așa mi-am amintit visul! 27 iunie 2004 Note de jurnal: din nefericire, avem prostul obicei de a ne considera insignifianți, mărunți, când, de fapt, suntem atât de importanți în Univers!... În altă ordine de idei, la aceste ultime două povestiri (Formula succesului și Semne. Interpretări) am primit o reacție favorabilă din partea unei sahaja yoghine cu care nu m-am intersectat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ne-ar spulbera... M-am uitat aseară, de exemplu, pe doctoratul publicat, din fericire, online al purtătorului de cuvânt al guvernului, domnul Mirel Palada... V.A. : Cum, are un doctorat ? După purtarea sa publică îl trecusem deja într-o ligă insignifiantă. A.M.P. : Sigur. E sociolog. I l-au dat Vintilă Mihăilescu și Paul Dobrescu, fostul consilier al lui Iliescu. La SNSPA. Da, acest domn care scrie comunicate în limba elfă și-și bate joc de ziariști este doctor în sociologie
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Omagii. Sînt îngrozitor de puțini cei care au avut decența, un dram de demnitate refuzînd să scrie și să semneze texte închinate conducerii faraonice și partidului unic; cît privește pe cei cu un curaj etic exemplar, numărul lor este cu adevărat insignifiant. Raportul respinge categoric "mitul care încearcă să acrediteze ideea existenței a două Securități, una internaționalistă, de sorginte etnică alogenă, pînă în 1960, și cealaltă, de pură stirpe românească, devotată "gliei și neamului". Fără a nega faptul că în prima sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prostii” la care ține, pe care o crede o „altfel de inteligență”, iar, apoi, „singura, adevărata inteligență!” și, nu m-ar mira ca talentul său oratoric, cu care și-a câștigat primele galoane printre ceilalți membri, obscuri Încă, ai acelei insignifiante grupări pe jumătate muncitorești, pe jumătate compusă din intelectuali ratați, numită pompos „partid” - NSDAP - Nationalsozialistische Deutscher Arbeiter-Partei - partidul național-socialist german al muncitorilor -, patosul și abilitatea sa oratorică să fi fost un prim semn al acestei „prostii egolatre”, o „prostie” care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mult timp oboselii. Scări enorme, maiestuoase, coloane uriașe din marmură albă, niveluri care coboară în subteran, etaje care urcă, escalatoare silențioase... Ajuns aici din înghesuiala apartamentului în care trăiește, omul se simte complexat, redus la condiția lui de ființă fragilă, insignifiantă. Impresia puternică, fascinația pe care ți-o lasă vizitarea muzeului se datorează în mare parte și arhitecturii lui interioare. Sala unde este expusă Mona Lisa lui Leonardo da Vinci. Lume multă, care se fotografiază și se filmează pe fundalul tabloului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mea, dovadă poemul de geniu En-Ghidu pe care îl avea deja și pe care-l comentez, în fugă, în acest volum. El însă, Nichita, mi-a dat, singurul, curaj „să continui” deși, repet, producțiile mele literare de atunci erau total insignifiante. A simțit el, atunci, în acel post-adolescent singuratec, confuz și stângaci în ceea ce privea propria sa „adaptare socială”, a intuit el semne ale artistului veritabil?! Sau, mai știi, era doar „partea feminină a eului său”, acea „anima” a lui Jung
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și îmi vine să le pufnesc în nas, că sunt orbi. Mai ales că au priviri compătimitoare. Dar dacă și ei joacă teatru?“ „Cumințirea“ eroului, părăsirea lumii afacerilor după achi tarea datoriilor bucureștene, retragerea la o margine de țară, în insignifiantul târg Mihăileni, unde crede a fi descoperit într-un băiețaș localnic un geniu muzical, care ar putea să ajungă „un al doilea Beethoven“ (obsesie!), acestea compun un final dacă nu grotesc, oricum exterior cazului expus până atunci, o adău gare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
minte în 1974, când le-am evocat pentru prima dată în jurnalul distrus. Atâtea altele câte mi s-au întâmplat în jumătate de veac au pierit ca un abur, s-au risipit în eter, iar acestea, în fond atât de insignifiante, persistă în mine intacte. La fel le voi resimți, sunt convins, și la recapitularea finală, despre care se spune că are loc în clipa încheierii conturilor cu cele lumești. Din acea perindare-fulger a filmului vieții mele sunt sigur că nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
afectează biosfera În ansamblu, nu știi de unde sare iepurele... Cineva spunea că marile descoperiri le-au făcut oameni care, nefiind specialiști, nu știau că acel lucru e imposibil... Unica sursă de energie a biosferei este Soarele; excepțiile, pentru că există, sunt insignifiante. Această energie este fixată pentru biosferă de plantele fotosintetizante, care păstrează pentru ele doar o parte, cam o zecime; din rest, se Înfruptă toate heterotrofele, inclusiv omul. Dar, dacă Într’un ecosistem oarecare se poate stabili un anume nivel, constant
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vrea de fapt. Într-un târziu, necunoscutul (a cărui înfățișare și a cărui ținută erau atât de cenușii încât, mai apoi, Vlad nu reușea să-și amintească nici un detaliu fizionomic, nimic care l-ar fi ajutat să-l recunoască pe insignifiantul vizitator, dacă l-ar fi zărit pe stradă, întâmplător...) a zis vădit stânjenit, negăsindu-și cuvintele, că vine din partea tovarășului Cameniță și tot așa, încurcat, timid, a scos din geanta de funcționar o coală de hârtie și un stilou precizând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
moarte, fiindcă în preajma lui Cameniță fratele meu avea sentimentul că în orice clipă își poate pierde viața. Cameniță apăruse din nou și îi impunea să-și scrie de acum înainte declarațiile acelea în fața lui, nu în fața acelui prea politicos și insignifiant mesager: perspectiva aceasta îl îngrozea, îl scotea din minți pe fratele meu. Numai că, avea să constate curând Vlad, dracul nu mai era așa de negru. Ceva se petrecuse cu tovarășul Cameniță, acesta se schimbase, se mai cizelase, părul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în 1958, ca o încununare a carierei sale de cercetător pe tărâm muzical, intră la Institutul de Istorie a Artei de pe lângă Academia Română, unde îl avea ca șef pe academicianul George Oprescu. Dar, pe cât de mari succesele profesionale, pe atât de insignifiante bucuriile inimii... De Ionuț cel Mic se despărțise prin forța împrejurărilor. Acesta terminase facultatea și, devenind inginer specialist în ameliorări funciare, fusese exilat undeva în zonele erodate ale Buzăului, într-un fund de provincie uitat de Dumnezeu și de oameni
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu protestează oamenii în această dictatură, căci mânia și-o consumă în înjurături. Chiar și atunci când de mult vorbeam româna curgător și fără greșeli, încă mai ciuleam uluită urechea la metaforele temerare ale acestei limbi. Cuvintele își luau un aer insignifiant, dar ascundeau atitudini politice cu bătaie precisă. Unele cuvinte conțineau povești ce se istoriseau de la sine, fără a mai trebui spuse. Așa cum se întâmplă pretutindeni unde domnește sărăcia, țara era plină de gândaci-de-casă. Care se chemau ruși, în vreme ce unui bec
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Romanești, Grumăzești apoi în comuna Gelu, de unde am fost arestați și ne-a însoțit cu încredere și atașament pretutindeni pe unde ne-a fost dat să ajungem, s-a defectat. Ceasul ăsta nu era, așa, un obiect ori un articol insignifiant pe care să-l examinăm rece, distant, cu indiferență. Nu. Și nici nu era tratat ca un obiect de muzeu de piciorușul căruia îi agăți o hârtiuță cu numărul de inventar stând acolo uitat, abandonat și părăsit într-un cotlon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]