5,016 matches
-
o aureolă de forță de o natură nemaiântâlnită." Când se trezi, soarele strălucea. Teresa Clark se topise fără urmă. Gosseyn se convinse de dispariția ei răscolind în grabă tufișurile. Apoi ieși pe trotuar la vreo 30 de metri mai încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
oameni înarmați trecu pe sub balcon. Când aruncă o privire un moment mai târziu, văzu doi bărbați tupilându-se în niște boscheți, la mai puțin de treizeci de metri. Gosseyn se întoarse în mijlocul camerei. Nu-i trebui decât un minut ca să inspecteze din ochi cele patru încăperi care alcătuiau apartamentul tinerei fete. Își alese salonul de toaletă drept post de observație. Acesta avea o fereastră și un balconaș care dădea într-o galerie de vegetație, ceva mai la o parte de restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
elibereze și să dea alarma. Ea începu să se miște în timp ce o urca la etaj, dar ― înainte de a-ș fi revenit de-a binelea ― era deja legată și adusă la tăcere cu călușul, lângă soțul său. Îi lăsă acolo și inspectă vila. Înainte de a fi pe deplin sigur de victoria sa completă mai era necesar să verifice dacă nu se mai afla cineva prin împrejurimi. 7 Pentru a fi acceptat ca dată științifică, un adevăr trebuie să se deducă din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
frigorifice și o mică sală pentru prânz. Apoi alte cinci camere, fiecare cu sală de baie și un mic culoar care dădea într-o încăpere de dimensiuni impresionante aflată în beznă, părând a adăposti o imensă grădină în interiorul arborelui. Când inspectă și ultima cameră fu sigur că Eldred Crang nu era acasă. Fără îndoială, până la urmă trebuia să apară, dar absența lui ridica acum o problemă de ordin psihologic. Deznodământul era amânat. Iar el rămânea în incertitudine. Până la întoarcerea lui Eldred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai inspectă o dată, în grabă, apartamentul. Livingul era inundat de soarele care strălucea prin ferestrele imense. În afară de camera sa, niciuna dintre celelalte nu fusese folosită; deschise ușa care ducea spre interiorul arborelui gigantic și intră în hrubă. Era la fel de întunecată ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un trup puternic. Chiar de la început, poziția lui Thorson îi fusese evidentă. Omul de care toată lumea se teme, agentul lui Enrc. Acum ochii lui întunecați îl cercetau pe Gosseyn. ― Încă nu te-ai îmbrăcat! ― zise el tăios. Privirea lui bănuitoare inspectă întreaga cameră. Deodată Gosseyn îl văzu într-o altă lumină. Venit din stele, acesta ajunsese într-un sistem solar străin. Aici, pe Pământ, înconjurat numai de necunoscuți și acționând pe baza directivelor unei autorități îndepărtate, el se străduia să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
comutatorul sau vreo veioză, vreo lampă de noptieră. Renunțând să-și mai piardă vremea cu reflecții inutile, trecu la acțiune. Întrerupătorul manual funcționă sub apăsarea degetelor sale. Astfel că, la numai trei minute de la prima sa cădere, putea să-și inspecteze închisoarea. Nu arăta prea rău. Un pat dublu, într-un dormitor spațios cu tapet roz-coral, care comunica cu un salon cel puțin la fel de mare și de luxos ca acela din locuința lui Crang. Mobilierul era confecționat din lemn prețios, superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
această idee. Căci își dăduse seama că, în fond, asta era esența vieții pe care o trăia. O viață în care nimic nu a fost și nu este explicat. Era viu și în asta consta victoria sa. Se aplecă și inspectă buzunarele bătrânului, fără însă a găsi ceva. Tocmai voia să se ridice, când: "Dumnezeule.., dă-mi arma aceea, prietene..." Gosseyn încremeni de uluire, dându-și seama că nu auzise nimic, ci recepta gândurile unui mort. Neâncrezător mai întâi, apoi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o aureolă de forță de o natură nemaiântâlnită." Când se trezi, soarele strălucea. Teresa Clark se topise fără urmă. Gosseyn se convinse de dispariția ei răscolind în grabă tufișurile. Apoi ieși pe trotuar la vreo 30 de metri mai încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de voci și a miilor de mașini se concentra într-un vacarm clocotitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
oameni înarmați trecu pe sub balcon. Când aruncă o privire un moment mai târziu, văzu doi bărbați tupilându-se în niște boscheți, la mai puțin de treizeci de metri. Gosseyn se întoarse în mijlocul camerei. Nu-i trebui decât un minut ca să inspecteze din ochi cele patru încăperi care alcătuiau apartamentul tinerei fete. Își alese salonul de toaletă drept post de observație. Acesta avea o fereastră și un balconaș care dădea într-o galerie de vegetație, ceva mai la o parte de restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
elibereze și să dea alarma. Ea începu să se miște în timp ce o urca la etaj, dar ― înainte de a-ș fi revenit de-a binelea ― era deja legată și adusă la tăcere cu călușul, lângă soțul său. Îi lăsă acolo și inspectă vila. Înainte de a fi pe deplin sigur de victoria sa completă mai era necesar să verifice dacă nu se mai afla cineva prin împrejurimi. 7 Pentru a fi acceptat ca dată științifică, un adevăr trebuie să se deducă din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
frigorifice și o mică sală pentru prânz. Apoi alte cinci camere, fiecare cu sală de baie și un mic culoar care dădea într-o încăpere de dimensiuni impresionante aflată în beznă, părând a adăposti o imensă grădină în interiorul arborelui. Când inspectă și ultima cameră fu sigur că Eldred Crang nu era acasă. Fără îndoială, până la urmă trebuia să apară, dar absența lui ridica acum o problemă de ordin psihologic. Deznodământul era amânat. Iar el rămânea în incertitudine. Până la întoarcerea lui Eldred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să nu fie luată prin surprindere și să cedeze impulsului să-l doboare pe loc. Continuă să fluiere strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai inspectă o dată, în grabă, apartamentul. Livingul era inundat de soarele care strălucea prin ferestrele imense. În afară de camera sa, niciuna dintre celelalte nu fusese folosită; deschise ușa care ducea spre interiorul arborelui gigantic și intră în hrubă. Era la fel de întunecată ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un trup puternic. Chiar de la început, poziția lui Thorson îi fusese evidentă. Omul de care toată lumea se teme, agentul lui Enrc. Acum ochii lui întunecați îl cercetau pe Gosseyn. ― Încă nu te-ai îmbrăcat! ― zise el tăios. Privirea lui bănuitoare inspectă întreaga cameră. Deodată Gosseyn îl văzu într-o altă lumină. Venit din stele, acesta ajunsese într-un sistem solar străin. Aici, pe Pământ, înconjurat numai de necunoscuți și acționând pe baza directivelor unei autorități îndepărtate, el se străduia să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
comutatorul sau vreo veioză, vreo lampă de noptieră. Renunțând să-și mai piardă vremea cu reflecții inutile, trecu la acțiune. Întrerupătorul manual funcționă sub apăsarea degetelor sale. Astfel că, la numai trei minute de la prima sa cădere, putea să-și inspecteze închisoarea. Nu arăta prea rău. Un pat dublu, într-un dormitor spațios cu tapet roz-coral, care comunica cu un salon cel puțin la fel de mare și de luxos ca acela din locuința lui Crang. Mobilierul era confecționat din lemn prețios, superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
această idee. Căci își dăduse seama că, în fond, asta era esența vieții pe care o trăia. O viață în care nimic nu a fost și nu este explicat. Era viu și în asta consta victoria sa. Se aplecă și inspectă buzunarele bătrânului, fără însă a găsi ceva. Tocmai voia să se ridice, când: "Dumnezeule.., dă-mi arma aceea, prietene..." Gosseyn încremeni de uluire, dându-și seama că nu auzise nimic, ci recepta gândurile unui mort. Neâncrezător mai întâi, apoi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ordonanță. Spunea tuturor că a fost ofițer. Mai spunea că e mort, dar nu era deloc sigur de asta, și se temea să nu reapară să-i încurce viața, cum zicea mamaia că i-o încurcase și bietei lui mame. Inspectă cu mulțumire cămara: aveau ce mânca. Când copiii îl întrebau cu cine vrea să semene, cu greierele sau cu furnica, îl luau în râs fiindcă răspundea foarte serios: „Cu furnica!“ Aproape toți băieții țineau cu greierele. Cămara o avea destul de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avea curaj, iar după discuția cu conu Costache hotărârea lui fu luată și comunicată ca definitivă femeii: — Tre’ să scab de bacostea asta. Da nu știu un’ să-l arunc. În gârlă? Într-un lac? În bădure? În șanț? Duminică inspectase puțin locurile cu apă și poate, dacă l-ar fi avut la el, l-ar fi aruncat. Îi era teamă „să nu blutească“. Îi era teamă să nu fie văzut. Deja „dracu’ ăla de cobil“ se ținuse după el. Scoase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar să fie! Realitatea este că n-avem timp de pierdut cu explicații și eu mi-am zis că l-am putea speria ușor. Dar văd că avem de-a face cu un om inteligent. McAllister făcu ochii mici și inspectă întregul grup. Totul era o cacialma, așa că spuse cu asprime: - Lăsați lingușeala asta cu inteligența. Văd că asudați pur și simplu de frică. Ați fi în stare să vă împușcați și bunicile și să mă trageți și pe mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
case" prin care sunt autorizate raziile. Dar dacă vreun proprietar individual s-ar hotărî să se împotrivească, ar trebui să punem în acțiune, pentru a-l înfrânge, un tun de treizeci de mii de cicli. Făcu o pauză pentru a inspecta în oglindă talentul coafezei. Se declară satisfăcută și o trimise Ia plimbare cu un gest. Apoi continuă: - Ridicol și criminal! Din toate părțile suntem frustrați în dorința noastră de a pune capăt acestei ticăloșii eterne a milioane de indivizi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și plastic, având aceeași lățime și lungime cât și înălțimea. Firește că trebuia să fie mare. Inginerii prevăzuseră niște goluri supradimensionate între diversele camere energetice. În interior, spațiul efectiv de locuit era destul de mic. Îi luă cam vreun ceas să inspecteze toate nivelele. - Ei, spuse ușurată Innelda, s-ar părea că locul nu a fost afectat în nici un fel de experiențele prin care a trecut. Dar cu șobolanii cum rămâne? Cu ocazia unei apariții anterioare, fuseseră introduși niște șobolani în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și se întoarse după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. "Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sânt că-mi dați acest răgaz, domnule" și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. ― Vă sânt recunoscător că m-ați așteptat, domnule... ― Sânt sculptor. Spuneți-mi Daniel. ― Da, domnule Daniel, vă rămân îndatorat, obligat. Vă rog
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
printre care multe exemplare din cele cu opt brațe, menora tradițională folosită de evrei în timpul sărbătorii Hanuka. Întotdeauna l-a izbit pe Guttman, ca ultimul nivel de pragmatism în comerț, această silință a negustorilor arabi de a vinde fleacuri evreiești. Inspectă rafturile aproape sperând să nu găsească nimic demn de văzut, ca să se poată întoarce mai repede la programul lui. Bună ziua, profesore. Ce plăcere să te revăd. Era proprietarul, Afif Aweida, ieșind din spatele tejghelei bijutierului, care se afla în partea opusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]