1,049 matches
-
de un secol de revoltă se astâmpără În mod ieftin În Îndrăznelile „excentricității”. Dacă toți au știut să vorbească despre durere este pentru că, În disperarea că n-o vor depăși vreodată altfel decât prin ușuratice parodii, ei simțeau, În mod instinctiv, că ea rămâne singura lor scuză și adevărata lor noblețe. De aceea, moștenirea romantismului nu este preluată de Hugo, pair al Franței, ci de Baudelaire și Lacenaire, poeți ai crimei. „Totul În lumea asta miroase a crimă, spune Baudelaire, ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o bluză în carouri. Ochelarii îi stăteau sprijiniți pe vârful nasului, iar părul, uscat cu foenul și aranjat cu grijă, părea puțin mai scurt decât de obicei. — Te-ai tuns? zisei eu. Duse o mănă spre cap, într-un gest instinctiv, aranjându-și o buclă. — Da, am fost azi de dimineață. Îți place? — E foarte frumos, zisei eu, politicos. Arăți mult mai bine decât ultima dată când ne-am văzut. Într-adevăr, părea de-a dreptul înfloritoare; era ca și cum moartea lui Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
marginea drumurilor, la fel de răspândite precum florile sălbatice. Dar nu stătuse niciodată atât de aproape de unul așa de... proaspăt. Căldura pe care o degaja corpul femeii în timp ce Maggie îi atingea spatele o înspăimânta și o nedumerea. Începu să tremure, apucându-i instinctiv brațul, încercând să o ridice, ca să nu mai zacă pur și simplu acolo ca un, ca un... cadavru. Atunci auzi podeaua din cealaltă încăpere scârțâind sub greutatea unor pași. Maggie vru să strige după ajutor. Dar un fel de spasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mare viteză pe care sunt capabil s-o dezvolt. Ce mă reține? E dificil de explicat, poate ție, ca psiholog, ți-ar fi mai la Îndemână... Este un amestec bizar de curiozitate... și științifică, dar și pur omenească, o teamă instinctivă că aici se pregătește ceva rău... n-aș putea să spun ce anume, e mai mult o presimțire neliniștitoare decât o certitudine... Plus responsabilitatea - te rog să nu râzi, nu e nimic de râs, deși bănuiesc că sună total tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ziua respectivă. Un joc gratuit, desigur. Dar îmi place, din copilărie am descoperit jocul acesta, să-mi agăț minunea zilelor de câte o astfel de întâmplare premonitoare, prevestitoare. Cred în „semne“, trebuie să cred în ele, pentru că știu - la început instinctiv, apoi tot mai conștient - că viața mea nu este întâmplătoare. Că rostul ei este dat, bucuria ei mi-a fost dinainte drămuită, drumul meu este scris, cu capătul și popasurile din vreme stabilite. Eu trebuie doar să descopăr. Viața mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
păcatului, în virtutea acestui gând ascuns al înțelegerii cu Domnul. El mă vede, îmi cunoaște și judecă păcatele și, îmbunat de rugăciunea mea, îmi iartă unele, arătându-mi calea mântuirii. Nu mint când mă rog. Pornirea mi-i sinceră, firească, aproape instinctivă acum. Acum, când, scârbit de mizeriile Lumii care mi se relevă, întristat de orbirea în care am trăit între oameni, acum, când am gândul permanent al apropiatului sfârșit, îmi este împăcată liniștea, rugăciunile mele vin nechemate anume de mine. Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
broască-țestoasă, Încercase să-l Înjunghie printr-o feroce lovitură de cuțit În inimă. Pesemne că tremuratul mîinii care ținea castronul i-a atras atenția lui Oberlus În clipa În care a apărut În colțul ochiului său, căci printr-o reacție instinctivă și felină făcu un salt Înapoi, iar ceea ce ar fi fost o lovitură mortală să se transforme Într-o simplă zgîrietură, care a făcut totuși să-i curgă foarte mult sînge, Îmbibîndu-i imediat pantalonii jerpeliți. Se bălăbăni vreo patru-cinci metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alunecă pe picioare aparent invizibile pe asfaltul dintre noi. Ajunse la mine, încă rânjind, și-mi întinse o mână înmănușată. —Ah! O așteptați pe Stacey, domnule? Îmi venea să-l lovesc, dar am fost reținut de bunul-simț și de nevoia instinctivă de a păstra deschise toate canalele către Stacey, așa că i-am zâmbit vag în loc de asta. Am ezitat o clipă înainte să-i răspund, dar am conchis că odată ajuns atât de departe în cadrul extraordinarei mele călătorii n-aș câștiga nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mine și mi-a vorbit ca de la bărbat la bărbat - că trupul lui Stacey nu e clădit tocmai pentru a fi sănătos. Nu prea o văd pe banda de alergare, dumneavoastră o vedeți, domnule? Am fost șocat de violența reacției instinctive care se lupta să depășească lașitatea mea fizică naturală și a trebuit să închid ochii ca să exclud o clipă figura acestui om pe care îl detestam ca să nu îmi zdrobesc pumnii de ea. M-am controlat gândindu-mă la consecințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu am simțit nici măcar un fior de compasiune sau chiar afecțiune la vederea suspinelor disperate ale soției mele, într-atât eram de înnebunit și distras de iubire. Pur și simplu imitam tiparele comportamentale ale unui bărbat rezonabil într-o tentativă instinctivă de a-mi netezi drumul de-ntoarcere spre Stacey prin toate metodele de care dispuneam. — Ascultă, fată dragă, am zis, cuprinzându-i umerii cu brațele și strângându-i cu cruzime, imitând afecțiunea: știu că e cu totul de neînțeles, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de tot, dacă lui Stacey i-ar trece vreodată prin cap să preia inițiativa, ca să zic așa. Oare... Charlie C e fată scumpă e! Știa că sunt trist și mi s-a dăruit exact la momentul potrivit: are o bunătate instinctivă și o generozitate copleșitoare. Mă temeam destul de tare că și-a pierdut interesul pentru mine, iar acum e clar că mă iubește la fel de mult cum o iubesc eu. Ce bărbat norocos sunt. E adorabilă; minunată. Aproape că făcusem dragoste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zile de când au venit și tot nu-mi vine să cred că „ea“ s-a dovedit a fi un „el“. Îmi place să cred despre mine că sunt relativ liberal și deschis la minte, dar trebuie să mărturisesc o jenă instinctivă la vederea tânărului aceluia machiat, care se învârtea efeminat prin cameră. Chiar și felul în care stă e enervant de feminin- se încruntă un pic când se așază pe scaun și-și încrucișează picioarele, privindu-te pe sub gene. Stacey mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că mi-am adus aminte! Cristescu deschise servieta și scoase un pachet punîndu-i pe masă. Prin hârtia ruptă se rostogoliră câteva migdale și un marțipan, prăjituri mici de ciocolată, bezele. E pentru tine, dragul meu! Locotenentul mirosi fursecurile cu pornirea instinctivă caracteristică a gurmanzilor apoi arboră un zâmbet de circumstanță." A avut parastas în familie, pesemne..." Îl luă gura pe dinainte. ― Condoleanțele mele. Maiorul râse. ― Sânt din partea Melaniei Lupu. Îi face plăcere că vă întîlniți mereu, deși i se pare totuși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
zile chestia asta mă rodea fără milă. Totuși, ultimul lucru pe care mi-l zisese Lauren fusese să nu care cumva să-i menționez lui Hunter ceva În legătură cu chitanța. Așa zăpăcită cum era, consideram totuși că Lauren avea o Înțelepciune instinctivă când era vorba de relații. Am hotărât să nu spun nimic deocamdată, dar asta nu putea să rămână așa pentru multă vreme: Hunter simți curând că nu eram În apele mele. Într-o noapte, când eram În pat, Hunter zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Bette însăși. Nu persoana sau sufletul lui Bette, ci trupul ei, manifestarea ei exterioară, cu ochii ei mici și apropiați și perii negri care îi împodobeau antebrațele cărnoase și care îți tăiau cheful de orice. Harry avea o înclinație instinctivă și foarte dezvoltată către frumos și nu se îndrăgostise niciodată de vreo persoană care să nu fie atrăgătoare. Dacă era ceva care să îl facă să ezite față de căsătoria cu ea era tocmai acest aspect al înfățișării ei. Dar Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
luăm zborul niciodată. Sau să explodăm când facem din nou contactul - făcu un gest ce se voia definitiv. Eu refuz. Era clar că tovarășul său îi împărtășea punctul de vedere. Totuși, Razman insistă: — Chiar dacă ordinul vine de sus? - coborî vocea instinctiv. Știți pe cine căutăm? — Da, încuviință cel ce conducea discuția. Am auzit zvonuri, dar astea sunt problemele politicienilor, în care n-ar trebui să fim amestecați noi, militarii. Tăcu și apoi arătă spre hartă cu un gest larg. Dacă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca un copil prost în fața complicatei mașini întortocheate și indescifrabile. Obiectele fuseseră întotdeauna dușmanii săi, le detesta, și viața lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv și lui, ca om liber ce era și vânător singuratic, îi ajungeau armele sale, gerba cu apă și harnașamentul cămilei. Zilele petrecute în El-Akab, așteptând momentul potrivit ca să pună mâna pe guvernatorul Ben-Koufra, îl puseseră dintr-o dată în fața unui univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în același pat în care stai tu acum și cam la aceeași oră, când toți dormeau, bărbatul tău i-a tăiat gâtul căpitanului meu și-a început să-și complice viața și mai mult decât înainte. Laila făcu un gest instinctiv să se ridice din pat, însă sergentul Maik-el-Haideri îi puse mâna cu forță pe umăr și-o obligă să rămână pe loc. — Nu ți-am dat voie să te miști, preciză. Și trebuie să te obișnuiești cu ideea că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Pentru ea transformarea pe care o adusese noaptea trecută era un lucru extraordinar. Fața lui nu mai semăna cu a tuturor băieților evrei pe care Îi cunoscuse cât de cât În intimitate. Chiar și gestul cu care dădea și dădea, instinctiva desfacerea a brațelor - era diferit; modul cum repeta cât va cheltui și câtă grijă va avea ca ea să se simtă bine era unic pentru că ea Îl credea. — Vom avea locurile cele mai bune la varieteul tău. — „Fetițele lui Dunn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pot ajuta, asta e foarte, foarte important. Bine? — Da, am spus. Sigur, am spus. Nici o problemă. 2 Arheologie în bucătărie și al doilea mesaj În întunericul profund, în apele negre, cu mii de reflexii, ale memoriei ancestrale și-ale subconștientului instinctiv, unde vechii zei și reacțiile primitive plutesc invizibile și uriașe, ceva se mișcă. Praful se lasă pe fundul oceanului, depus de cel puțin un milion de ani, se ridică și se învârtejește la trezirea sa s H u c o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lor condițiile topologice ale diviziunii celulare. La școala primară din Charny, chiar de la Început, Michel fusese izbit de cruzimea băieților. E drept că erau fii de țărani, adică mici animale, Încă aproape de natură. Totuși, te uluia cu ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care murea Încetul cu Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înălțime și dimensiuni medii - un om obișnuit, de un metru șaptezeci-șaptezeci și cinci, nu mai mult. Dacă ar fi stat să judece o clipă și-ar fi dat seama, desigur, că această imagine este falsă și că tendința sa firească, instinctivă, este aceea de a se plasa - sau, mai degrabă, de a se simți - În această perspectivă. Era deci firesc ca, atunci cînd i se atrăgea atenția În mod brutal și grosolan asupra Înălțimii sale neobișnuite - așa cum se Întîmplă zilnic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
într-o voluptate care are tot atâta farmec câtă durere. Pretextul musical este suficient eroinei pentru ca jocul instinctului feminin să asculte de chemarea de care se teme și de care ea se apără înainte de a i se supune. Primitivismul manifestărilor instinctive fac din acest personaj, destul de plat, o femeie ce ascunde comoara senzualității, căci ea avea mintea acoperită într-o plasă amețitoare și înconjurată de fumul des al unei beții, o beție în care doar Vâlsan se poate vedea limpede, perceptibil
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
zbor, după cum vede (sau simte) el ca bărbat satisfacția ultimă, iubirea ca acuplare. La întrebare, Teodora i-a răspuns simplu: „În acel moment simt că mă risipesc total în corpul tău, în interiorul tău.” Iar el a și găsit explicația: dorința instinctivă de refacere a unității primordiale a ființei umane - androginul din mituri. Profesorul conchide că, de fapt, și dorința sa de „posesiune totală” este cam la fel, are aceeași finalitate subconștientă. Contemplând-o în momentele de dăruire, urmărindu-i destinderea feței
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai făcut din vremea adolescenței visătoare. I s-a părut că le acceptă bucuroasă, ca pe un fel de „declarații de dragoste”. În același timp, femeia pare a se fi prins „în joc” cu oarecare prudență, i-aș spune eu, instinctivă. El îi ghicește, dincolo de gest și cuvânt, o nemulțumire ascunsă, pentru că nu poate fi alături de bărbatul iubit oridecâteori are nevoie de el. De fapt, și l-ar dori alături tot timpul. Pe când el este „mereu pe drumuri”, încurcat în treburi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]