KorAP: Find »[drukola/base=intenționalitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 35 >

853 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

sancționează conformitatea obiectului unui act de constituire cu actul însuși, dacă, astfel, reprezintă un existențial al Dasein-ului etc.). Fiecare ființare vizată de enunț corespunde unei intenționalități a acestuia; de fapt, ea capătă, fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
acestuia; de fapt, ea capătă, fără putință de tăgadă, un sens "obiectual". Desigur, intenționalitatea Dasein-ului se manifestă întâi în privința ustensilității ființării, apoi, corespunzător însuși nivelului puterii de semnificare a enunțului, în privința ființării ca ființare și a ființei sale. Prin funcția intenționalității, dualitatea fenomenologică "intenție obiect intențional" capătă sens, iar orizontul ontologic de constituire este deschis; și chiar către sensul de adevăr. Enunțul, așadar, poate fi tocmai acest topos al constituirii sensurilor propriu-zis ontologice ale lui "este" și, în această măsură, al

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sale descinse din condiționările (existențial-ontologice) diverse sub care se află, de exemplu, de așezarea sa într-o anumită poziție în structura existențial-ontologică a Dasein-ului.174 Deși Heidegger nu o spune răspicat, dintre cele trei "descoperiri fundamentale ale fenomenologiei"175, pe lângă intenționalitate se-nțelege, și prin forma sa ca intuiție categorială (în sens fenomenologic) operează în tot acest scenariu și originaritatea a priori-ului. Originar pare a fi Dasein-ul; cel puțin pentru o analitică existențială ca ontologie fundamentală. Dar dacă aceasta din

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Numai că aceasta apare încă învăluită în analitica existențială, în măsura în care Dasein-ul, tocmai prin exercițiul ființei (sale), își constituie (dezvăluie) structura sa existențială (făptuitoare). Indiciul unei asemenea substituiri este cuprins în interpretarea fenomenologică a enunțului. Astfel, ființarea care este "obiect" de intenționalitate nu poate fi (ceva) decât pe temeiul constituției fundamentale a Dasein-ului, adică al faptului-de- a-fi. Intenționalitatea este a acestuia, dar ea apare întotdeauna predeterminată; de fapt, sensul pe care îl capătă o ființare pentru a fi acea ființare și

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
constituie (dezvăluie) structura sa existențială (făptuitoare). Indiciul unei asemenea substituiri este cuprins în interpretarea fenomenologică a enunțului. Astfel, ființarea care este "obiect" de intenționalitate nu poate fi (ceva) decât pe temeiul constituției fundamentale a Dasein-ului, adică al faptului-de- a-fi. Intenționalitatea este a acestuia, dar ea apare întotdeauna predeterminată; de fapt, sensul pe care îl capătă o ființare pentru a fi acea ființare și nu alta (acel obiect intențional și nu altul; "ceva ca ceva", în termeni heideggerieni) "descoperă" nu doar

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
descoperă" nu doar ființarea ca ființare, ci cum este ea tocmai în dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și explicitare); c) ființarea-simplu-prezentă (structură obiectuală corespunzătoare conceperii prealabile); d) "ca" (un fel de operator intențional cu un caracter obiectual de necontestat, la nivel existențial-hermeneutic și

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dimensiunea acelui act intențional. Așa încât, structurile ființiale descoperite (intențional) prin enunț ca mijloc de explicitare a unei înțelegeri ar putea fi următoarele: a) ființarea-la- îndemână (structură obiectuală corespunzătoare intenționalității în forma privirii prealabile); b) "ceva ca ceva" (obiect intențional corespunzător intenționalității ca înțelegere și explicitare); c) ființarea-simplu-prezentă (structură obiectuală corespunzătoare conceperii prealabile); d) "ca" (un fel de operator intențional cu un caracter obiectual de necontestat, la nivel existențial-hermeneutic și apofantic-enunțiativ: "'Ca'-ul originar al exlicitării (έρμηνεία) care înțelege la nivelul privirii-ambientale

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
un răspuns la cele două probleme tocmai formulate. O asemenea cercetare nu mai ține însă de simpla căutare a elementelor judicativ-constitutive sau non-judicative ale analiticii existențiale, ci de tipul de constituire fenomenală propriu acesteia. De aceea operația în cauză reconstituirea intenționalității proprii structurilor existențiale ale Dasein-ului la nivelul enunțului trebuie amanată până sunt ordonate cele câteva sensuri, judicative și non-judicative, scoase la iveală până aici. 3.3.2.3. Sensurile judicative ale descrierii analitice existențiale Scopul reconstituirii unor sensuri proprii analiticii

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
non-ființă), Dasein-ul însuși capătă putința de a se spune pe sine (de a se arăta, de a veni din sine, de a se deschide într-o relație de totală reciprocitate cu Nimicul, sau cu ființa); de a se constitui potrivit intenționalității sale existențiale. Și tocmai un asemenea sens are un anume potențial non-judicativ, cel puțin pentru faptul că limitele judicativului constitutiv sunt atinse în momentul în care Nimicul apare ca fiind ființa, nu tocmai non-ființarea (ceea ce se opune ființării ca totalitate

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
acestui rest (de putințe de a fi) cea care capătă preeminență dintre cele trei extaze temporale este aceea a viitorului, iar originarul ontologic reprezentând raportul Dasein-ului cu propria ființă este posibilul propriu acestuia, de fapt, posibilul ca atare, ce corespunde intenționalității sale originare: moartea însăși. Dasein-ul este, prin urmare, act: ființa sa este act de constituire de sine prin putința de a fi ca atare: moartea sa. De aceea, moartea are, în orizontul constituirii intenționale de sine a Dasein-ului, calitatea de

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
orizontul constituirii intenționale de sine a Dasein-ului, calitatea de putință originară, adică de fapt-de-a-fi-originar în raport cu orice altă putință de a fi, în act sau simplă posibilitate. Din acest motiv, Dasein-ul este situaționalizat în privința "activității" sale corespunzătoare, pe de o parte, intenționalității constitutive proprii pentru ceea-ce-el-este la un moment dat, iar pe de alta, ființei sale ca putință de a fi în mod originar, adică morții. Factic, Dasein-ul se află în situații existențiale, adică în raporturi determinate cu "lumea", toate desprinse din

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a sa în relații constante cu propriile "evenimente", oarecum post factum, ci cu actul constitutiv ca atare, acela prin care Dasein-ul însuși devine, fără încetare, el însuși (de fiecare determinat printr-o anumită relație cu lumea, dar întotdeauna printr-o intenționalitate activă în sensul constiturii sale de sine). În consecință, este firesc să ne punem întrebarea despre statutul existențialilor prin raport la judecată. Categoriile sunt ale judecății, adică fac parte din structura acesteia, așa cum s-a arătat în primele capitole ale

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cauză trimite de la bun început către un sens fenomenologic-existențial încărcat cu o funcție de semnificare clar determinată: utilizată de autor pentru a desemna un existențial foarte important în constituția ontologică a Dasein-ului, ea ține în semantica sa câteva sensuri fundamentale ale intenționalității (factice a) acestuia. Contextual, expresia desemnează un fenomen cerut de constituirea "fenomenului ca", unul dintre "operatorii" enunțului, el însuși conceput de Heidegger drept existențial ce caracterizează "înțelegerea". Aceasta din urmă, împreună cu "situarea afectivă" și "discursul", caracterizează, la rându-le, "starea

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
orizont: anume "ca" și "enunțul". Heidegger le numește pe toate acestea trei ceva-ca-ceva, ca și enunțul "fenomene". Fiind fenomene și fiind vorba despre constituirea lor în orizont existențial (propriu Dasein-ului), ar trebui să descoperim actul corespunzător fiecăruia, cel care, prin intenționalitatea sa, face cu putință fenomenul însuși, alături de o structură intențională care se alătură actului. Dar primul "fenomen" (ceva-ca-ceva) apare deja mai degrabă ca o "structură intențională" care face cu putință, prin participarea la constituirea sa, "fenomenul" ca, el însuși mai

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sus în sensul unei constituiri fenomenale. "Fenomenul care ar trebui atins când vorbim despre structurile formale de 'legare' și 'separare' (care aparțin enunțului n. C.), mai exact despre unitatea acestora, este fenomenul de ceva-ca-ceva."184 Această reconsiderare, din perspectiva unei intenționalități factice, a celor trei instanțe de constituire fenomenală a obiectului înțelegerii și explicitării ca enunț, este, de fapt, o reconstituire a sensului pe care ele îl au în operarea reducției judicative. Ne-am putea întreba dacă reducția operează aici în

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sale către constituirea de sine deplină; ea este ceva ce trebuie "umplut". Dar cu ce? Cu ceea ce capătă sens (constituire) tocmai ca "obiect" corelativ al stării de deschidere: o altă ființare, ființa însăși etc. Dar poate fi vorba aici despre "intenționalitatea" actelor de (auto)constituire ale Dasein-ului? Starea sa de deschidere, având un sens numai dacă este prinsă într-o reciprocitate constitutivă, fiind "umplută", altfel spus, cu ceea ce va căpăta statut de "fenomen" (ființare, ființa etc.), nu este ea prefigurată intențional

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
s-a făcut printr-un singur reper: structura intențională ceva-ca-ceva. Existențial, "fenomenul ca" este plasat de Heidegger, cum știm, în orizontul "înțelegerii", componentă a locului-de-deschidere a Dasein-ului. Logic, adică raportat la fenomenul ca atare, anume enunțul, care se constituie prin intenționalitate factică în orizontul înțelegerii, "ca" reprezintă antepredicativul, un element al enunțului care nu apare ca atare în structura formală a acestuia, deși este prezent ca o condiție de constituire a legăturii termenilor care îl alcătuiesc. Poziția sa antepredicativă înseamnă, în

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fi luată prin sine și nici în mod parțial: ea reprezintă însăși unitatea de existență a Dasein-ului și originarul în ordinea constituirii tuturor ipostazelor factice ale acestuia. Tocmai de aceea, ea este implicată în toate tipurile de constituire fenomenală prin intenționalitatea factică a Dasein-ului. Ceea ce ține însă de înțelegere și explicitare, de deținerea-prealabilă, privirea- prealabilă, conceperea-prealabilă, precum și de elementele intenționalității factice legate de acestea, anume structura ceva-ca-ceva, operatorul "ca și fenomenul "enunț", se află sub semnul neîntregului, având sens de "parte

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în ordinea constituirii tuturor ipostazelor factice ale acestuia. Tocmai de aceea, ea este implicată în toate tipurile de constituire fenomenală prin intenționalitatea factică a Dasein-ului. Ceea ce ține însă de înțelegere și explicitare, de deținerea-prealabilă, privirea- prealabilă, conceperea-prealabilă, precum și de elementele intenționalității factice legate de acestea, anume structura ceva-ca-ceva, operatorul "ca și fenomenul "enunț", se află sub semnul neîntregului, având sens de "parte". E drept, poate fi vorba despre o parte purtătoare de întreg, cum ar spune Constantin Noica. Totuși, parțialitatea este

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
preluării "lucrurilor" ca ființări-la-îndemână, cât și spargerea acestui orizont de constituiri pe linia "menirilor funcționale", ustensilice, a lucrurilor, în sensul trecerii înseși ființării-la-îndemână către sensul de ființare- simplu-prezentă. De aici acest sens operațional al lui "ca", el însuși sprijinit de intenționalitatea factică a Dasein-ului prin structura (de prealabil) ceva-ca-ceva. Acum ar trebui diferențiat între funcția lui "ca" în genere și aceea a lui "ca" din ceva-ca-ceva. Este clar de la "prima vedere" că primul "ca" este genul celui de-al doilea. Iar

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-timpul are deja sens ontic, dacă ținem seama de faptul că "ceva" este constituit fie ca "lucru", fie ca înțelegere-prealabilă la nivelul privirii-prealabile ("stare de lucruri"), fie ca spunere despre aceasta; de asemenea, are un sens ontologic, de vreme ce ține de intenționalitatea factică a Dasein-ului. În plus, dacă admitem că toată această mișcare de constituire a enunțului (și a înțelegerii și explicitării) înseamnă cum susține, de altfel, Heidegger și trecere, în privința "obiectului" care umple locul-de-deschidere al Dasein-ului, de la ființarea-la- îndemână la ființarea-simplu-prezentă

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
comunicare".188 În ordinea expunerii de aici, interesată de reconstituirea fenomenului "enunț" pe direcția unei reducții fenomenologice, acesta vine dinspre structura intențional-factică ceva-ca-ceva și dinspre operatorul intențional "ca". Fără îndoială, întregul complex situațional și existențial al acestor două componente ale intenționalității factice este activ în constituirea fenomenală a enunțului. Cumva, acesta este privit, la nivelul analiticii existențiale, din perspectiva condiției sale de posibilitate. Astfel, în absența unui prealabil propriu-zis fenomenal, totodată complex, alcătuit din "ceva" constituit deja, apoi a altui "ceva

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
adevăr, ea nu poate fi astfel în orizontul constituirii fenomenale. În plus, veritabilele temeiuri existențiale ale enunțului țin de existențialii înțelegerii și explicitării: deținerea-prelabilă, privirea-prealabilă și conceperea- prealabilă. Acestea din urmă sunt de fapt acte cu rol constitutiv derivat din intenționalitatea factică a Dasein-ului, ceea ce reprezintă o dovadă a caracterului de "obiectualitate" al celor trei elemente intenționale: ceva-ca-ceva, "ca" și enunțul. Singura problemă pe care o putem sesiza imediat aici ține de obiectualitatea lui "ca": luat cu sens operațional, el pare

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de-a face deloc cu sensul de "obiect". Totuși, el însuși, pentru a deveni operațional, trebuie constituit cumva. În plus, el este, așa cum se va dovedi, timpul care timporizează, în acest fel devenind cu putință orice constituire fenomenală în orizontul intenționalității factice a Dasein-ului. Dar timpul se află, tocmai datorită operaționalității sale, în fiecare "ființare" constituită; iar acest fapt are semnificație obiectuală. Împrejurarea din urmă este deosebit de semnificativă în ordinea constituirii enunțului în aspectul său obiectual. Prin enunț, susține Heidegger, privirea

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
constituit și se constituie de fiecare dată când stărea-de-deschidere a Dasein-ului este "umplută" cu o ființare descoperită trece într-o altă condiție: devine el însuși o ființare-la-îndemână, lucru luat după însușirea sa de a fi util la ceva. Dincolo de această intenționalitate ustensilică pe care o poartă enunțul și care s-a dezvăluit până acum doar formal se află și o intenționalitate "descoperitoare", care este originară în privința constituirii enunțului; de fiecare dată, enunțul, spune Heidegger, este despre "ceva": anume despre o ființare

by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]