4,226 matches
-
de Învățare se definește nu numai pe baza unor constante spațio-temporale, a unor identificări destul de exacte din punct de vedere geografic sau cronologic. Dimpotrivă, comunitatea actuală, o dată cu delocalizarea și desincronizarea aduse de noile tehnologii informaționale, se recompune permanent, prin jocul interferențelor și cuplărilor de tot felul. O comunitate - educațională, și nu numai - nu se mai definește doar pe considerente teritoriale. Ea devine din ce În ce mai largă, mai elastică, mai fluidă. Desubiectivizarea și munca În echipă (a educaților dar și a formatorilor) constituie mari
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mai complicate. Ca element coordonator al acțiunilor umane, timpul este o formă de relație și instituire valorică. Între eu și lume, Între eu și un alt eu, Între eu și Dumnezeu. De aceea, timpul este plural, extensiv, polimorf, este o interferență Între fizic și rațional, Între obiectiv și subiectiv, Între imanent și transcendent. Pluralitatea temporală este o arhitectonică destul de complicată, alcătuită din straturi, etaje, secvențe, cele inferioare condiționându-le pe cele superioare, acumulările și reordonările generând interferențe dintre cele mai complicate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
extensiv, polimorf, este o interferență Între fizic și rațional, Între obiectiv și subiectiv, Între imanent și transcendent. Pluralitatea temporală este o arhitectonică destul de complicată, alcătuită din straturi, etaje, secvențe, cele inferioare condiționându-le pe cele superioare, acumulările și reordonările generând interferențe dintre cele mai complicate, paradoxale, pline de mister (timpul altuia care-l contaminează pe al meu, timpul individual care se pierde În cel cosmic, timpul limitat ce mi-a fost hărăzit de Cel de dincolo de timp...). Ne Întrebăm dacă nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
funcțiile celor trei instanțe, subliniem necesitatea confluenței, a conlucrării și corelării acționale. Puterea unei societăți nu derivă dintr-o Însumare mecanică, insulară a forțelor unor instanțe separate, oricât de puternice ar fi fiecare dintre acestea, ci din jocul inteligent al interferențelor, continuităților și complementarităților. Tăria, ca și În alte situații, stă În unire. Biserica, școala și comunitatea, În interacțiunea lor, funcționează ca veritabili piloni ai istoricității și devenirii noastre În plan spiritual. * Spațiul spiritualității creștine din Estul Europei oferă o eterogenitate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
comunitate se definește astăzi nu numai pe baza unor constante spațio-temporale, a unor identificări destul de exacte din punct de vedere geografic sau cronologic. Dimpotrivă, comunitatea actuală, odată cu delocalizarea și desincronizarea aduse de noile tehnologii informaționale, se recompune permanent, prin jocul interferențelor și cuplărilor de tot felul. O comunitate - spirituală și nu numai - nu se mai definește doar pe considerente teritoriale. Ea devine din ce În ce mai largă, mai elastică, mai fluidă. Ceea ce rămâne constant este atașamentul actorilor care o compun la un set de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În concordanță cu o ritmicitate comună; fiecare parte Își păstrează autonomia specifică, dar participă cu ceva propriu la identitatea ansamblului; libertatea fiecăruia este câștigată printr-un anumit fel de a te raporta la celălalt; sinteza rezultată e un exemplu de interferență și coordonare de Înalt rafinament a unor individualități. Cântând Într-un cor Înveți să urci și să cobori, să intri În lume și să te retragi din ea, să fii laolaltă cu alții și să te izolezi, să te bucuri
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și de istorie și critică literară a secțiunii a III-a, Științe sociale. Comitetul de redacție era alcătuit în 1962 din Const. Ciopraga, G. Istrate, I. D. Lăudat, N. I. Popa, Valeriu Stoleriu, Ariton Vraciu. Rubrici: „Studii, contribuții, interpretări”, „Evocări”, „Comentarii”, „Comemorări”, „Interferențe”, „Poetică și limbaj”, „Puncte de vedere”, „Perspective istorico-literare”, „Perspective de cercetare literară”, „Recenzii”, „Note”. Conține articole de lingvistică generală și comparată, de istorie a limbii române, de lingvistică romanică, germanică, slavistică, de stilistică și poetică, folcloristică, istoria literaturii române și
ANALELE STIINŢIFICE ALE UNIVERSITAŢII „AL. I. CUZA” DIN IASI. Lingvistică. Literatură. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285340_a_286669]
-
dintre părțile interesate nu face avansuri în direcția afilierii. În sfera teoreticului, A. se declară fascinat de avangarde (în fapt, de neomodernismele postbelice), mai exact de potențialul lor de a deruta cenzura prin experimental, atipic, inclasabil. Îndeosebi insistența scriitorului asupra interferenței dintre proză și „științele optimizării umane” (formulă care îi aparține) deschide o etapă nouă pentru literatura sa. Foarte succint, un tip particular de viziune, care poate fi numită generic operațională, prezentă în mod curent în sfera vieții, este transferată demonstrativ
ANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
a zeilor, îi aliniază unui destin comun, epoca însăși fiind astfel. Cu zâmbet detașat, biograful își urmărește eroii, integrând acțiunile lor în mentalitatea timpului, pe pânza căruia, refăcută în detalii semnificative, le proiectează. Omul, opera și epoca sunt reprezentate în interferențele lor permanente, portretul final fiind o suprapunere de schițe creionate succesiv. Abilitatea autorului de a scoate în relief resorturile psihice ale diferitelor atitudini și reacții, ca și harul înscenării epice a unor fapte controlabile, desprinse dintr-o documentare amplă, conferă
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
filosofice, cu o funcție clară de mediator și unificator al diferitelor metode. Așa cum textele unor Lacan, Deleuze, Derrida sau Baudrillard, de pildă, plasează discuția despre o parte din consecințele autoreflectării (obiectivare, distanță, separare, dividere, diferire etc.) Într-o zonă de interferență a metodelor. Pentru cartea noastră o asemenea abordare s-ar dovedi, pentru moment, mult prea amplă și relativ inoperantă. În schimb, de reală eficiență Într-o analiză a dandysmului e perspectiva sugerată de sociopsihologi, antropologi, de istoricii mentalităților. Hiperinflația eului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
felul În care această conștiință poate fi transformată În acțiune și În schimbare socială” (J. McIntyre, 1989, p. 27). Carnavalul, ca formă ceremonială supremă de contestare simbolică a ordinii existente, funcționează și ca un ferment al revoltelor sociale - ceea ce explică interferențele dintre manifestările ritualice și evenimentele istorice: carnavalul se poate transforma În revoltă fățișă, iar revoltele pot Îmbrăca adesea hainele carnavalului. Pe 15 aprilie 1967 străzile din Manhattan au fost Împânzite de cea mai mare demonstrație În favoarea păcii din ultimele decenii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
interférence des deux structures stylistiques l'une appartenant à l'auteur du poème source, l'autre au poète traducteur. Le dernier ne peut pas effacer son style poétique dans la traduction : " O traducere poetica ia ființă într-o zonă de interferență între structurile stilistice ale operei originale și structurile stilistice proprii poetului traducător. Oricât ar încerca traducătorul să se depersonalizeze, interferență de structuri se produce în chip inevitabil. "1008 Nous observons que le poète emploie le syntagme " traduction poétique ", que nous
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dernier ne peut pas effacer son style poétique dans la traduction : " O traducere poetica ia ființă într-o zonă de interferență între structurile stilistice ale operei originale și structurile stilistice proprii poetului traducător. Oricât ar încerca traducătorul să se depersonalizeze, interferență de structuri se produce în chip inevitabil. "1008 Nous observons que le poète emploie le syntagme " traduction poétique ", que nous associons dans ce contexte à la fois à la " traduction de textes poétiques " et à la " traduction qui se veut
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
simbioză cu Apusul. Este îndreptățită întrebarea: care este sensul acestei "fundațiuni" religioase a lui Justinian? Este o nouă creațiune organică, țâșnind din substratul popular al regiunilor din sudul Dunării, a latinității din sud-estul Europei și ea cuprinde, prin solidaritatea și interferența malurilor dunărene, și influența, conștiința de drept și așteptarea de viitor asupra vechii Dacii. Noua lume romană care se încheagă acum, epoca lui Justinian, evocă trecutul latin. Pe vremea lui Justinian se păstrează fortificațiile de pe malul nordic, necesare apărării. El
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al IV-lea, fosta provincie romană oferă o priveliște dezolantă: puține inscripții, morminte, obiecte mărunte, nici o știre literară, încât percepția asupra vieții religioase, în nordul Dunării, nu poate fi deplină. Adevărata dimensiune a continuității vechii religii, rezistența credințelor păgâne și interferența lor cu noile valori, modalitățile de inserție a creștinismului și formele sale de organizare sunt greu de reconstituit. O istorie a păgânismului și a confruntării lui cu creștinismul, în Dacia postaureliană, este imposibil de scris: o mare parte a patrimoniului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Impactul acestor neamuri, încă păgâne, asupra creștinismului autohton nu poate fi evaluat, dar nu trebuie neglijat, păgânismul acestora (alani și germani) s-a suprapus peste straturi etnice mai vechi (sarmați, vizigoți). În concluzie, succesiunea de aluviuni spirituale (religioase) barbare și interferența cu valorile locale, a reprezentat una din importantele căi ale genezei creștinismului popular al românilor. La tabloul religios păgân al epocii hunice (375-454), trebuie adăugată și contribuția credințelor vechi dacice și romane, prezente mai ales în mediile rustice.45 Aportul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o consecință a unor semnificații avute de aceste cuvinte în mitologia, credințele și superstițiile autohtonilor, perpetuate după creștinare. În plus, conviețuirea, strânsă sau nu, timp de o jumătate de secol a creștinilor latinofoni cu păgânii barbari a generat contacte și interferențe spirituale, dar și accentuarea diferențelor. În epoca în care romanus-barbarus era valorizat ca romanus christianus, iar barbarus paganus, romanitatea și creștinismul unei părți a populației nord-dunărene au constituit elemente de individualizare și personalizare în raport cu neamurile alogene, în secolele IV-V
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autohton thraco-dacic, latin sau indo-european, întrucât fenomenul își are originea în realitățile spirituale specifice romanicilor la contactul cu slavii. Vocabularul românesc ce desemnează credințe, superstiții, cutume (obiceiuri) cuprinde numeroase dublete (triplete) lexicale (latino-slave, thraco-latino-slave), ce oferă o imagine specifică despre interferențele și conviețuirile spirituale dintre romanici și slavi. De pildă, terminologia daimonologiei românești: alături de slavonismele duh, diavol, vârcolac, mor, moroi, zmeu, vrajă, vrăjelnițe se află lexemele traco-dace bală, balaur, dulf, zgripțor, zgripțuroaică, dar și latinul drac (draco) alături de care stau "cohorte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fizice și sufletești ale oamenilor, la viața cotidiană, căsătorii mixte între slavi și daco-romani. Pe de altă parte, dacă la început, în secolele VII-VIII, slavii erau elementul dominant, iar daco-romanii elementul supus, treptat a intervenit o schimbare, s-au produs interferențe în timp, unii conducători ai autohtonilor, juzi, prin calități, fapte de arme, legături de familie, ajungeau într-o situație înaltă, cnezi și voievozi, precum Gelou, în mod cert român. N-avem izvoare și mărturii pentru a arăta mai detaliat, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a numeroase scrisori și documente cu valoare culturală certă. Prezența lui Paul Miron și a lui Matei Vișniec, la început în calitate de corespondenți, apoi integrați în colectivul redacțional, facilitează legăturile cu literaturile străine, remarcabile fiind în acest sens și numerele dedicate interferențelor culturale. Cu această ocazie se vor publica traduceri din scrieri contemporane, aparținând literaturilor belgiană, italiană, spaniolă și maghiară. Poezia originală e bine ilustrată, de la Mircea Cărtărescu la Cassian Maria Spiridon, Florin Iaru, Ioanid Romanescu, Dionisie Vitcu. Revista aspiră să se
DACIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286638_a_287967]
-
1962; P. Abrahams, În calea trăznetului, pref. V. Moglescu, București, 1963. Repere bibliografice: Sebastian, Jurnal, 420-422; Ion Frunzetti, Petru Comarnescu, „Chipurile și priveliștile Americii”, VR, 1940, 7; Ion Biberi, Lumea de mâine, București, [1945], 255-264; Perpessicius, Mențiuni, V, 289-290; Râpeanu, Interferențe, 136-140; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 215-218; Micu, „Gândirea”, 336-339; Octav Șuluțiu, Jurnal, Cluj-Napoca, 1975, 210; Căprariu, Jurnal, 87-91; Ornea, Tradiționalism, 138-139; Zaciu, Cu cărțile, 55-62; Râpeanu, Memoria, 71-72; Ionel Jianu, Petru Comarnescu, JL, 1990, 48-49; George, Sfârșitul
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
Șuluțiu, Scriitori, 334-343; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 63; Sebastian, Eseuri, 472-483; Călinescu, Ist. lit. (1941), 830, Ist. lit. (1982), 914-915; Negoițescu, Scriitori, 349-356; Regman, Cărți, 88-93; Piru, Panorama, 503-506; Felea, Reflexii, 227-233; Vlad, Analiză-sinteză, 55-62; Cesereanu, Ipostaze, 116-128; Râpeanu, Interferențe, 171-175; Piru, Varia, I, 474-477, II, 407-410; Zaciu, Colaje, 77-81; Grigurcu, Idei, 37-42; Ungheanu, Pădurea, 233-242; Tomuș, Răsfrângeri, 119-120; George, Sfârșitul, I, 229-232, 277-285, II, 287-302, III, 95-103, 172-175, 253-255; Săndulescu, Citind, 202-209; Nițescu, Repere, 21-27; Piru, Reflexe, 246-250; Felea
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
Mann, Kafka, Brecht, Ernst Jünger, Dürrenmatt, Max Frisch) sau de eseistul, istoricul și politologul Valeriu Marcu, pe care l-a restituit atât culturii germane, cât și celei române. Și-a investit formația de istoric în cercetarea unor elocvente cazuri de interferență și comunicare culturală între spațiul german și cel românesc, pe o largă paletă temporală, mergând de la povestirile germane despre Vlad Țepeș și până la „modelul german” al Junimii. Explorează cel dintâi celebra colecție germană de știri și „noutăți” politice Theatrum europaeum
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
stilul complex, bogat în invenții lexicale al autorului german, și în Minima Moralia a lui Th. W. Adorno, unde se conservă aliajul, adesea incandescent, de filosofie și memorialistică, propriu textului originar. SCRIERI: Johann Wolfgang Goethe. 1832-1982 (în colaborare), Iași, 1982; Interferențe culturale româno-germane (în colaborare), Iași, 1986; Interferențe culturale româno-germane. Franz Kafka (în colaborare), Iași, 1988; Kulturlanschaft Bukowina. Studien zur deutschprachigen Literatur des Buchenlandes nach 1918 (în colaborare), Iași, 1990; Ego, Alter, Alter Ego, Iași, 1993; Despre teme. Explorări în dimensiunea
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
autorului german, și în Minima Moralia a lui Th. W. Adorno, unde se conservă aliajul, adesea incandescent, de filosofie și memorialistică, propriu textului originar. SCRIERI: Johann Wolfgang Goethe. 1832-1982 (în colaborare), Iași, 1982; Interferențe culturale româno-germane (în colaborare), Iași, 1986; Interferențe culturale româno-germane. Franz Kafka (în colaborare), Iași, 1988; Kulturlanschaft Bukowina. Studien zur deutschprachigen Literatur des Buchenlandes nach 1918 (în colaborare), Iași, 1990; Ego, Alter, Alter Ego, Iași, 1993; Despre teme. Explorări în dimensiunea antropologică a literaturii, Iași, 1995; Metropole und
CORBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]