1,806 matches
-
din grădina mea (1983). Proza narativă este - ca, de altfel, și poezia și eseistica - eminamente meditativă. Lirice, prin autoproiecția în fabulos, prin subiectivitate în genere, piesele ce compun Cele patru anotimpuri (1977) narează aventuri cerebrale, devenind implicit moduri ale unei interogații. Într-o capelă cufundată în întuneric, ochiul descoperă, în lumina chibriturilor, roiuri de fluturi. Desenele de pe aripile fluturilor le reproduc pe cele din vitralii. Ridicați în aer, viermii înaripați execută un dans bizar, halucinant, dând un spectacol de o frumusețe
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988) stă sub premoniția „marii treceri”, a „nopții” care va veni. Solitudinea, angoasa, criza de timp sunt convertite fie în interogații austere, formulate în stil folcloric (Dialog nocturn), fie în melosuri elegiace (Mult prea devreme), iar drama omului e văzută, uneori, ca dramă a creației. Tonul, imagistica trimit deseori la Lucian Blaga (invocat explicit în Poetul) sau la Tudor Arghezi (îndeosebi
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
realitate care intră în cadru. Modelul proxim poate fi Mircea Eliade. În Un începător dotat motivul manuscrisului găsit funcționează ca pretext pentru introducerea unor considerații despre SF, precum și a unor embrioni narativi subsumați genului. Noapte bună, Sofia subscrie la vechea interogație privind diferența dintre viață și vis. SCRIERI: Lovituri din umbră, București, 1967; Vocile vikingilor, București, 1970; Incursiuni în literatura de azi, București, 1971; Sfera, București, 1973; Zaharia Stancu, București, 1974; Dispariția unui contabil, Cluj-Napoca, 1977; Patria și cuvântul poetic, București
BUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285916_a_287245]
-
agreând frecvent paradoxul. Fibra lirică a autorului vibrează profund la stimulii operei, dar formația clasicistă temperează expresia verbală. Expunerea avansează calm pe spațiul întins al analizelor, coagulându-se uneori în pledoarii strânse, dirijate lucid spre finalitatea demonstrației de idei. Rare interogații aparent patetice și afirmații aproape sentențioase indică un retorism strunit. Expunerea capătă culoare și relief biografic, întrețesând biografia scriitorului analizat cu contextul istoric, ocazie de a reconstitui convingător împrejurări istorice, destinul unor idei și al oamenilor cu reliefuri limpezi. Spațiile
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
Cel ce nu e a venit, / cel ce e s-a risipit, / eu însămânțez în lucruri / sufletul lui Heraclit”. Lirismul abstract (suspectat chiar de prețiozitate și artificiu) se prelungește și se intensifică în Odihnă în țipăt (1969), carte saturată de interogații ontice și de chestionări ale arheologiei Ființei, ale eului propriu și ale devenirii-drum către moarte: „Și rădăcinile rămân în nimic./ Și ochiul cade strigând. / Ce vede, Doamne, un ochi ce cade / și cât vede el / strigând, și nemaiauzindu-se?” Nucleul
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor este interogația la care se poate da un răspuns. Angoasa omului modern este disperarea dată de absența oricărei perspective, o Încremenire, o stare de pietrificare sufletească și morală, pe care omul modern o sublimează prin trei mijloace: imagine, sexualitate și violență. Din
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai exact, o luare de cunoștință despre sine Însuși. În mod egal, și ceilalți se Întreabă, la rândul lor, cine este acela care stă În fața lor, pentru a-l putea cunoaște și Înțelege. Orice cunoaștere are la baza ei o interogație care precede, În mod necesar, răspunsul, considerat o descoperire. Este rezultatul unei puneri față-n față. Eu mă Întreb pe mine Însumi despre mine, iar ceilalți, la rândul lor, se Întreabă cine sunt ei, și așa mai departe. Orice persoană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și de a Înțelege persoana. Or, aceste impresii sunt supuse unui sistem de valori morale, culturale, spirituale, sufletești, sociale și istorice la care atât eu, cât și ceilalți, ne raportăm atunci când facem aceste judecăți de valoare. Orice cunoaștere este o interogație, iar interogația mea, ca și a celorlalți, vine dintr-o neliniște, o neliniște difuză În fața necunoscutului pe care eu trebuie să-l descopăr. Interogația este neliniștea difuză, structurată Într-o formă coerentă, sub formă de enunț. Răspunsul meu, sau al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a Înțelege persoana. Or, aceste impresii sunt supuse unui sistem de valori morale, culturale, spirituale, sufletești, sociale și istorice la care atât eu, cât și ceilalți, ne raportăm atunci când facem aceste judecăți de valoare. Orice cunoaștere este o interogație, iar interogația mea, ca și a celorlalți, vine dintr-o neliniște, o neliniște difuză În fața necunoscutului pe care eu trebuie să-l descopăr. Interogația este neliniștea difuză, structurată Într-o formă coerentă, sub formă de enunț. Răspunsul meu, sau al celorlați, este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
eu, cât și ceilalți, ne raportăm atunci când facem aceste judecăți de valoare. Orice cunoaștere este o interogație, iar interogația mea, ca și a celorlalți, vine dintr-o neliniște, o neliniște difuză În fața necunoscutului pe care eu trebuie să-l descopăr. Interogația este neliniștea difuză, structurată Într-o formă coerentă, sub formă de enunț. Răspunsul meu, sau al celorlați, este momentul anulării tensiunii, al neliniștii. El aduce o stare de echilibru, de liniște și stabilește un acord Între mine și propria mea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
celuilalt, ca formă de Încurajare pentru a suporta durerea și suferința morală; ascultarea plină de Înțelegere a celuilalt, prin deschiderea către terapeut printr-un act de confesiune, cu efecte cathartrice; folosirea acelui cuvânt consolator care să explice și să răspundă interogațiilor celui care suferă; capacitatea de a asculta și de a-l Înțelege pe celălalt cu bunăvoință și răbdare, capacitatea terapeutului de a răspunde suferinței și frământărilor persoanei aflate În suferință, ca formă de ajutor moral al semenului său, oferindu-i
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
exista În absența trupului, atâta timp cât trupul este pentru mine instrumentul și mijlocul prin care eu exist, atât pentru ceilalți, cât și pentru mine? Dincolo de angoasa pe care mi-o dă perspectiva morții, descopăr că eul meu este de fapt cauza interogațiilor legate de perspectiva propriei mele morți. Ca să pot percepe sensul pe care moartea Îl proiectează În câmpul conștiinței mele, trebuie să caut să Înțeleg natura intimă a eului meu. La această Întrebare, K. Jaspers afirmă că eul are semnificația unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o necesitate pe care trebuie să o accepte În interiorul său, al liniștii sufletești. Aceasta nu este o dezarmare În fața vieții, dar nici o Împotrivire față de aceasta, ci o atitudine de Înțelegere. O analiză mai atentă, care să meargă mai departe de interogația persoanei În legătură cu propriul său destin, ne conduce la ideea că această contradicție pe care individul o vede concentrată În destinul său este de fapt contradicția persoanei umane ca un dat structural, pe care aceasta o poartă În interiorul său, dar pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Îmi este reamintit, și pe care eul meu nu-l poate respinge sau nega. Din această perspectivă, ziua Judecății de apoi este așteptată cu neliniște și fior. Ce voi răspunde În fața conștiinței supreme? Quid sum miser tunc dicturus?, este tensionata interogație care cuprinde În ea Întreaga panoramă a vieții trăite, este așteptarea răspunsului final, care nu este altceva decât judecarea destinului personal. Efectele Judecății de apoi. Judecata de apoi este un bilanț moral al existenței persoanei umane. Dincolo de aspectul mitic, ea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să o rezolve. Cum poate fi Înțeles și definit omul? Ființă plenară și complexă, unică În lume, omul descoperă că este singur, iar această singurătate Îl tulbură, Îl neliniștește, ori de câte ori se Întoarce, prin reflecție, asupra lui Însuși. Această neliniște naște interogația ultimă, care este mereu repetată: „Cine sunt?” și „Care este destinul meu?”. Se poate răspunde la această Întrebare În interiorul meu sau În afara mea? Dacă voi Încerca să-mi răspund, căutând exclusiv În mine, mă detașez până la ruptura completă de lume
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
om, văd și trăiesc În afara mea, dar și de ceea ce gândesc În interiorul meu, ceva din care vine și În care se Întoarce totul. Acest ceva, care este În același timp origine, ca Început, dar și destin, ca Împlinire finală, anulează interogațiile mele și, implicit, neliniștea mea interioară. Descoperirea unei forme de existență superioară restabilește echilibrul meu interior, dar și pe cel al lumii, explicându-mi prin existența lui că toate sunt părți ale sale. Din acest moment, gândirea mea se va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
chiar politică, dăruire creștină, răceala bibliotecii sau cinism necruțător, patriotism ardent sau cioranizare vituperantă? De ce moralitatea îi ocolește pe români? Cum de s-au adunat atâtea complexe, uri, meschinării în sufletul neamului ăstuia nefericit? Este limpede în toate aserțiunile și interogațiile lui B. spumegația cioraniană, exasperată de România din prea înfocată pasiune pentru ea, după cum e limpede oscilația autorului, așa-zicând, între Cruce și Sabie: „Mi-a dispărut orice pasiune pentru România. Mă gândesc la ea cu acea duioșie mucalită cu
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
la înființarea oștirii naționale, vestește, în tonul său avântat, poezia pașoptistă. Depășind, prin varietate tematică, lirica vremii, C. se remarcă prin expresia în acord cu o nouă sensibilitate: cu naturalețe și simplitate, reflexivitatea și sentimentul comunică în poezia sa de interogație interioară și de atmosferă. Neajungând să-și fructifice pe deplin propriile virtualități, păstrând încă unele convenții, a deschis, la noi, prin meditația și elegia romantică, drumul unei lirici moderne. SCRIERI: N. Nicoleanu, Poezii și proză; V. Cârlova, Poezii; C. Stamati
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
să dea lirismului o perspectivă pronunțat existențială. Profund și meditativ vrea să fie întregul lui discurs liric și în culegerile ce au urmat: Lâna de aur (1975), Inscripții rupestre (1981), Arbori (1989) și Pod peste legende (1992). O poezie a interogațiilor, în vers clasic, cantabil, cu o zicere expresivă atât prin cuvânt, cât și prin mesaj (aici în transpunere literară): „Cată să fii bumerang:/ Întors înapoi la locul plecării,/ după ce ai vânat un triumf sau un rang/ și-ai vânat mirarea
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
piatră, căzând, îți va spune: / Numai în tine, numai în tine, / în tine se întâmplă marea minune!” (Bumerang). O explorare continuă a eului și a lumii, fără satisfacția găsirii răspunsurilor, poezia fiind după C. un spațiu al dilemelor, o continuă interogație. Publică un singur volum de versuri în dialectul aromân, Așteptu soarili (1985). După ce închină câteva poeme graiului de acasă, din Macedonia, el încearcă același tip de poezie reflexivă, vrând să dea identitate și sieși, și lumii: „Aruncă-ți trupul cât
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
ton. O viață statică trăiesc, Tot închingat de norme; Prin timp cu greu orbecăiesc Cu cinste pe platforme. * „Praf în ochi” ne dă guvernul, Deși drama e pe rol: Cei săraci trăiesc modernul Ținând foamea sub control. 13 aprilie 2005 INTEROGAȚIE SUB FEBRĂ Cum vrei să treacă clipa Mai iute în trecut Când nu se înfiripă Nimic din ce-ai făcut? Mai bine-n loc rămână, Să buchisești ce-a fost, Bilanțul într-o rână La mare preț de cost. Și-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
E bine? S-o fac mai tare sau mai ușor? Să ling, să mușc, să gâdil sau să zgârii? E bine dacă țin mâna acolo? Să fac așa, așa sau așa?“ Blândețea tihnită, abia apărută în vocea ei, transforma molatec interogația în intimitate și de-abia mai târziu el își dădu seama că n-o întrebase niciodată dacă și ei îi plăcea ceea ce hotăra el să facă. Așa că atunci când ea făcu ceea ce intenționase dintotdeauna, îl prinse cu garda jos, expus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
despre lipsa totală a negustorilor români la Iași, unde „cu toate acestea” nici un falit nu e român, Cațavencu adoptă diferite măști, simulări care devin comice. Poziția lui „criticistă” se transformă în parodie, în caraghioslâc, în patetism patriotard cu plânsete, strigăte, interogații, izbucniri negatoare. Despre marea varietate a stărilor lui afective și repeziciunea unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dintre cele mai diverse. Mărturisesc că nu de puține ori sunt pus în dificultate atunci când încercările mele de a-i da explicații pe măsura puterii ei de înțelegere nu reușesc. Privirile și mintea iscoditoare ale Mălinei sunt izvorul nesecat al interogațiilor și necunoscutelor cu care ea se întâlnește la fiecare pas, provocându-i mulțimea de întrebări pe care mi le adresează. Îi supraveghez cu atenție jocurile improvizate și desfășurate cu multă imaginație, îi stimulez curiozitatea și inițiativa, astfel că orele petrecute
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
deasupra statului. Ei, a dovedit, a dovedit? Poate pune individul deasupra statului, vrea s-o facă? Spune, spune și dumneata. D-asta nu e permis de discutat deschis Istoria, d-asta?“. Vecinul Vancea nu răspundea, firește, nici nu auzea provocatoarea interogație. Volubilul Mateiaș sugera că totdeauna a luptat pentru o cauză dreaptă și nu și-a pierdut nici acum curajul, că pasiunea pentru Istorie cuprinde și prezentul, destinul celor loviți de Istorie, și ieri și azi? Nu precupețea nici un efort să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]