4,210 matches
-
mod incomplet, cu accent numai asupra unui sens al relației; considerăm că un eventual model explicativ trebuie să încerce să surprindă și dinamica procesului, nu doar procesul ca atare. Un exemplu sugestiv al interrelaționării celor două tipuri de comunicare (intrași interpersonală) este cel oferit de Goffman (apud Hinton, Reitz, 1971, p. 268): pentru a se considera pe sine „frumoasă”, o fată trebuie să obțină și de la ceilalți o astfel de dimensiune comunicațională complexă, pornind de la complimente, invitații la întâlniri cu băieții
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
noastră în acel domeniu, este evident că orice nouă confruntare cu experiența tinde să reconfirme, dar și să schimbe modul în care vom percepe data următoare situația de comunicare. Comunicarea intrapersonală se desfășoară într-un mod similar cu mecanismul comunicării interpersonale. Fletcher (apud Faulkner, Littletod, Woodhead, 1998) a observat, într-o cercetare care avea drept scop evidențierea modalității eficiente de rezolvare a problemelor, că simplul fapt de a-i pune pe copiii cuprinși în experiment să vorbească despre felul în care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
14). Figura 14. Comunicarea intrapersonală - pașii dezvoltării unei scheme relaționale Comunicarea intrapersonală trebuie să se bazeze pe o atitudine pozitivă față de propria persoană; într-adevăr, așa cum observa și Joseph DeVito (1988), comunicarea intrapersonală se află în relație directă cu cea interpersonală. Persoanele care au o părere negativă față de sine comunică în mod inevitabil aceste sentimente spre ceilalți și este probabil ca aceștia să dezvolte sentimente negative similare. Astfel, o posibilitate de manifestare și dezvoltare a comunicării intrapersonale este intitulată astăzi gândire
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
era, iar în celălalt, pupilele erau retușate, părând mărite; subiecților li se cerea o estimare a fotografiilor din perspectiva atractivității, cercetătorul observând că persoana din fotografia retușată trecea ca fiind mai atrăgătoare decât perechea ei); și (4) indică natura relațiilor interpersonale (în 1972, Ellsworth et al. au efectuat un interesant studiu asupra unor șoferi care se opreau la o intersecție - cei care erau fixați prin contact vizual de o persoană care stătea după un colț ieșeau mult mai rapid din intersecție
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
știm ce reacție are celălalt la ceea ce am spus); informarea celorlalți că este deschis canalul de comunicare și deci pot să vorbească (atunci când punem o întrebare unor prieteni și ne oprim cu ochii asupra unuia dintre aceștia); indicarea naturii relațiilor interpersonale (spre exemplu, prezentarea relațiilor de putere prin comportamentul vizual dominant - un individ poate face aceasta prin menținerea unui nivel ridicat de contact vizual atunci când vorbește el și a unui nivel scăzut de contact vizual atunci când îl ascultă pe celălalt); compensarea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ele spuse; orice mesaj aflat în câmpul comunicării poate fi definit sub latura sa metacomunicațională. Exerciții și teme de reflecțietc "Exerciții și teme de reflecție" 1. Se poate efectua o dezbatere având ca temă: care dintre formele de comunicare (intrapersonală, interpersonală, de grup, organizațională, publică) este mai importantă? Pentru aceasta se va împărți colectivul de cursanți în echipe de 4-6 persoane, fiecare dintre acestea- prin tragere la sorți - apărând una dintre formele comunicării împotriva celorlalte. La finalul dezbaterii, se vor strânge
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
atenția, interesul pentru activitate etc.), dar când feedback-ul este nefavorabil, atribuim aceasta unor cauze externe (dificultatea sarcinii, spre exemplu). Problema care se ridică este aceea că, în microgrupurile/echipele didactice, prejudecata „autoservită” poate fi o sursă puternică de conflict interpersonal: astfel, dacă o sarcină este realizată cu succes, fiecare membru își va asuma cea mai mare parte din acesta, iar dacă realizarea activității eșuează, atunci membrii se vor învinovăți reciproc. Iată un motiv suficient pentru care, în activitatea instructiv-educativă, cadrul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
definite de caracteristicile personale, comportamentele disonante, atitudini și opinii, credințe și valori, la nivelul receptorului sunt atitudinile, opiniile și prejudecățile, credințele și valorile, receptivitatea la idei noi, structura de referință folosită, caracteristicile personale. În sfârșit, la nivelul mediului avem conflictul interpersonal, „ciocnirile” emoționale, diferențele de status, referențialul grupului, experiențe anterioare în interacțiuni similare; • Barierele acțiunii se constituie, de asemenea, atât la nivelul emițătorului (unde regăsim memoria și nivelul acceptării), cât și la cel al receptorului (memoria și atenția, nivelul de acceptare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
1988, p. 363) afirmă că „un conflict poate să ajute câteodată indivizii și membrii unui grup să crească și să-și dezvolte identitățile”. Referitor la criteriul modului de comunicare, regăsim un conflict intrapersonal (spre exemplu, conflictele intrași interrol) și unul interpersonal; în ceea ce privește legătura dintre conflict ca atare și metodele de interacțiune educațională, punctul nostru de vedere ne focalizează atenția asupra acestuia din urmă. Goodall Jr. (1990, pp. 115-118) identifică zece astfel de tipuri care pot conduce la declanșarea unui conflict interpersonal
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
interpersonal; în ceea ce privește legătura dintre conflict ca atare și metodele de interacțiune educațională, punctul nostru de vedere ne focalizează atenția asupra acestuia din urmă. Goodall Jr. (1990, pp. 115-118) identifică zece astfel de tipuri care pot conduce la declanșarea unui conflict interpersonal: 1) conflictele care apar din diferențele de opinii asupra problematicii aflate în discuție; 2) conflictele situate în diferențele de valori care afectează rezultatele grupului, sarcina sau accesul la rezultate sau sarcină; sunt mai intense decât cele observabile în diferențele de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ori prieteniei, care ar putea afecta ori afectează deciziile luate în cadrul grupului; spre exemplu, conflictul între două roluri incompatibile (cel de director al școlii și cel de prieten cu unul dintre subordonați) poate fi observat într-un astfel de conflict interpersonal; 5) conflictele care-și au originea în neînțelegerea, la un nivel mai simplu sau complex, intențiilor, obiectivelor sau scopurilor negociate de membrii grupului; în special la primele întâlniri ale unor grupuri nou formate se va observa o tendință în acest
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
răspuns, stil de conducere și, în general, stil de a fi). Observăm că tipologia prezentată de Goodall Jr. le cuprinde doar pe cele mai importante, de departe insuficiente numeric pentru a vorbi despre surprinderea cantitativă a tuturor tipurilor de conflict interpersonal; probabil că, fără riscul exagerării, putem spune că avem și aici un număr nelimitat de posibilități combinatorice. De altfel, am amintit deja că, similar cazului comunicării ca atare, tipologiile conflictului pot să îmbrace forme extrem de numeroase; mai mulți autori, printre
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
modalitățile de îndeplinire a acestora; modelul S-T-P ni se pare un concept util, apropiat de viziunea dinamică pe care încercăm să o imprimăm acestor analize, în perspectiva folosirii nu doar a unuia dintre criterii, ci a unui sistem criterial; - conflictul interpersonal etc. Utilizarea diferențelor de soluționare a unei anumite probleme între copil și adult (în sens inițial), între individ și grup (punct de vedere produs ulterior, cu o sferă de acțiune mai cuprinzătoare) își regăsește o dezvoltare propice cu un impact
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
compromis (deoarece persoanele aflate în conflict pot considera că un compromis le-ar diminua poziția pe care o ocupă în cadrul grupului, spre exemplu). La polul opus deosebim două cauze care determină centrarea pe rezultatele celeilalte părți: • Diferite tipuri de anganjamente interpersonale ca prietenia, dragostea, similitudinea percepută, identitatea comună a grupului; • Dispoziția afectivă pozitivă, creată de un tip de motivație externă sau internă (acest fapt poate constitui modul de gândire și generare a conflictului educațional, consolidarea unei astfel de dispoziții afective pozitive
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de mic, pe când sarcina primită era în fapt nerezolvabilă. În grupurile în care participanții la experiment nu se cunoșteau dinainte, a apărut preponderent nevoia de a se retrage/separa; în grupurile unde subiecții se cunoșteau, a apărut cu preponderență ostilitatea interpersonală (French vorbește despre peste 600 de comentarii agresive pe perioada de 45 de minute de activitate). Cea de-a treia etapă, numită de reciprocitate, este presupusă de reacția pozitivă după care persoanele care te ajută merită să fie ajutate de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sau un grup face ceva care este de neacceptat pentru ceilalți. Alte tipologii au încercat să surprindă interacțiunea dintre elementele componente ale conflictului (modelul STP). 3. Modelele procesului conflictului pot să se refere la latura generală a acestuia, la latura interpersonală, de grup sau organizațională. Thomas ne oferă un model în patru pași: frustrarea, conceptualizarea, comportamentul și „ieșirile”; modelul preocupărilor bilaterale combină două tipuri de centrare: pe interesele proprii sau pe interesele celeilalte părți; modelul oferit de Forsyth se definește ciclic
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care îndeplinește întotdeauna rolul „negativ”); • dezvoltarea unui stil al conflictului (desemnând modul în care grupurile, fiecare în mod propriu, tratează în general un conflict); în continuarea unei asemenea perspective, putem gândi un set de exerciții bazate pe tipurile de conflict interpersonal apărute în relațiile de comunicare. Referindu-se la acest stil al conflictului, Michael E. Roloff (Berger, Chaffee, coord., 1987, p. 490) se focalizează pe conflictul de rol văzut în trei ipostaze: - conflictul de rol focalizat pe sine, care poate apărea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
încerca să-și realizeze, în primul rând, propriile interese; - apare lipsa colaborării între membrii grupului; - persoanele își simt interesele amenințate și devin defensive; - creativitatea și originalitatea sunt mult diminuate; - apar stări psihologice negative ca apatia, teama, anxietatea; - se înrăutățesc relațiile interpersonale în afara echipei. Privitor la rezolvarea conflictului, Goodall Jr. (1990) ne propune câțiva pași; trebuie subliniat accentul pe care autorul citat îl pune pe contribuția liderului la această acțiune, dar putem considera - fără riscul de a extinde prea mult sfera de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
omul nostru nu va afla acest lucru decât atunci când va fi prea târziu. O astfel de abordare flexibilizează poziția celeilalte părți fără a fi nevoie să se apeleze la un comportament coercitiv (de altfel, mult mai costisitor pe planul relațiilor interpersonale) și se pot obține concesii importante, ingrațierea fiind o modalitate ieftină și eficientă de înclinare a unei balanțe conflictuale într-o parte sau în alta. De altfel, nu trebuie uitat că oamenii sunt, de obicei, mult mai centrați pe propriul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mod simultan (...); când persoanele interacționează, fiecare dintre ele controlează un anumit segment din activitatea celeilalte” (Newcomb, Turner, Converse, 1965, p. 155). Când vorbește despre definirea grupului, Steers identifică mai multe arii specifice unei astfel de tentative: perceptuală, structurală, motivațională și interpersonală; în același timp, el îi citează pe Hackman și Morris, care spun: „Există argumente substanțiale printre cercetătorii și observatorii grupurilor mici de lucru că se întâmplă ceva important în interacțiunea de grup, care afectează performanța rezultatelor; există puține acorduri despre
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
normele într-un grup: - normele asigură succesul sau, după caz, supraviețuirea grupului; - reflectă preferințele membrilor puternici din grup; - simplifică și fac predictibil comportamentul ce se așteaptă de la membrii grupului; - întăresc rolurile specifice, individuale ale membrilor; - ajută grupul să evite problemele interpersonale cu impact negativ. La rândul său, Hackman (Steers, 1988, pp. 330-331) sugerează că normele sunt definite de cinci dimensiuni importante: 1) normele au caracteristicile structurale ale grupului, ceea ce sumarizează și simplifică procesele de influențare în grup; 2) normele se aplică
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
McQuail, putem spune că într-o interacțiune competitivă putem găsi următoarele funcții: „- câștigarea complezenței prin recompense ori pedepse simbolice; - exercitarea influenței prin cunoștințele de expert; - stabilirea unui status ridicat din contactele inițiale; - atragerea atenției; - stabilirea ordinei de zi în ceea ce privește factorul interpersonal; - monopolizarea timpului oferit pentru interacțiune” (Berger, Chaffee, 1987, pp. 338-339). Pe de altă parte, cercetările în domeniu au observat că, în școala tradițională, cultivarea competiției este preponderentă în acțiunile dominant colaborative, iar modul în care prima dintre acestea apare poate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Se observă mai multe funcții ale normelor: asigură succesul sau, după caz, supraviețuirea grupului, reflectă preferințele membrilor puternici din grup, simplifică și fac predictibil comportamentul așteptat de la membrii grupului, întăresc rolurile specifice, individuale ale membrilor, ajută grupul să evite problemele interpersonale cu impact negativ etc. 4. Atunci când trebuie să realizeze o activitate, membrii unui grup se pot încadra în una dintre următoarele două tendințe: o atmosferă de cooperare (când părțile implicate își văd scopurile congruente ori acestea coincid) și o atmosferă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
medierea, sintetizarea etc.), pregătirea membrilor în abilitățile cerute de către sarcină (educare, dezvoltare), menținerea standardelor excelenței (evaluarea performanței de grup și individuale, rezolvarea situațiilor care diminuează performanța). În aria funcțiilor de menținere se observă: antrenarea membrilor echipei pentru a avea abilități interpersonale, colaborarea (includerea, implicarea), managementul conflictelor, construirea implicării (prin dezvoltarea unui climat optimist, inovator, prin socializare și recunoaștere reciprocă), satisfacerea nevoilor individuale ale membrilor (încredere, suport), modelarea etică și practicile principiale (corectitudine și consistență comportamentală). În sfârșit, în cea de-a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și coerenței în adoptarea deciziilor de grup. și aici pot apărea deficiențe de adaptare, persoanele predispuse la îndeplinirea acestor roluri fiind văzute, în cadrul echipelor didactice, mai degrabă ca „parte adversă”, iar apelul permanent la reguli tinzând să deterioreze suplețea climatului interpersonal; - cei ce nu respectă regulile sunt cei care știu să facă sarcina „de nerespectat”. Ei reprezintă completarea prin opoziție a tipului amintit mai devreme și introduc în echipele didactice suplețea necesară activităților, în sensul că pun permanent la încercare regulile
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]