75,302 matches
-
cultură a pluralităților, a multiculturalismului. Critica trebuie și ea să adopte această poziție sistemoiogicâ slabă, de gândire slabă. În modernitate, avem de-a face cu o critică de tip canonic, care construiește ierarhii și le propune ca variante unice de interpretare și de evaluare. În postmodernitate, acest proces evaluativ este relativizat. Postmodernitate înseamnă relativizare, renunțarea la valorile absolute. Un simptom al postmodernității este și acel număr din „Dilema" în care Eminescu este contestat ca autor de o valoare absolută. El nu
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
nu este notată și nici nu rezultă în mod univoc din text, ci este lăsată în seama tiparelor de gândire constituite în practica seculară. Ideile citate mai sus nu sunt decât momente dintr-o discuție probabil eternă, despre modul cum interpretarea se raportează la textul muzical. Nu ne propunem reluarea întrebărilor asupra priorității textului muzical în raport cu interpretarea (sau invers), ci vom examina câteva probleme puse de modalitățile prin care aceasta se realizează. Pornim de la faptul că interpretarea este o acțiune vie
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
seama tiparelor de gândire constituite în practica seculară. Ideile citate mai sus nu sunt decât momente dintr-o discuție probabil eternă, despre modul cum interpretarea se raportează la textul muzical. Nu ne propunem reluarea întrebărilor asupra priorității textului muzical în raport cu interpretarea (sau invers), ci vom examina câteva probleme puse de modalitățile prin care aceasta se realizează. Pornim de la faptul că interpretarea este o acțiune vie, desfășurată linear, mereu reînnoită și niciodată împlinită definitiv, evoluând în timp și - ca atare - supusă unor
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
eternă, despre modul cum interpretarea se raportează la textul muzical. Nu ne propunem reluarea întrebărilor asupra priorității textului muzical în raport cu interpretarea (sau invers), ci vom examina câteva probleme puse de modalitățile prin care aceasta se realizează. Pornim de la faptul că interpretarea este o acțiune vie, desfășurată linear, mereu reînnoită și niciodată împlinită definitiv, evoluând în timp și - ca atare - supusă unor neîncetate modificări, permanent sub influența hazardului și a dispoziției schimbătoare umane; în vreme ce opera, textul scris, este un obiect (sau document
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
reînnoită și niciodată împlinită definitiv, evoluând în timp și - ca atare - supusă unor neîncetate modificări, permanent sub influența hazardului și a dispoziției schimbătoare umane; în vreme ce opera, textul scris, este un obiect (sau document) finit, definitiv încheiat, devenit atemporal. Ca urmare, interpretarea a oscilat, în decursul istoriei, între rigoare și libertate față de litera partiturii. Acest raport a evoluat de la o libertate mergând până la arbitrar (în numele expresiei subiective), către un tot mai mare respect față de voința creatorului inițial. Alternativa între extremele
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
scris, presupuse a exprima viziunea sonoră a creatorului ei. În acest caz, se pune întrebarea unde se situează limitele corectitudinii, a căror depășire ar constitui o abatere de la voința acestuia; cu alte cuvinte care este teritoriul strict al fidelității unei interpretări. Și aici părerile diferă. De la poziții extreme ca acelea bine cunoscute ale lui Maurice.Ravel („nu vreau să fiu interpretat, executați numai notele”) sau ale susținătorilor (prin anii 1920) ai eliminării termenului de „interpretare”, înlocuit cu „execuție” (performance în limba
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
este teritoriul strict al fidelității unei interpretări. Și aici părerile diferă. De la poziții extreme ca acelea bine cunoscute ale lui Maurice.Ravel („nu vreau să fiu interpretat, executați numai notele”) sau ale susținătorilor (prin anii 1920) ai eliminării termenului de „interpretare”, înlocuit cu „execuție” (performance în limba engleză; în germană Ausfűhrung, sau chiar Wiedergabe=redare), până la libertatea preconizată într-un studiu din 1929 intitulat „Die Objektivität in der Wiedergabe der Tonkunstwerke”<footnote Christoph Fabian (Die Objektivität in der Wiedergabe der Tonkunstwerke
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Ausfűhrung, sau chiar Wiedergabe=redare), până la libertatea preconizată într-un studiu din 1929 intitulat „Die Objektivität in der Wiedergabe der Tonkunstwerke”<footnote Christoph Fabian (Die Objektivität in der Wiedergabe der Tonkunstwerke, Hamburg, 1929), apud Mircea Dan Răducanu, Introducere în teoria interpretării muzicale, Ed. Artes a Academiei de Muzică, Iași, 1997, pag. 17 footnote> (Obiectivitatea în redarea operelor muzicale), în care autorul, Christoph Fabian pleda pentru fidelitatea relativă a interpretului față de opera interpretată și pentru obligația de a tinde spre realizarea acelui
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
exprimată de Gisèle Brelet, care afirmă că « ființa muzicii este însuși actul realizării, trecerea neîncetată de la posibil la act»<footnote Gisèle Brelet L’Interprétation créatrice, PUF, Paris,1951, p 6 footnote>, partitura rămânând astfel în stadiul de virtualitate căci „orice interpretare e o revizuire” integrală și fundamentală a ideii, deoarece „compozitorul nu știe cu adevărat ce a vrut decât descoperind opera realizată, execuția constituind într-un sens actul însuși al creației artistice”<footnote Idem, p. 28 footnote>. Până la o poziție unanimă
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
de la o mentalitate străină, modificată într-un timp de peste 100 de ani (de la prima apariție a Clavecinului bine temperat în 1722 până în anul 1837, anul ediției Czerny), mentalitate ce a generat introducerea în textul original, nud de orice indicație de interpretare, a unor elemente de expresie, dinamică, frazare și articulație specifice epocii romantice și pianului, instrument cu posibilități mult diferite de ale celui original, clavecinul (chiar și notele nu au scăpat de corectare, în sensul respectării unei gândiri vertical-armonice). Când Carl
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
clavecin a lui J.S.Bach, în anul 1837 la editura Peters, el părea cel mai îndreptățit să o facă. Iar necesitatea unei asemenea ediții în acea epocă nu mai trebuie demonstrată: originalul lui Bach, lipsit de aproape orice indicații de interpretare, e deconcertant pentru un muzician neexperimentat, pentru elev și chiar pentru profesorii de mică anvergură, lipsiți de posibilități mai largi de informare. Ediția revizuită valorează cât o absolut necesară lecție de interpretare. A fost deci un mare merit al lui
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
lui Bach, lipsit de aproape orice indicații de interpretare, e deconcertant pentru un muzician neexperimentat, pentru elev și chiar pentru profesorii de mică anvergură, lipsiți de posibilități mai largi de informare. Ediția revizuită valorează cât o absolut necesară lecție de interpretare. A fost deci un mare merit al lui Czerny de a fi făcut accesibilă și înțeleasă muzica lui Bach, în momentul trezirii interesului pentru aceasta. Czerny și colaboratorii săi au mers la sursele ce le erau accesibile atunci (și care
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
în sensul unei “curățiri” banal școlărești<footnote Vezi infra pag.17 urm. footnote>. Toate acestea ca rod al schimbărilor inevitabile de optică pe care timpul o aduce în mentalitatea muzicienilor, rodul înțelegerii greșite a tradiției, confundată cu stilul actual de interpretare. Și încă, nu cunoaștem decât erorile cele mai grosolane - modificările scrise ale textului - căci mărturii sonore ale epocii nu există, pentru a cunoaște și alte detalii ale interpretării în epocă. Preocuparea pentru acuratețe nu era însă moartă și ea a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
mentalitatea muzicienilor, rodul înțelegerii greșite a tradiției, confundată cu stilul actual de interpretare. Și încă, nu cunoaștem decât erorile cele mai grosolane - modificările scrise ale textului - căci mărturii sonore ale epocii nu există, pentru a cunoaște și alte detalii ale interpretării în epocă. Preocuparea pentru acuratețe nu era însă moartă și ea a generat, în anul 1862, prima ediție conformă cu originalul (Urtext), realizată de Franz Kroll, tot după Clavecinul bine temperat de J.S.Bach, la aceeași editură Peters, iar în
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
motive de câte o măsură urmate de unul de 2 măsuri. Subliniem că ex. 3b reprezintă textul original. Ex. 3: W.A. Mozart, Sonata în La major K. 331, p. I a) Ed. Peters 1904 b) Ed. Henle, Urtext (original) Interpretarea variantei a) implică scurtarea pătrimii de pe optimile 4-5 și, după separare, apropierea optimii finale (anacruzice) de timpul 1 următor. Varianta b) implică, în schimb, susținerea valorii pătrimii de pe optimile 4-5, cu diminuarea și scurtarea optimii finale a fiecărei măsuri
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
tehnicii de realizare a basului continuu și celei de diminutio. Asemenea norme prezidează și la ornamentica adăugată mai mult improvizatoric de către interpret. Dacă Barocul dezvoltase o tehnică și principii mai mult sau mai puțin obligatorii de ornamentare a discursului în interpretare, epocile următoare, bazate pe alte tipuri de structuri, alte instrumente și alte reguli de notare a dinamicii lasă mult mai puțin loc adăugirilor de note. La Mozart, problema ornamentelor propriu-zise trece, în preocupările interpreților, mult în urma celei a Cadențelor, lăsate
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
soluție practică, de studiu, pentru aflarea rolului ornamentației și a sensului melodic fundamental. Linia nudă va clarifica rostul și dinamica necesară ornamentului. Odată depășite dilemele edițiilor și stabilirii textului corect, sarcina interpretului rămâne să aplice principiile, legile nescrise ale gramaticii interpretării Pentru aceasta, citirea riguroasă a textului acceptat ca bază este o datorie absolută. Iar „a citi riguros” înseamnă a citi tot ce este scris și tot ce nu este scris, adică trebuie remarcată nu numai prezența dar și absența oricărui
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Anglicană a contribuit cu un element în plus folosind unealta puternică a retoricii armoniei. Progresiile acordurilor armonice au adus mai mult modernism și diversitate mesajului decât era în unisonul gregorian<footnote Trăsăturile muzicii gregoriene sunt: muzică vocală, fără acompaniament instrumental, interpretare exclusiv bărbătească, desfășurată monodic, fără înveșmântare armonică sau polifonică pe structură riguros diatonică, în cadrul unui ambitus restrâns, cu o monotonie specifică ritmică, departe de a captiva prin atributele ei de expresivitate. Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, vol. I
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
322. footnote>. Sfântul Maxim Mărturisitorul, deși acceptă că pomul cunoștinței binelui și răului poate fi înțeles și în mod material zidirea cea văzută<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, în Filocalia..., vol. III, p. 32. footnote>, îi dă o interpretare mult mai înaltă, punând-o în legătură cu plăcerea și durerea: Sau iarăși poate că zidirea celor văzute s-a numit pom al cunoștinței binelui și răului, fiindcă are și rațiuni duhovnicești care hrănesc mintea, dar și o putere naturală, care pe
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
trupește, oferă cunoștința răului. Căci celor ce se împărtășesc de ea trupește li se face dascăl în ale patimilor, făcându-i să uite de cele dumnezeiești<footnote Ibidem. footnote>. În continuare însă, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că aceasta este interpretarea pe care o pot primi toți<footnote Ibidem, pp. 32-33. footnote>, deoarece înțelesul mai tainic și mai înalt e rezervat pentru cei cu o cugetare mistică<footnote Ibidem. footnote> pe care se vede nevoit să-l cinstească prin tăcere. Observând
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
are puterea de aUntitled Document deosebi între plăcerea și durerea trupului. Această putere a trupurilor însuflețește și cele sensibile, convinge pe om să îmbrățișeze pe cea dintâi (adică plăcerea) și să respingă pe cea de-a doua (durerea). Dând această interpretare pomilor, Sfântul Maxim explică păcatul ca o consecință a unei priorități în alegerea pe care o săvârșește persoana umană: Când deci omul nu e preocupat de a face altă deosebire decât aceasta, dintre simțirea trupească de plăcere și durere, calcă
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
și lipsiți de cercarea trebuincioasă pentru împărtășirea de ea, li se face pricină a cunoștinței contrare a răului, chiar când pornesc de la cauzele dumnezeiești și bune<footnote Cuv. Nichita Stithatul, op. cit., p. 332. footnote>. Consecventă cu această părere este și interpretarea Sfântului Maxim Mărturisitorul care învață că zidirea celor văzute s-a numit pom al cunoștinței binelui și răului, deoarece are și rațiuni duhovnicești care nutresc mintea, dar și o putere naturală care desfată simțirea, dar pervertește mintea. Contemplată duhovnicește, ea
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie..., p. 32. footnote>. Dacă respectau porunca, primii oameni se puteau înălța treptat la un grad de desăvârșire atât de înalt, încât să nu mai poată păcătui niciodată. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, referindu-se la interpretarea de mai sus a Sfântului Maxim Mărturisitorul, afirmă : Deci îndumnezeirea nu exclude cunoașterea făpturilor. Dar atunci omul le cunoaște fără patimă, ca Dumnezeu și în Dumnezeu, nu cu patimă, adică cu uitarea lui Dumnezeu. Toate își au vremea lor ca să
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
pe cât de succinte, pe atât de expresive și răscolitoare. Jurnaliste și scriitoare de certă amplitudine intelectuală, cu vocația Cuvântului care zidește (nu a celui care năruiește!), personalități cu vast orizont cultural, stăpânind un arsenal de mijloace necesare perceperii în profunzime, interpretării și tălmăcirii adevărurilor din acest ,,secol de demonism și de trufie luciferică” (după cum ar afirma criticul și istoricul literar Ovidiu Ghidirmic, director al revistei LAMURA, editată la Craiova) -, Doina Cernica și Maria Toacă, membre ale Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
colegii din Secția județeană m-au informat despre această declarație incredibilă. Se uitau la mine întrebători și consternați. Le-am spus să-și vadă liniștiți de treburile curente și să îi asigure pe colaboratorii lor că s-a dat o interpretare greșită spuselor domnului director.Întors urgent la București, domnul profesor Virgil Măgureanu m-a asigurat că nu are de gând să facă publice numele colaboratorilor și că va reveni cu clarificări pentru a liniști spiritele. Până în septembrie 1992, cât timp
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93758_a_95050]