1,001 matches
-
dintre acestea precum și a factorului diacronic în funcție de care se poate determina și statutul acestui gen literar în diferite etape culturale. Din aceste motive s-a putut constata că atât definițiile formale, de tipul "formă de dialogism textual" (Bahtin), "formă de intertextualitate" (G. Genette) etc. care se limitează la raporturile strict textuale implicate, cât și definițiile pragmatice în care accentul este pus pe receptor ("parodia este o convenție creată de cititori și critici și nu de textele literare înseși"75), sunt completabile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caracterizate prin artificialitatea exemplelor ce ilustrează inadecvat o vastă informație. Procedeu fundamental pe care se bazează farsa tragică a timpului nostru 101, parodia se definește în general printr-o deformare ludică și critică a unei lucrări prestigioase. Cel mai adesea, intertextualitatea parodică presupune păstrarea schelăriei, a construcției originare și modificarea substanței acesteia în scop satiric, fie pentru a supune atenției un conținut aluziv care se servește de celebritatea formei inițiale pentru a fi mai pregnant, fie pentru a demasca lipsa de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mircea Eliade, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Ion Băieșu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu și alții. Afilierea scriitorilor menționați la o direcție literară postcaragialiană se justifică prin analiza operelor care pun în evidență "incidența cazurilor de transmutație creatoare" (Dan Grigorescu). Paleta intertextualităților nu se restrânge la simpla citare sau pastișare a elementelor constitutive ale imaginarului caragialian, ci dezvăluie raporturi de continuitate care nu presupun nimic degradant sau epigonic. Independența față de modelul asumat se verifică în maniera originală de prelucrare și revalorizare a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de revigorare a prototipului caragialian se produce și în piesa lui Camil Petrescu, intitulată sugestiv Mitică Popescu. Mai, personajul central, își acceptă porecla de factură caragialescă, drept o potrivită mască ce-i subtituie în planul relațiilor interumane personalitatea romantică. Sugestia intertextualității este declanșată spontan chiar de titlul piesei, trimiterea la Caragiale fiind impulsionată și de numele de familie în "escu", acea marcă a nondiferențierii, a generalizării acestui tip uman. Încadrarea prin expresivitatea onomasticii în categoria personajelor zugrăvite în schițe precum Mitică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
onest, și atunci, fiind lipsit de protecție, prea umil și incapabil să dovedească, asemenea adevăraților vinovați, flexibilitatea atitudinală și abilitatea felină de menținere a imaginii verticale, va deveni, firesc, "pharmakosul ostracizat"98. Apologia regimului "curat constituțional" marchează incontestabil raportul de intertextualitate cu piesa caragialiană: Arzăreanu (intervenind mlădios): Îmi dați voie, domnule inspector... (Cu poză, patetic.) Să nu ne înduioșăm, domnilor, pentru o pedeapsă bine meritată! Democrația e severă și fără milă când sunt în joc interesele poporului!... Țara cere muncă și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe vorbirea agramată a personajelor ne întâmpină în scrierile lui G. Ranetti, Gh. Brăescu, D. D. Pătrășcanu, Al O. Teodoreanu, Damian Stănoiu și Tudor Mușatescu. În piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil (apărută în volum în 1907), intertextualitatea cu opera caragialiană vizează, în primul rând similitudini de la nivelul expresiei verbale, explicabile și prin oglindirea aceluiași univers uman cu rele, necorectate deprinderi lingvistice. Hiperurbanismele de tipul "cremenal", "sicretu", "coraj" și franțuzismele "alivoar", "bonsoar", "musiu"129 etc. dau o notă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se oferă de către inventatul "proiecționist" împătimit, scrisorile celebrului bandit din Chicago, Dillinger, "inamicul public numărul 1" al Americii din perioada prohibiției, care se exprimă în cel mai pur stil caragialesc, agramat și prolix. Într-o astfel de scrisorică de amor intertextualități caragialiene reies din aluziile la situația lui Rică Venturiano și a Ziței care se temea de atacul fostului soț, la debitul verbal nestăvilit al cucoanelor ajunse în fața judecătorilor, din amintitele schițe caragialiene, la "dilema" lui Farfuridi etc.: Scumpo să nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semnificație mai profundă, pare o punere în adâncime a însuși procedeului de reluare a temei prin nesfârșite reme care o "impalidează" (Radu Petrescu) sau o anulează. O altă "temă cu variațiuni" este orchestrată în cunoștință de cauză, deci cu asumată intertextualitate de Ioan Lăcustă în schița Contra-nunta, din partea a doua a volumului Cu ochii blânzi, secțiune intitulată foarte sugestiv, așa cum am mai spus, La ușa domnului Caragiale. În respectiva schiță, variază destinatarii acelorași texte. Mai exact, profesorul Stelică Necșulescu este prins
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
158 operelor, îi avantajează pe ambii autori deopotrivă. Verigi în lanțul genealogic al literaturii române a absurdului, Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu se definesc unii prin ceilalți ca într-o ecuație reversibilă, presupusă de "jocul cu mărgele de sticlă" al intertextualității. 6.2. Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște"1 Precum un bob de grâu găsit peste cinci mii de ani în sicriul unei mumii egiptene, semănat în pământ nou, reînvie ca și bobul cules anul trecut, asemenea o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
numește comuniune și cuplarea acestor căței duce la cultură și satisfacții rare, nu e bucurie intensă fără chelălăituri"21. Este, de fapt, o practică autoreferențială comună scriitorilor din "Școala de la Târgoviște", ale căror romane încearcă să atingă, prin meta și intertextualitate (parodie, pastișă și reflecție asupra scriiturii), literaturizarea totală. Texte precum Smărăndița. Roman modern, Dă-dămult... mai dă-dămult, pastișele și parodiile în versuri, dar mai cu seamă ambiguizata Inspecțiune, finalul bifurcat din nuvela Două loturi, digresiunile metatextuale din Poetul Vlahuță și din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proza postmodernă românească, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Paleologu, Al., Bunul Simț ca Paradox, Editura Cartea Românească, București, 1972. Paleologu, Al., Spiritul și litera, Editura Eminescu, București, 1970. Papadima, Liviu, Caragiale, firește, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1999. Papahagi, Marian, Intertextualități caragialiene, în Interpretări pe teme date, Editura didactică și pedagogică, București, 1995. Perpesscius, Scriitori români, antologie întocmită de Tudor Păcuraru, Editura Minerva, București, vol.IV ,1989, vol. V, 1990. Petreu, Marta, Filosofia lui Caragiale, Editura Albatros, București, 2003. Pârvulescu, Ioana
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Press, 1993. Popa, Marian, Comicologia, Editura Univers, București, 1975. Rosenkrantz, Karl, O estetică a urâtului, traducere, studiu introductiv și note de Victor Ernest Mașek, Editura Meridiane, Bucuresti, 1984. Sartre, Jean-Paul, Situations, vol. I, Gallimard, Paris, 1947. 6. Lucrări teoretice despre intertextualitate, stilistică, pragmatică, estetică, naratologie Barthes, Roland, S/Z, în Romanul scriiturii, Antologie, Editura Univers, 1987. Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistica generală, Editura Univers, București, 1971. Blakemore, Diane, Understanding Utterances, Blaknell, Oxford, U.K.&Cambridge U.S.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Discourse and Literature, Oxford University Press, Oxford, 1994. Duda, Gabriela, Stilistica limbii române. Stilistică lingvistică și stilistică literară, Editura Universității din Ploiești, Ploiești, 2004. Genette, Gérard, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. Hăulică, Cristina, Textul ca intertextualitate, Editura Eminescu, București, 1981. Hegel,G. W. F., Prelegeri de estetică, vol. I, Editura Academiei, București, 1966. Hutcheon, Linda, Politica postmodernismului, Editura Univers, București, 1997. Ionescu-Ruxăndoiu,Liliana, Narațiune și dialog în proza românească (Elemente de pragmatică a textului literar), Editura
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mircea Horia Simionescu, Banchetul, Editura Eminescu, București, 1982, p. 83. 45 Idem, p. 73. 46 G. Călinescu, Istoria literaturii române, Editura Aristarc, 1998, p. 444. 47 Jorge Luis Borges, Nathaniel Hawthorne, O. INQ., p. 84, apud. Cristina Hăulică, Textul ca intertextualitate, Editura Eminescu, București, 1981, p. 72. 48 În interviul acordat Taniei Radu în Flacăra, nr.26\1987, p. 15. 1 Pentru care Ion Vartic propune o argumentată explicație ontologică, precizând că Momentele revelează "existența ca existență" și conține "elementele de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cea mai acidă critică la adresa guvernului american transmisă pe programele TV de până atunci (lăsând să se înțeleagă că influentul mythos OZN ar fi putut fi creat de către liderii SUA pentru a distrage atenția de la anumite programe militare), uzând de intertextualitate și multidimensionalitate, oferind simultan și un comentariu asupra formelor, convențiilor și mitologiilor standardizate ale televiziunii: "exemplu prototipic de pastișă care combină genurile literare cu cinematica tradițională, folclorul, și referințe la fondul narativ urban contemporan și la evenimente politice, pe care
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
al șaptelea și al optulea ca alternativă la marea industrie a benzii desenate, solicitând ridicarea nivelului artistic și conceptual. Art Spiegelman, coordonatorul unui titlu de primă importanță în banda desenată, Raw Comics (1980), care propunea la fiecare număr experimente postmoderne (intertextualitate, autoreferențialitate, subiectivitate, suporturi grafice variate, definit ca "magazinul grafic care și-a pierdut credința în nihilism"671), ridică banda desenată la nivel de artă, în mediul literaților și al universitarilor, câștigând premiul Pulitzer în 1986 pentru seria Maus, poveste autobiografică
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
descrieri de locuri (Slatina, București), portrete (evocarea, de un crud lirism, a lui T. Vianu, M. Preda, G. Călinescu, a unor colegi și profesori), impresii de lectură și alte contacte culturale ce ar putea face obiectul unor studii de specialitate. Intertextualitatea funcționează, prin aluzii și lungi citate, pe spații extinse, de la M. Eminescu, Mateiu Caragiale, I. Barbu, la Mallarmé, Lampedusa, Flaubert, Wilde, Eco etc. M., personajul care domină acest eterogen material, este din speța romanticilor faustici, contaminat de orgolii egolatre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cosmopolit al postmodernismului, ci unul organic, ce să se afle, adică, în concordanță cu anumite tradiții literare și linii de evoluție din literatura română"4. Într-adevăr, există note particulare ale postmodernismului românesc sub mai multe aspecte. Unul e că intertextualitatea parodică vizează cu precădere texte poetice din literatura națională, optzeciștii descoperindu-și ca principali precursori pe Bacovia (poeții) și pe Caragiale (prozatorii), nemaivorbind de înaintemergători mai recenți, cum ar fi grupul oniriștilor și "Școala de la Târgoviște". Cel mai "național", ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe aceștia, nu devin "universali", ci continuă să rămână simpli scriitori de mâna a doua. De altfel, în alte poeme din Totul, bunăoară, Cărtărescu paștișizează sau ia de-a dreptul, fără semnele citării, din Tristram Shandy, după cunoscuta motivație a intertextualității (care la Eugen Barbu s-a numit plagiat, dar nu și la textualiști!), dar și din Eliot și alți autori celebri, fără să se ridice valoric peste Levantul. Înseamnă că în altă parte e hiba și ea vine dinlăuntrul "canonului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
face o politică de "dreapta". Numai că noua stângă culturală din România, neavând obiect de lucru într-un regim el însuși radical stângist, și-a consumat evazionismul într-un experiment estetic care a constat în promovarea ludicului, a parodiei, a intertextualității. Faptul s-a concretizat în merite strict estetice, în sensul efortului de înnoire a limbajelor artistice, ceea ce nu e puțin lucru. Din acest punct de vedere, există o asemănare cu experimentele postmoderne din Occident, unde domnia simulacrelor a fost opera
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sale jurnale, în publicistica lui incendiară, de forță eminesciană, chiar dacă nu are geniul ei artistic, Goma spune, în limbaj nud, adesea crud, că pentru un regim totalitar precum cel din România ceaușistă orice altceva era firesc, numai refugiul în jocurile intertextualității nu. Paul Goma arată, cu cărțile pe masă, că textualismul a avut moleșeala sămănătorismului din la belle époque, cum era etichetată fericita perioadă europeană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și de la începutul celui următor. Propaganda comunistă a vorbit, la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai este un reper pentru cultura postmodernistă. Nici criteriul exclusiv al tehnicilor textualiste nu e suficient de relevant, fiindcă unii dintre scriitori le practică, fără însă a îndeplini alte condiții mai importante, cum ar fi neabandonarea sacrului. Raportându-ne la intertextualitate, n-au cum să fie postmoderniști scriitori valoroși ca Adrian Păunescu, Grigore Vieru, C. D. Zeletin, Marin Preda, Ion Lăncrănjan, Petru Dumitriu și atâția alții. Dacă plecăm de la sacru, respins categoric de postmoderniști, nu pot fi comilitoni Adrian Popescu, Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cuvinte sau expresii poate fi compensată, parțial, printrun efort sporit al interpretului, care va fi obligat să parcurgă un proces inferențial complex, fiind nevoit să caute conexiuni pertinente În contextul extern și, mai ales, În cel psihologic.. 2.1.3. Intertextualitatea context pentru text/discurs Până unde merge căutarea conexiunilor relevante, care să ne lumineze calea spre o corectă și cât mai completă interpretare a unui enunț? Ce se Întâmplă dacă nici ceea ce este dincolo de propoziție/enunț și anterior acesteia/acestuia
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Înțelege fără dificultate că poetul descrie, așa cum Își imaginează el că s-a Întâmplat, scena violului produs de Zeus asupra soției regelui Tyndareos al Spartei, Leda; aceste informații nu există În textul poeziei. De unde apare diferența de interpretare? Conceptul de intertextualitate ne oferă o cale de Înțelegere a acestor două situații, foarte diferite, de comunicare. Pornind de la termenul de dialogism utilizat de Bakhtin, Kristeva dezvoltă conceptul de intertextualitate prin care Înțelege legăturile necesare care există Între un text și totalitatea textelor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
informații nu există În textul poeziei. De unde apare diferența de interpretare? Conceptul de intertextualitate ne oferă o cale de Înțelegere a acestor două situații, foarte diferite, de comunicare. Pornind de la termenul de dialogism utilizat de Bakhtin, Kristeva dezvoltă conceptul de intertextualitate prin care Înțelege legăturile necesare care există Între un text și totalitatea textelor anterioare acestuia, la care autorul, intenționat sau nu, trimite: „Nu există un punct zero În scriere”, spune Kristeva, „fiecare scris repetă, În mod normal, texte sau fragmente
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]