1,743 matches
-
A fost ceva de râsul curcilor". "Acu nici Iliescu nu e taman june", zic, și nenea tehnicianul îmi curmă vorba, îmi dă de înțeles că de la anul "gata, dom'le, se termină cu porcăriile astea de privatizări, trebuie stopate"; dau intimidat din cap, nenea îmi zice verde-n față că toate nenorocirile ne vin de la chestia asta cu privatizările, dau din cap obosit, zic că așa e, chiar așa, toată porcăria asta a început odată cu liberalizarea prețurilor în nouăzeci: "de ce mama
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Duncan. — De ce nu mi-ai spus că adormi și m-ai lăsat să vorbesc de unul singur? După ce o mai bătea la cap o vreme, continua povestea, pentru că își petrecea o bună parte a zilei să pregătind-o. O mai intimida pe Ruth și în alte feluri. I se interzicea să bată mingea în casă. A văzut-o odată și a chinuit-o săptămîni în șir cu amenințarea că-i va spune mamei. într-o zi, doamna Thaw își acuză copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
camerele consiliului sînt destul de vechi. Luați loc, o să stăm cîteva minute aici. — Nu-i așa că-i incitant? zise Rima. Lanark dădu din cap aprobator. Se simțea tare și sigur pe sine și se gîndi că în trecut s-ar fi intimidat în fața unui lord-președinte și director pe deasupra, dar nu și acum. Era mult prea în vîrstă. Munro se plimba în jurul pedestalului și Lanrak îi strigă: — Unde vom merge după ce-l vom întîlni pe Lordul Monboddo? Vom vedea mai întîi ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o femeie care spuse: - Dragul meu, ești sigur că ne dă mina să facem un turneu prin toate planetele? Străbătură coridorul, în timp ce Cayle cântărea din ochi degajarea cu care porniseră în această călătorie. La început se simți teribil de intimidat, dar, în scurt timp, deveni mai degajat, luând lucrurile mai ușor. Citi buletinul de știri pe teleecranul din fața fotoliului său. În treacăt se uită și la peisajul care se desfășura sub el, potrivindu-și mica lunetă atașată scaunului pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
doctoriță. Mâncară împreună și ciocniră o cupă la miezul nopții. Godun îl privea ca pe unul de-al casei și la fel îi îndemna și pe ceilalți să o facă. Apăruse acolo de numai cinci zile și asemenea gesturi îl intimidau. Pe la două, se retrase în mansardă, sub protestele tuturor, mai ales că fratele lui Godun pariase cu toată lumea că îl va convinge să bea. Dar băuse deja un pahar de șampanie, chiar dacă sperase că îl va sorbi alături de ființa misterioasă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o mai văzuse vreodată purtând un văl. Arăta ca o disidentă înnăscută, era greu s-o imaginezi c-ar fi fost vreodată mai tânără sau îndrăgostită sau că ar fi râs vreodată cu poftă, din toată inima. Pe bărbați îi intimida, dar femeilor le transmitea imediat o empatie specială, ca atunci când, înnebunit de o durere de dinți, simpla vedere a doctorului îți ia suferința cu mâna. Femeile o iubeau necondiționat și deveneau îndrăznețe în preajma ei. Cam asta făcuse și din Ghazal
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
spunea Corbul Alb pentru că era un expert al torturii psihice lente, la care îi supunea pe deținuții politici, „pe spionii și pe târâturile care scuipau pe Islam“. „Nu există suflet de muritor care să nu mi se mărturisească“, zicea adesea, intimidându-și victima de la primul gest. Era un bărbat înalt și masiv, cu o voce groasă, dar cu mâinile fine și îngrijite, de farmacist. Dar nici trăsăturile lui nu erau lipsite de o anumită noblețe, fiindcă avea pielea albă și o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
porcării numai ca să-l înfurii; își făcea cruce și sfârșea prin a azvârli cu pietre după mine, în timp ce femeile bătrâne și cuvioase care mă auzeau se speriau de mine: Pe copilul ăsta o să-l bată Dumnezeu", vorbe care, în loc să mă intimideze, m-au făcut să mi-l închipui pe Dumnezeu tiranic, pornit împotriva mea, ca tata. Dacă tata ar fi fost un ateu, cred că aș fi devenit bigot. El era însă din acest punct de vedere un om normal care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
doctorilor le era frică de el. Arhiva fiind pe mâna lui, la discreția lui, putea să măsluiască orice, ori să divulge unele lucruri neplăcute. Era de ajuns să scape o vorbă, bârfitori existau destui în azil. O asemenea perspectivă îi intimida și chiar îi înfricoșa pe toți, silindu-i să fie prudenți, iar Arhivarul abuza de asta purtîndu-se ca unul din acei mici despoți care repetă la bucătărie ceea ce au văzut în salon. Își arăta dinții stricați și putrezi, de-ți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vorbă bună sau nu? Să știi că pot folosi și alte metode dacă ești căpățînos." "De pildă?" s-a grozăvit Dinu. "De pildă, te bat pînă-ți ies gărgăunii din cap", l-a lămurit, prompt, frate-său. Dar nu s-a intimidat. N-a luat în serios amenințarea. "Ei, nu zău, l-a înfruntat el. Încearcă numai dacă vrei s-o încasezi." În clipa următoare s-a petrecut ceva neașteptat. Maică-sa a venit în spatele lui și i-a prins mâinile, strîngîndu-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Cățea!" "Tîrîtură"! Într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea rămăsese în picioare ca înaintea unui tribunal. Mai fusese dusă așa o văduvă, una cu gura spurcată care nu se intimidase de dușmănia pescarilor. Se pornise să-i ocărască și toți dracii se băteau la gura ei. "De ce nu vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
uitam la Laura ca la o femeie de care unul ca mine nu se putea apropia. Aparținea unei categorii de neînțeles. Eram convins că n-aș fi știut ce să discut cu ea și chiar acest simplu amănunt, care mă intimida, era de ajuns ca să mă țină deoparte. N-am suportat să fiu în inferioritate față de o femeie. Așa s-a făcut că Laura era pentru mine ca o plantă exotică. O priveam cu oarecare curiozitate fără să mă atragă s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dimineață, am fost trimis la dumneata pentru analize. ― Cine te-a trimis? a întrebat ea încurcată. Am vrut să-i răspund firesc: "Aristide". Dar ceva m-a împins în ultima clipă să fac pe miratul: "Cum cine?" Doream s-o intimidez arătîndu-i cu câtă familiaritate vorbeam eu despre taine atât de importante: "Bătrînul N-ai aflat că l-am vizitat în sala cu oglinzi?" Mă așteptam s-o văd fâstâcită și mândră de mine. Când colo, ea m-a întrebat serioasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ochii de atâtea oglinzi incendiate de lumina scânteietoare răspândită de masivul candelabru atârnat de tavan, mă descumpănea. Abia când m-a întrebat: "Dar cu fotoliile astea de răchită ce e?" am deslușit în glasul ei o emoție reținută. Părea ușor intimidată de nenumăratele imagini răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a verifica parcă dacă imaginile se țineau după ea. În cele din urmă însă cochetăria feminină a triumfat. S-a apropiat de unul din pereții căptușiți cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să dispară ca să nu-l observăm și mi-am dat seama că ne spionase. În ciuda miopiei de care se plângea, Mopsul vedea exact ce vroiau ceilalți să-i ascundă. Cum știam că-și va bate gura, am încercat să-l intimidez. Am alergat după el și l-am ajuns. "Și zici că te plimbi, canalie bătrînă?" Mopsul s-a întors spre mine speriat. Nu se așteptase să-l atac atât de direct. Și-a revenit însă repede. "Ce, domnule sculptor, n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea se prelungea, stânjenitoare, în avantajul lui. M-am așezat pe scaun fără să mai aștept să fiu invitat. Din pricina asta sau dintr-un motiv care-mi scăpa, privirea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
coboare, doctorul și-a oprit mașina în fața unui astfel de grup de copii. Jucau șotron și țipau. Dar unul dintre ei, cu părul negru, lipit, cărarea perfectă și obrazul murdar, îl fixa pe Rieux cu ochii lui limpezi care te intimidau. Doctorul își întoarse privirea. Cottard, în picioare pe trotuar, îi strânse mâna. Reprezentantul comercial vorbea împiedicat, cu o voce răgușită. De două sau de trei ori s-a uitat în urmă. ― Oamenii spun că ar fi epidemie. E oare adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
suită de înjunghieri mortale dusese la această stare de lucruri. Dar lui Guttman nu îi era teamă. Credea din principiu că evreii ar trebui să aibă acces neîngrădit pe toată suprafața capitalei lor, că nu ar trebui să se retragă intimidați din nici o zonă a ei. Acesta era un alt motiv pentru care plecase din Kiryat Arba atunci când o făcuse. Camarazii lui din mișcarea colonialistă se instalau în zonele mărginașe ale Samariei, întinzându-se spre țărmurile din Gaza, dar neglijau inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să se răspândească, omori prima dihanie care se îmbolnăvește. Altfel o să dea gata toată turma. Acesta era discursul de acasă al băiatului de fermier, pe care Miller îl folosea atât de bine la talk-show-urile de duminică dimineața din Washington. Îi intimida întotdeauna pe cei din presă și îi făcea să se simtă ca niște băieți firavi de la oraș. — Deci asta era, nu? Destabilizezi puțin procesul de pace, până când îl destabilizează nebunii de tot. — Nu există alegeri bune în jocul ăsta, Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și un nas ascuțit și un pic cârn, care ar fi putut părea un defect În cazul altora, dar care ei Îi conferea un aer de Încredere În sine, Însă Înfățișarea ei atrăgătoare, atunci când era combinată cu inteligența ei, Îi intimida pe tineri. Nu că aceștia ar fi preferat femeile urâte sau că nu ar fi apreciat inteligența. Însă nu știau exact unde s-o plaseze; În categoria femeilor cu care ar fi dat orice să se culce (iubiteleă, În categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care Asya prefera s-o țină pentru ea, nu pentru că Întrebarea În sine nu putea căpăta un răspuns, ci fiindcă Îi era teamă de implicațiile răspunsului ei. Fiindcă Armanoush era atât de politicoasă și de decentă, nu voia s-o intimideze. Cum naiba putea să-i spună lui Armanoush că, deși avea doar nouăsprezece ani, cunoscuse mulți bărbați și nu se simțea câtuși de puțin vinovată? În plus, cum putea dezvălui adevărul fără a-i crea unei persoane din afară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ziua aia, râzând de fiecare detaliu pe care și-l puteau aminti. Totuși aveau amintiri destul de diferite despre ea: Rose evoca Întotdeauna timiditatea și nervozitatea lui, pe când el Își amintea de părul ei strălucitor și de Îndrăzneala ei, care Îl intimidaseră la Început. De atunci nu se mai simțise niciodată intimidat de Rose. Dimpotrivă, a fi cu Rose era ca și când s-ar fi lăsat În voia unui fluviu liniștit, știind că nu avea să-l tragă niciodată la fund, un curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
greoi. Chiar În spatele lor se afla Toyota Corolla a lui Rose. Panica ei era aproape palpabilă din felul În care mașina se hurduca și se oprea, Înaintând centimetru cu centimetru, de parcă ar fi fost fie scuturată de niște sughițuri ritmate, intimidată de traficul Înfiorător. Dată fiind tulburarea ei care creștea neîncetat, era greu să ți-o imaginezi În clipa aia pe Rose la volanul unui Grand Cherokee Limited ultramarin 4x4 cu patru uși, echipat cu un motor cu 8 cilindri. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În timp ce brînza gruyère...“ Mi-au fost arătate fotografii ale lui Jean Piaget și am simțit pe loc simpatie pentru acel om pe care-l interesa, la fel ca și pe mine, inteligența. Doamna Piaget mă aștepta În prag. Eram foarte intimidat. I-am Întins buchetul de flori pe care mi se spusese să i-l ofer. Soțul ei a fost cel care le-a așezat cu mîna lui Într-o vază pe care o primiseră, mi-a spus el, ca dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lăsat psihanalizat, te aștepți la orice. Aflasem că mă istovisem În copilărie Într-o penibilă luptă cu mine Însumi - de parcă lupta s-ar fi sfîrșit! Fusesem copilul pe care adulții Încearcă „să-l deruteze pe plan sexual și să-l intimideze În pe plan religios“ (Freud dixit). Mai aflasem că a fura cărți reprezintă un simbol al raptului mamei de sub puterea tatălui, precum și un simbol al castrării tatălui. Aflasem că acel cuplu privit de la fereastra camerei mele simboliza coitul părinților mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]