1,269 matches
-
similare celor care permit funcționarea unei propoziții sau fraze, proprietate numită coeziune (coerență sintactică), manifestată prin acord, recțiune, ordine discursivă, dar și prin fenomene care transgresează nivelul sintactic propriu-zis: izotopie, anaforă, continuitate presupozițională, recurență, paralelism, parafrază, proforme, elipsă, consecuția timpurilor, intonație etc. Nici din perspectivă generativ-transformațională nu se poate postula o autonomie conceptuală pentru text, întrucît majoritatea fenomenelor pe care le pune în evidență un proces generativ de texte corect formate constituie, în egală măsură, apanajul funcționării propoziției și frazei, identitatea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
baze cognitive, tipurile fundamentale: descriptiv, narativ, argumentativ etc.), 2) tipologii intermediare care recurg la criterii eterogene, dar organizate pornind de la anumite dominante (modul enunțiativ, intențiile de comunicare, condițiile de producere), 3) tipologii eterogene, asociate criteriilor relevante ale focarelor clasificatorii distincte (intonație comunicativă, tematică, mediu, mod enunțiativ etc.). Acesta este, prin urmare, cadrul de analiză al genurilor de discurs, adică al modurilor de a vorbi instituite social și istoric. Tipologiile enunțiative se fondează pe relația dintre enunț și situația de enunțare cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau valorizate, există o modalitate prin care, în timp ce remarcile conversaționale îți reflectă cine ești (identitatea și valorile tale), în cursul oricărei narațiuni textul naratorului îl descrie pe acel narator. În scurte fragmente de conversație o persoană poate fi capabilă, prin intonație și mimică de exemplu, să ,,treacă” drept o persoană de alt rang și sex sau de altă identitate etnică; dar ca să-ți asumi identitatea altcuiva într-o manieră susținută, de-a lungul unor narațiuni personale, este îndeobște dificil, și poate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
nu reproducere narativă a cărei sursă se află în acel narator îndeobște abstract, un simplu test de încadrare sau de comutare poate fi uneori eficient. Testul ajută la „acutizarea” impresiilor vagi sau nesigure, precum și a anumitor raționamente nesigure legate de intonația unui pasaj. Tot ceea ce trebuie să facă cititorul este să evalueze plauzibilitatea sau, dimpotrivă, efectul discordant, cînd unul dintre cele două cadre este alăturat fragmentului de text vizat. Acele cadre sînt: Eu, naratorul, îți spun ție, cititorului [inserați textul de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
expresivă a personajului și subiectivitatea din cuvintele acestuia, și din ce în ce mai mult versiunea manipulatoare și editată a naratorului. Chiar și VIL îi dă naratorului „mai mult de spus”, ca și ocazii mai ample decît îi dă VD de a insinua o intonație naratorială proprie și un comentariu deschis. Prin urmare, susțin Leech&Short, VIL este adesea citită sau auzită ca o „frînare” naratorială privind libertatea personajului - ceea ce se întîmplă în VD; VIL dezvăluie adesea cuvintele personajului acum îmbibate cu ironie naratorială. Pe
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
urmărind selecția fonemelor (nu a sunetelor particulare), ceea ce le conferă altă frecvență decît frecvența lor obișnuită în limbă (idee reluată în studiile de statistică, astăzi), dispoziția lor în scheme eufonice pe bază de contraste, nu numai de reluări (sugestii muzicale), intonația, ritmul etc. Paul Delbouille, Poesie et sonorite, Paris, 1961, reia unele idei ale lui Mukafovsky, insistînd asupra valorilor semantice ale contrastelor fonologice. Sextil Puscariu a intercalat în Limba română, București, 1940, voi. I, o convingătoare analiză a muzicalității poemului Rugăciune
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
a adus Ion. b. Zgomote e / *sunt (ceea) ce se aude toată ziua de la vecini. c. Muzee și expoziții e / *sunt (ceea) ce vreau să vizitez. Dacă N1 plural este articulat definit, el impune acordul verbului-predicat, dar cu o anumită intonație este destul de acceptabil și acordul la singular: (46) a. Trandafirii din vaza roșie sunt / ?e ceea ce mi-a adus Ion de ziua mea. b. Zgomotele sunt / ?este ceea ce mă deranjează la vecini. c. Muzeele și expozițiile sunt / ?e ceea ce vreau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
venit la petrecere, și Maria. - virgula redă o pauză. Această analiză nu poate fi valabilă pentru toate structurile cu acord la singular, ci doar pentru cele în care organizarea prozodică a enunțului reflectă scindarea: pauză înaintea secvenței și N2, o intonație terminală a secvenței N1. Fiind vorba de prozodie, este o analiză verificabilă doar pentru structurile din limba vorbită, nu și pentru exemplele (numeroase) din limba scrisă. (d) Analiza prin "enumerare" (engl. listing) Conform acestei analize, importantă pentru sintaxă este relația
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
c. Am luat pâine, dar nu lapte. d. *Ion, dar Maria a venit. e. *Ion, dar Maria au venit. f. *Ion nu, dar Maria a venit.130 g. *A venit Ion, dar Maria. h. A venit Ion, dar Maria... (cu intonație suspensivă) i. A venit Ion, dar Maria nu. j. A venit Ion, dar supărat / cu coada între picioare / după miezul nopții / mai târziu cu trei ore decât era prevăzut. În exemplele de mai sus, enunțurile gramaticale sunt cele în care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
presei. Există diferențe între cele trei tipuri de mai sus în ceea ce privește numărul elementelor coordonate. În liste și enumerări aflate în poziția de subiect, de obicei sunt juxtapuși mai mult de doi termeni. Sintagmele de doi termeni juxtapuși au o anumită intonație și lasă să se înțeleagă că aceștia nu formează un set închis (mai sunt și alte elemente în acest set, care nu sunt precizate sau cunoscute de locutor): (162) Casa, mașina au fost cumpărate prin credite în franci elvețieni. Sensul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
extindere nu este, de fapt, o enumerare sau o corectare. Unele extinderi pot fi încadrate și la corectări, când extinderea are în vedere același referent, care este precizat, denumit mai bine prin al termenul al doilea. Pe baza contextului, a intonației, a semanticii termenilor juxtapuși se poate vedea dacă este vorba de o înlocuire a termenului, ca la tipul C sau o extindere a lui, ca la tipul B. Totuși, uneori este greu de dedus din context dacă locutorul a vrut
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în ambiguitatea lor de personaje, rîndul din dreapta, penultima fereastră, familia în colț, varianta cu fetiță culcată pe genunchii mamei, mă îndrept, mă doare spatele! masivul tatăl fluturat cu mîna prin aer, am reprodus un timp trecut, eu mă știu observată, intonația, să te apropii de ele, sînt chiar societatea! Sîrca! și ea te repetă interogativ, stație în drept cu geamul martor, îngust intervalul fiecăruia și nesfîrșit de groase ramele lui! Sîrca de cîteva zeci de secunde de peron și fetița luminată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
minute și nici într-un sfert de oră , dar nu suntem absurde. Cerem cât știm că poate oferi, fără a se plictisi; -să își spele încălțămintea ; -că și el poate spune povești copiilor înainte de culcare, și poate să aibă o intonație și mai bună decât a ta; -că patul în care a dormit peste noapte poate fi făcut și de el, că nu frige; -nu trebuie să își arunce șosetele prin casă , ci să le pună în coșul pentru rufe murdare
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Giurescu, 1937). Discursul istoriografic difuzat prin manualele școlare evoluează astfel simultan în două registre paralele ale gamei discursive a naționalismului: i) discursul în naționalismul major (fanatismul naționalistic), în dedesuptul căruia răzbat notele unui ii) discurs în naționalismul bemol (care preia intonații critice). Vom examina dialogul dintre cele două perspective, precum și concepția despre trecut configurată în această perioadă, prin analizarea setului de manuale de istorie a românilor alcătuit din următoarele titluri: Istoria românilor (pentru clasa IV-a secundară, 1923; pentru clasa III
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
diferite ore, inspectorul precizează: “Chestionați din diferite obiecte de învățământ, am găsit că materia s-a parcurs conform programei, este la curent și se cunoaște bine de elevi. La clasa a IV-a elevii au o citire cu o justă intonație, povestesc cu îndemânare. Mi-au povestit frumos și din cărțile citite la bibliotecă. Din felul cum a predat constat că învățătorul este stăpân pe metoda de predare, are tact și răbdare.” La lucru manual elevii erau învățați să facă împletituri
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
viața recitatorului și ascultătorilor, nu erau pe buzele noaste! La școală, dacă venea vreo inspecție, pe mine mă scula Doamna să citesc, să spun poezii. Citeam frumos, cu ton potrivit, dar cel mai mult eram meșteră la recitări, tot cu intonație potrivită: Mama De Mihai Eminescu O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
facă paranteze la unii, puțini la număr, tocmai divagațiile, parantezele, explicațiile de dincolo de subiectul propriu-zis ne atrăgeau și ne cucereau. El se ținea de textul scris, cum trebuia și se cerea în epoca stalinistă: își citea cursul rar, frumos, cu intonații, cu pauze, încât puteam scrie aproape cuvânt cu cuvânt. Ulterior, am aflat că întregul curs era litografiat. Și, cei care lipseau, dintr-un motiv sau altul, îl găseau la biblioteca facultății, întocmai așa, ca și cel ce ni se preda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fost identificate o serie de concepte, majoritatea comportamentale, care pot fi utilizate pentru a face distincția între culturi. Acestea includ, de exemplu, diferențele în utilizarea kinetică (mișcările corpului), proxemică (organizarea spațiului), mișcarea ochilor, comportamentul atingerii, precum și resursele paralingvistice, precum accentele, intonația, ritmul vorbirii (Dahl, 2005). Fiecare dintre aceste resurse ale deschiderii de sine joacă un rol important în comunicarea interculturală, în special în speciile comunicării în care contextul joacă un rol însemnat. Majoritatea oamenilor vor căuta o acțiune afirmativă (sau reacție
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
liberă dintre clădiri. Îngrijitorul (cea mai înfricoșătoare persoană din perspectiva copiilor urbani din acele zile) menținea ordinea și se asigura că nici un copil din vecini nu se juca pe un teritoriu "străin". În acei ani am deprins limba finlandeză și intonația ei, dar nu eram capabilă să spun prea multe. Când am început școala elementară puteam merge pe jos pentru că era aproape de casă. Era o școală publică cu grupe mari. Masa caldă de prânz a fost introdusă în Finlanda în 1948
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
atât. Știu sigur că feminitatea profesoarei a fost decisivă în cazul meu fiindcă m-am identificat cu ea în sensul că m-am proiectat pe mine însămi în imaginea maturității, pentru mine desăvârșite, a profesoarei. M-au cucerit timbrul vocii, intonația, ritmul, eleganța ținutei și încă ceva în plus. Ceea ce țin minte și acum este cum ne atrăgea atenția nouă fetelor asupra importanței cultivării inteligenței. Mă uitam la ea și o ascultam în același timp, iar vorbele acelea sunt la fel de proaspete
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mai puțin pe corectarea de conținut sau de formă a afirmației. Terapeutul trebuie să ceară informații suplimentare, să intuiască și să faciliteze maniera de exprimare inteligibilă a afazicului folosindu-se de cartonașele desenate și de întrebări suplimentare. (166, 362) Metoda intonației melodice în afazia nonfluentă Metoda intonației melodice, concepută de Albert, Sparks și Helm în 1973, pornește de la premisa implicării emisferului drept indemn, dominant pentru muzică, în compensarea aspectelor prozodiale în afaziile expresive cu o emisie verbală foarte limitată, dar cu
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
sau de formă a afirmației. Terapeutul trebuie să ceară informații suplimentare, să intuiască și să faciliteze maniera de exprimare inteligibilă a afazicului folosindu-se de cartonașele desenate și de întrebări suplimentare. (166, 362) Metoda intonației melodice în afazia nonfluentă Metoda intonației melodice, concepută de Albert, Sparks și Helm în 1973, pornește de la premisa implicării emisferului drept indemn, dominant pentru muzică, în compensarea aspectelor prozodiale în afaziile expresive cu o emisie verbală foarte limitată, dar cu comprehensivitate verbală păstrată. Terapia intonației melodice
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Metoda intonației melodice, concepută de Albert, Sparks și Helm în 1973, pornește de la premisa implicării emisferului drept indemn, dominant pentru muzică, în compensarea aspectelor prozodiale în afaziile expresive cu o emisie verbală foarte limitată, dar cu comprehensivitate verbală păstrată. Terapia intonației melodice este un program ierarhic structurat de reabilitare a afaziei bazat pe procedee de cântare și intonare a unor expresii și propoziții de înaltă probabilitate în utilizare, care sunt intonate rar, cu pauze obligatorii intersilabice și semnalizate tactil silabă de
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
să vorbească la o viteză similară exprimării lor din etapa de normalitate, expresia articulatorie devine neinteligibilă. Importanța intonării lente a silabelor a fost arătată încă din 1978 de către Langlin, Kaeser și Gordon, care au găsit într-un studiu al terapiei intonației melodice, că bolnavii cu afazie non-fluentă erau în mod semnificativ mai siguri în repetarea frazelor intonate la viteză de 2 secunde pe silabă, decât atunci când frazele au fost intonate la viteza de 1,5 secunde pe silabă. Helm-Eastabrooks și McGillivray
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
erau în mod semnificativ mai siguri în repetarea frazelor intonate la viteză de 2 secunde pe silabă, decât atunci când frazele au fost intonate la viteza de 1,5 secunde pe silabă. Helm-Eastabrooks și McGillivray arată într-un studiu implicând metoda intonației melodice, că acest tip de terapie are un efect terapeutic în îmbunătățirea expresiei verbale și mai puțin asupra comprehensivității. Totuși, vitezele reduse de prezentare cresc prin spațierea temporală comprehensiunea auditivă în afazia receptivă. Albert și Bear atribuie comprehensiunii verbale posibilitatea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]