1,253 matches
-
propriu și original, care îl situează ca pe unul dintre cei mai de seamă exponenți ai stilului de cameră. Ponderea violonisticii enesciene care l-a determinat pe compozitor la modelarea unor soluții rapsodice, improvizatorice și plenar concertante, la substanțializarea unor intonații netemperate, este însemnată în acest proces. Enescu tematizează la modul cel mai înalt artistic valențe non romantice de structură populară, așa cum transfigurează datele instrumentalismului popular sau lăutăresc. Enunțăm aici și conceptul de frazare enesciană, de articulare a sunetelor și, în
Incursiuni ?n muzica de camer? rom?neasc? Cvartetul de coarde ?i reprezentan?ii s?i din prima jum?tate a secolului XX by Lumini?a Virginia Burc? () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
al conștiinței lui Constant Tonegaru a dorit a concentra, ca sub imperiul unui impuls ocult, cît mai multă substanță din poezia interbelică ce sta să intre sub obroc, a-i alcătui oarecum un bilanț amar-festiv. Un nesațiu de forme, moduri, intonații lirice se face simțit în discursul lui Tonegaru, în pofida unității sale indenegabile. Recitite prin prisma istoriei vitrege, destule stihuri ale poetului ne par a fi testimonii ale unei libertăți ce sta să apună, cu o precipitare premonitorie și cu un
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
George Radu Bogdan Textul de față este rezultatul colaborării celui ce-l semnează azi, cu foarte tânărul care eram odinioară. Caracterizările fizice, mimica, intonațiile, timbrul și inflexiunile vocii, impresia ce mi-au făcut-o versurile sunt, cu unele excepții, cele pe care, cu privire la Minulescu, le-am notat atunci. Tot de atunci datează majoritatea metaforelor la care am recurs, precum și stilul alert al dialogului. Am
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
Eugen Suciu Arta Intonații subtile ale fricii și entuziasmul abstract al unui nod în gît două ipoteci pe o singură respirație Frica Înconjurate de nimic și de spaimă unele cuvinte îmi par lipsite de vitejie frica naște halucinații năluci care mai apoi se încarnează
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
la medic), cu situații foarte variate: conversația însoțind ghicitul în cărți, povestirea unui vis, dedicațiile muzicale, o pledoarie, o predică, mesaje pe robot, comentariu sportiv, interviu cu președintele etc. Sistemele de transcriere încearcă să furnizeze informații cît mai utile despre intonație, tempo, intensitatea și durata rostirii; semnalînd marcarea ( pronunțarea rară și apăsată), imitarea altui mesaj, citarea, citirea, rîsul concomitent vorbirii și mai ales numeroasele suprapuneri ale replicilor. În absența contextului situațional, a datelor despre universul comun de discurs și în imposibilitatea
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
a patra și a șasea existând în variantele lor diatonice cât și cromatice. Pe verticală rezultă un cluster alcătuit din sunetele de mai sus, dar pe orizontală vocile evoluează aproape tonal. Traseul dintre sunetele acordurilor este parcurs prin glissando, deci intonația netemperată se integrează la rândul ei acestui moment al piesei. Efectul este cel scontat, de reunire a contrariilor. Saxofonul a avut un aport complementar corului, suplinind rolul unor virtuale voci grave. În secțiunea Piu mosso,(إ = 76, măs. 23-64) acest
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
apelează deci la o desfășurare melodică silabică dar și melismatică. Contextul disonanțelor este evidențiat prin mai multe ipostaze: amintim printre acestea clusterele, suprapuneri concomitente ale sunetelor în acorduri complexe - pe de-o parte, iar pe de altă parte pasajele cu intonație aproximativă, unde sunetele sunt atinse prin glissando. Se observă evitarea rezolvărilor pe unison, stare care determină o zonă oscilantă, îngrădită de propriile sale limite. Permutarea acelorași elemente sonore în cadrul vocilor din cor constituie elementul de variație în secțiunea de față
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
footnote Sectio aurea apare în măsura 149 conform calculului: 42x0,618=149. footnote>. Subito meno mosso (măs. 148) păstrează dinamica de până acum (ff) dar profilul melodico-ritmic al vocilor amintește de cel din debutul piesei. Divizarea timpului în șaisprezecimi și intonația cvasi-ostinată a motivelor realizează trecerea spre o nouă sferă expresivă, anume luminozitatea sonoră. Omogenitatea melodică este o calitate a segmentului, atât vocile cât și saxofonul fiind investite cu același tipar melodic. Cele patru diviziuni vocal-instrumentale (S1-6, S7-10+A1-2, A3-8 și
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
un bibelou - întruchipează cu dezinvoltură o femeiușcă, deloc speriată de postura ei de prizonieră, sigură că va izbândi prin farmecele și istețimea ei. Vocea egală pe toată întinderea, de la acutele luminoase și gravele bine plasate are un timbru cald, neted; intonația precisă, frazarea fină și coloratura ușoară aparțin unei adevărate mezzosoprane rossiniene. Isabella ei a trecut cu naturalețe de la fioriturile șăcalnice la linia largă a efuziunilor lirice sau la tonul solemn din rondoul Pensa alla Patria. Într-o lume ideală vocea
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
per una bella) a avut de luptat cu reale dificultăți. Dubletul Elvira-Zulma a funcționat bine împreună, completându-se; Ruxandra Ispas beneficiază de o prezență scenică plăcută și vocea ei acidulată se potrivește personajului. Dacă n-ar fi avut scăpări de intonație și stridențe în acut mai ales în ansambluri, totul ar fi fost bine; iar Lucia Cicoară Drăgan și-a folosit priceperea și experiența într-un rol mic din care a reușit să facă un moment ce se remarcă. Excelent Ștefan
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
de prejudecăți sexuale inversate. Povestea degeaba eacția mea la lectura nuvelelor lui Stelian Tăbăraș nu se poate transcrie decât în forma ei englezească: "What's the point?!". Povestirea e (deși stilul e plat) cursivă, dar nu duce nicăieri sau, schimbând intonația citatului din N. Carandino reprodus pe a doua copertă, "ideile nu sunt ostentative". De pildă, nuvela Scrisoare târzie te lasă nedumerit: nu prea există acțiune, darmite deznodământ, și nici ca "nuvelă de atmosferă" (rurală) nu convinge. O oarecare structură a
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]
-
în plan moral, merita exploatată. Dacă nu, atunci puteau la fel de bine să fie doi băieți și-o fată, nu? Acum iar mă răzgîndesc pentru că îmi aduc aminte de lucrătura subtilă a sentimentelor, de o privire a unui personaj, de o intonație a altuia. Văd filigranul din prestația tespiană, dar și structura scenariului care se clatină dedesubt. Of, cred că era mai bine să mai văd o dată filmul înainte de a scrie, dar, dacă îmi mai vin contra-argumente, vă anunț. Oricum, pe von
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
semnul fără spațiu, iar prin apostrof larg, semnul separat prin spațiul tipografic al unui alt semn, sau prin blanc). Evident, spațiul grafic sugerează pauză în rostire/ recitare. Anticipând concluziile noastre finale (din necesități de spațiu), vom spune că pauza implică intonație specială, deci accentuare în vers a cuvântului. În cazul dat, vărsând lumina 'n urma ei, și articularea termenului (și virgula după versul anterior) concură la aceeași evidențiere în vers a cuvântului lumina. În celelalte strofe ale poeziei predomină apostroful cu
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
Faure. Sexul? A se vedea volumul întâi. Stânca fericită Plexus e un roman dificil, ca text, prin încrucișări, divagații, citate, aluzii, amalgamate într-o limbă în același timp colocvială, dar nu lipsită de pretenții. Traducerea Antoanetei Ralian onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scriiturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din "americană" în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori, să recunoaștem, indigestă), iar discursul îi rămâne personalizat și puternic. De altfel, întreaga serie a traducerilor din opera lui
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
lui Ligeti - despre "timpul înghețat"! În ceea ce privește mișcarea Ťhăcuită, sfărâmatăť, ea dă naștere unor gesturi unghiulare, nebunești, prezente în disperatul Dies Irae din Requiem, în uimitoarele mimodrame Aventures și Nouvelles Aventures - realizate pe "texte" nesemantice construite din foneme, vocale, consoane, zgomote, intonații -, în agitatele Cvartet nr. 2 și Concert pentru violoncel. E o muzică a catastrofei, a visceralului și a panicii: ca și când, subit, am înnebuni de durere. Pe de altă parte, Ligeti mizează pe ironie și absurditate, ca singure remedii împotriva fricii
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
vieții dezlegate/ De vuietul în care a trăit,/ Doar un strigoi al apelor sărate/ Îi dă târcoale, vânăt, pătimit." (Ghioc); Eu nu te-am auzit chemându-mă,/ Eram la rugă-n inimă" (De mă chemai). Demnă de semnalat este și intonația imnică: "De Sărbătoarea Primăverii ninge./ E semnul bun. Nămeți topesc din cer,/ Sus aerul rarefiat se-ncinge,/ În mâini eterice sfiesc plăceri. /.../ Eu totuși văd buricele cum crapă/ de scapără cleștare în scântei,/ Iar flăcările izbucnesc din apă,/ Ca lotușii
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
era bună. Cînd să plece, jurnalistul cu dinții stricați, Parson, ridicase capul și îi zisese: - Ziua bună, domnule comisar! I se adresase în franceză, cu un accent puternic, pronunțînd Megret. Avea o voce neplăcută, prea stridentă și parcă tăioasă, cu intonații vulgare sau mai curînd răutăcioase. Era, mai mult ca sigur, un tip plin de resentimente, un revoltat. Maigret se uitase la el ușor surprins. Mormăise bună ziua și ieșise fără să se mai gîndească la el. Dar acum își amintise pe
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
de vedere stilistic: bun, foarte bun, cel mai bun; mare, reușit, foarte reușit, excelent, de excepție, fantastic, magnific, deosebit, încîntător, fenomenal. Mesajele, adesea semnate cu pseudonime glumețe, dovedesc intenția de a transmite cît mai multe din semnalele afective ale oralității: intonația, accentul frastic, pauzele, ezitările. Pînă la urmă, nu semnele convenționale (fețe schematice surîzătoare sau întristate) sînt soluția, ci tot divesitatea mijloacelor tradiționale, folosite însă în proporții și în combinații diferite: corespondenții recurg la mijloace grafice de subliniere, prin scrierea integrală
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
Zafiu Aminteam săptămâna trecută, în legătură cu saluturile noi, de formula „hai pa”, la modă în limbajul actual al tinerilor. Formula este înregistrată de Marica Pietreanu, în monografia sa Salutul în limba română (1984), cu o particularitate de punctuație, corespunzînd probabil unei intonații diferite de cea care ni se pare azi dominantă: cu cele două elemente despărțite prin virgulă. Explicația pragmatică dată salutului corespunde acestei intonații: autoarea consideră că elemente precum apoi, păi, hai atenuează bruschețea întreruperii conversației, funcționînd ca mărci introductive pentru
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
Pietreanu, în monografia sa Salutul în limba română (1984), cu o particularitate de punctuație, corespunzînd probabil unei intonații diferite de cea care ni se pare azi dominantă: cu cele două elemente despărțite prin virgulă. Explicația pragmatică dată salutului corespunde acestei intonații: autoarea consideră că elemente precum apoi, păi, hai atenuează bruschețea întreruperii conversației, funcționînd ca mărci introductive pentru salutul de despărțire: „După cum reiese din exemple, este vorba de exprimarea unei anumite stări sufletești a vorbitorului care, hotărîndu-se să plece, este nevoit
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
române - DLR, tomul, Litera M, 1965-1968, sînt înregistrate mai multe; de exemplu marfă bună "se spune, depreciativ, despre un om șmecher sau imoral"). Oricum, evoluția semantică - explicabilă poate și prin elipsă (din marfă bună) - e marcată de obicei de o intonație specifică, exclamativă. Între construcțiile în care apare cuvîntul, să amintim structura marfă de... (tipul minune de...) - "Marfă de știre!" (EZ, 2315, 2000, 10) și mai ales tiparul superlativ dezvoltat rapid în ultima vreme, bazat pe repetarea cuvîntului: "P. s-a
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
ne vom decide candidatul la prezidențiale'. Prezint aici punctul meu de vedere, sub forma unui portret ideal-tip”, scrie Cristian Preda. În opinia lui Preda, acest candidat ar trebui „să îmbrățișeze o viziune democratică”: „Testul relevant nu e recitarea cu intonație a consecințelor principiului majorității sau a valorii egalității. E mai util să triem altfel: cine a lăsat să se înțeleagă, prin decizii sau declarații, că oamenii politici au mai multe drepturi decât cetățenii sau că, în general, există clase ori
Portretul prezidențiabilului PDL, de Cristian Preda by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/39850_a_41175]
-
genurile vocal-simfonice ample, masive, de anvergură precum missele și oratoriile lui Haydn și Paul Constantinescu ori recviemurile lui Verdi, Mozart, Brahms Faure și Britten. Cu o gestică suplă dar severă, elastică dar sigură tălmăcește muzica invariabil cu frică de precizia intonației și a ritmicii, cu plecăciune față de sublinierea contrastelor dinamice și plasticizarea tempourilor ascunse. în fond, frazarea lui Horia Andreescu are o triplă descendență, axându-se pe conceptele lui Hugo Riemann despre timpul "greu" și timpul "ușor", pe disparitatea dintre accentele
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
solo în întregime. E important de precizat că partitura este însoțită de varianta solistică, aflându-se astfel la îndemâna oricărui instrumentist dornic să o abordeze. Muzica prezintă un limbaj complex, iar în atmosfera generală se regăsesc elemente de spiritualitate românească, prin intonații amintind de bocetul popular. Vom reține impresia de „poezie pătrunzătoare și puternică prin emoția pe care o generează, ...înrudită pe undeva cu faimosul Syrinx a l lui Debussy”, consemnată de criticul Alfred Hoffman încă de la prima audiție, în Revista Muzica
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
neobișnuit de artificialitate, datorită inexistenței produselor ideologice și discursive autohtone de caracter comunist. Limbajul oficial al primilor ani de comunism folosește deseori nu doar neologisme calchiate după cuvinte rusești, ci și turnuri de frază importate și chiar o prozodie și intonații specifice „de ședință”, fără raport cu inflexiunile uzuale ale limbii române. Aceste importuri masive devin cu atît mai stridente cu cît un mare număr dintre emitenții de discursuri oficiale au o educație precară, ceea ce îi face cu atît mai vulnerabili
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]