1,401 matches
-
nu numai, sînt frecvente), suficientă sieși și propriilor metamorfoze arbitrare. La „precursorul” Urmuz, trăsăturile genurilor clasice erau conservate în forme liliputane: „romanul în patru părți” Pîlnia și Stamate păstrează, în ciuda celor numai patru pagini ale sale, elemente romanești: complexitate narativă, intrigă ramificată ș.cl. Genul prestigios al epopeii supraviețuiește degenerat, hibrid și chircit, în Fuchsiada („poem eroico-erotic și muzical, în proză”), sub forma unei sinteze în miniatură: poem, epopee, fabulă, antiparabolă, roman concentrat. Mecanicismul are însă „morala” sa: existența însăși a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a noapte, și cred că nu mai era nici o diferență între mine și chiparoșii care foșneau în jur sau pinii de pe colina din față. "Cine sunt eu?" am întrebat-o, dar răspunsul nu mă interesa. Totuși, acest răspuns m-a intrigat. "Ești un om urmărit de un rug." " Cum urmărit de un rug? Nu înțeleg. Rugurile ard pe loc până transformă totul în cenușă." "Uneori, nu. Uneori îi urmăresc pe oameni ca niște fiare. Ridică-ți puțin obrazul de pe umărul meu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vă dă în nici un fel dreptate dumneavoastră. E o simplă alegere, asta e tot. Respingând rugul, refuz ceea ce vă definește cel mai mult. Și iau din arsenalul dumneavoastră numai ocara ce va acoperi numele meu după ce voi abjura... ― Ceea ce mă intrigă, de fapt, la tine, Galilei, este îndîrjirea cu care te reîntorci la aceleași întîmplări. ― Află că acolo unde nu se mai poate schimba nimic, omul devine cu desăvârșire liber. Se simte rotund ca un fruct. ― Dar noaptea? XI ― Ana mi-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că, fără voia ta, totul capătă la tine un sens care te depășește? Acum, asta nu mai depinde de rine, Galilei. ― În schimb, în adâncul meu toate se tulbură... Chiar voiam să-ți spun că am urmărit-o pe Ana, intrigat de disparițiile ei bruște. Am ajuns pe platoul unde am mai fost, apoi ne-am apropiat de deșert și de mare, iar acolo, într-o vale îngustă și ferită, s-a oprit. Era o mică oază în mijlocul căreia se afla
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
prin care spunea că mă amestecasem în treburile sale de familie, lezându-i tutela asupra soției. Lucruri absurde, de vreme ce el aproape că o repudiase. Ulterior regele a trimis după mine să vin la Pavia și m-a acuzat că am intrigat-o pe Gundeperga să comploteze împotriva lui. N-au folosit la nimic protestele mele, și m-a amenințat cu surghiunul. Aș fi putut probabil să aștept să treacă furtuna izolându-mă acasă, dar, într-o zi, pe când mă întorceam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost probabil o insectă, cum ziceți dumneavoastră, poate chiar s-o fi adus pacienta, care a creat o reacție alergică, ori chiar o bulversare a proceselor interne, însă totul a revenit la normal. Bobo era mai liniștit, dar tot era intrigat de înțepăturile simetrice. Apoi, chiar în ziua aceea, a observat aceleași semne pe gâtul unui om care venise să-și viziteze fiica internată la Urgențe. Presimțea că e ceva, că există o insectă care aduce un virus, dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
urletele stridente care sfîșiau noaptea... Marie bătu pasul pe loc, dîndu-și seama că Încă le mai auzea. Atunci Îi văzu. Zeci și zeci de pescăruși care treceau țipînd pe deasupra capului ei, Îndreptîndu-se direct spre faleza Îndărătul căreia se făceau nevăzuți. Intrigată de numărul, dar și de manevrele lor, porni din nou, acelerîndu-și pasul, lăsă În urmă, În dreapta, menhirii, trecu mai departe de tumulus și se apropie de margine, acolo unde pescărușii plonjau În picaj ca niște bombardiere japoneze. Valurile fluxului Începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din Brest! Eu am fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își mărturisi În sinea lui că, dacă ar fi fost urîtă, n-ar fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
n-ar fi stat să lipăie prin noroaie sub o aversă diluviană, ci s-ar fi aflat la adăpost și În drum spre spitalul psihiatric cel mai apropiat. - Călugări fără cap... Și care pe deasupra mai și vorbesc, da, da, da... Intrigată de tonul sarcastic, Întoarse lanterna spre el și Îl surprinse trăgînd cu coada ochiului spre silueta ei involuntar provocatoare. Făcu stînga-mprejur, bombănind. - Oricum, cu ploaia asta, n-o să mai găsim nici o urmă. - În sfîrșit o vorbă Înțeleaptă. - Mă iei drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își putuse permite să repună În funcțiune acel mecanism complex și să-l relanseze fără să avertizeze pe nimeni... Reacționă din nou, simțind că o altă gînganie o deranja. Aruncă o privire spre picioare, dar nu desluși nimic În Întuneric. Intrigată de senzația care se repeta pe celălalt picior, Marie aprinse plafoniera. Cum stofa groasă a hainei o proteja, nu simți picioarele păroase ale micului crab care se tîra pieziș pe umărul ei; un al doilea se ivi, Înaintînd spre gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unul dintre jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de fiecare dată, furia Începu să urce din străfunduri. Nu va dezarma pînă ce nu va găsi ființa monstruoasă care suprimase acele vieți. Un amănunt Îl intrigă: un minuscul colț de hîrtie ieșea de sub trupul lui Nicolas. Dădu ordin să se continuie operațiunea de degajare a trupurilor și recuperă niște foi marcate de umezeală care se părea că fuseseră aruncate acolo Împreună cu cele două victime. Deși cerneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
peste picior, dar tăcerea lui suna ca și cum s-ar fi Îndoit de afirmațiile ei. - N-am să ies din sala asta pînă ce n-am să... Se opri brusc. Fascicolul luminos al lanternei tocmai trecuse peste un detaliu care o intrigă. Se Întoarse Îndărăt și se ghemui, Îndreptîndu-și toată atenția asupra unui fir de buruiană care În mod straniu părea blocat Între două plăci de granit bine ajustate totuși Între ele. Lucas Îngenunche alături de ea. Cu precauție, Îndoi capătul firicelului. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
perseverență un adolescent ce-și lăsase jos slipul și al cărui sex Începea o palpitantă ascensiune În aer. Propriul său sex căzuse, flasc și zbârcit, uscat; nu insistase. Djerzinski sosi la ora șaisprezece fix. Desplechin voia să-l vadă, Îl intriga cazul lui. Sigur, se Întâmpla adesea ca un cercetător să-și ia un an sabatic pentru a merge să lucreze cu alte echipe În Norvegia, În Japonia, În fine, În una dintre acele țări sinistre unde cvadragenarii se sinucid În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bellow, sub genericul „Saul Bellow a‑t‑il trahi son ami?”. 16 Ioana Copil‑Popovici („Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade”, România literară, nr. 37, 20‑26 septembrie 2000, p.22) a caracterizat succint și judicios romanul, rezumîndu‑i intriga, vorbind despre Allan Bloom, semnalînd și traducînd pasajele privitoare la „Grielescu”, evocînd cronica lui Louis Menand pe care am citat‑o și eu mai sus. Ăn aceeași revistă, Antoaneta Ralian (nr. 51‑52, 27 decembrie 2000‑9 ianuarie 2001) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, se opri la ghișeu și arătă funcționarului o hârtie rozulie, tip formular QF, rețete compensate pentru supraviețuitorii accidentului feroviar din iarna trecută din tunelul de la Beiușani. - Nu vă intrigați, zâmbi acela. Doamna a ieșit abrupt din perimetru. În toiul dansului. Se trecuse la cadrilul orb, era perechea contelui, pe bune, și de-odată a dispărut. O căutăm de azi dimineață. Ați făcut un gest de profesionist că ați ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ac mare de cojocărie, cu fir roșu, strălucitor. Bărbat de trecere A zărit-o în îmbulzeala de sus, de la laborator. Își ținea borcănelul cu „coprocultură“ învelit într-un șervețel roz. Când dădu șervețelul deoparte, își puse mănușile de ațică. Îl intrigă ce zări în borcănel: câteva bobițe intens negre, ca măslinele de 105, fără sâmburi. Dietetice. „Nasol“, își spuse, urmărind-o cum strângea borcăneleul în căușul palmelor ridicate spre piept. De parcă ar fi ținut ceva de preț în ele. Sau ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
frumoasă în cel mai dramatic și evident mod imaginabil. Și camera cum e? a întrebat-o el. Obrajii lui Alice s-au colorat într-un roz pastelat. S-a uitat la el timidă, printre șuvițele răvășite peste față. Hugo era intrigat. Ce nu e în regulă? Alice și-a dat după ureche o șuviță strălucitoare și și-a trecut repede și agitată limba peste buze. —Nimic. Totul e în regulă. E o cameră minunată. De fapt, e chiar uluitoare. În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje cu aceleași funcții. mecanicitate. Ne naștem cu un generator de povești În cap. Poveștile : mași- nării de făcut sens. Începusem să le recunosc de mai multă vreme structura și Învățasem să ies În afara ei, dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se destrămaseră de la sine. Ciclurile se succedau repede, suficient de des ca eu să-mi dau seama de structura lor. Început - intrigă - desfășurare - punct culminant - deznodământ. Personaje cu aceleași funcții. Mecanicitate. Ne naștem cu un generator de povești în cap. Poveștile : mașinării de făcut sens. Începusem să le recunosc de mai multă vreme structura și învățasem să ies în afara ei, dar atunci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai ușor de prevăzut, pentru că omul se așteaptă ca ele să se Întîmple și mai mult sau mai puțin este deci pregătit pentru a le Întîmpina și pentru a reacționa la ele. Altele Însă, apar pe neașteptate, Îl surprind, Îl intrigă și nefiind pregătit să le facă față, nu are nici timpul și nici experiența necesară pentru a reacționa cît mai potrivit la ele. De aceea e și mai greu să poată ști și ce efecte vor avea asupra lui. Cu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
dacă mi se scrie în același fel, pe coli de hîrtie A4, de mînă și în mod imperativ cu stiloul. Pixul mi se pare o insultă. Să revenim însă la motivul pentru care m-ați căutat. Fără îndoială, ați fost intrigat de ceea ce v-am spus la serata de decernare a premiilor literare de toamnă, cu două săptămîni în urmă. Profit din nou pentru a vă felicita pentru distincția obținută : Premiul de Proză Scurtă al librarilor independenți din departamentului île-de-France. Totuși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu-l sperie pe om mai mult decît contactul cu necunoscutul”. Vă urez inspirație dacă scrieți în acest moment. G.C. 7. Cartea de vizită lăsată de omul care îmi vorbise în grădina societății oamenilor de Litere avusese de ce să mă intrige. Guy Courtois începuturi de roman pasajul Verdeau 75009 Paris (lîngă Librăria Verdeau) numele era destul de banal, deși vehicula o anume aluzie la ideea de curtoazie și suna oarecum ca o promisiune. Ceea ce provoca perplexitate însă era informația plasată imediat sub
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nu mi-am notat niciodată visele. am trăit, m-am agitat, am scris, am iubit... rareori m-am lăsat perturbat de vise, de coșmaruri și de lumea neștiută din interiorul meu. Din cînd în cînd mi se întîmpla să fiu intrigat de cîte un vis, fie pentru că mă trezeam brusc din cauza intensității sale, fie pentru că mă urmărea după trezire, în timpul zilei. în general uit imediat ceea ce visez. Și totuși, pe măsură ce s-au adunat anii, am început să realizez că unele dintre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acumulate de mine pe rafturi de-a lungul anilor : suveniruri din tot felul de călătorii, măști și fotografii încadrate în rame, statuete, sticluțe și ceasuri... Zgomotele provocate de căderea acestor zeci de obiecte, precum și a unor cărți, nu i-a intrigat însă suficient pe locatarii imobilului. Din cînd în cînd porumbeii se mai zbat, cîte un intrus încearcă să-și facă loc în ciorchinele deja constituit și se mai prăbușește astfel cîte un album sau cît o carte... Vecinii mei rămîn
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vise sunt în mod real creația mea, eu le concep în funcție de reziduurile fantasmatice ale subiectului, dar respectînd criteriul relativității onirice. acestea sunt visele pe care subiectul și le va aminti, eventual le va nota... în orice caz, el va fi intrigat din cauza lor, se va gîndi la ele, le va povesti altora, iar de cele mai multe ori, le va căuta o semnificație. Uneori aceste vise din categoria narativă îl vor tulbura, le va considera niște premoniții. ele sunt vise structurate, într-un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]