1,156 matches
-
prea cinică? Am apucat-o de braț și am Întors-o cu fața către mine. Mi-a venit În minte imaginea trupului ei puternic, de Înotătoare, În timp ce ne luptam În patul lui Frank. În adevăratul sens al cuvîntului, eu fusesem intrusul. În atîtea nopți Împreună, ea și Frank transformaseră acest pat oarecare În patul lor, iar eu mă băgasem nepoftit printre perne și printre fantomele lor. Nu se poate să-i urăști În halul ăsta pe localnici. La urma urmei, Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe bîjbîite, mîinile lui atinseseră flaconul cu gel. Am presupus că tocmai scotocea prin apartament cînd Paula a descuiat ușa cu cheia ei de rezervă și a intrat apucîndu-se să caute cartea poștală, fără să-și dea seama de prezența intrusului. Și totuși, departe de a mă speria și alunga, atacul făcuse să se-ntoarcă roata implicării mele și transformase În certitudine rămînerea mea În Estrella de Mar. M-am Îmbrăcat și m-am Întors pe balcon, unde am rămas ascultînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
crinilor de la cimitir. Îmi atinse vînătăile de pe gît, apoi se așeză pe fotoliul de piele, cu fața spre mine, parcă pregătit să mă examineze minuțios. — Paula Hamilton mi-a povestit despre atacul din apartamentul fratelui dumneavoastră. Din ce spunea ea, intrusul s-a hotărît să vă cruțe viața. Aveți idee de ce? Că erați la mila lui, nu puteați riposta. — Așa e. Cred că voia să vadă cum voi reacționa. A fost un fel de inițiere. Aproape o invitație În... — Lumea interlopă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din anul 1961, regizat de un exponent al curentului nouvelle vague, Alain Resnais, pe un scenariu scris special pentru el de un reprezentant al noului roman francez, Alain Robbe-Grillet.##) pentru anii ’90, un studiu asupra trezirii unei comunități de către un intrus misterios, cu o fină aluzie la Teorema lui Pasolini(##notă - Titlul original: Teorema, film de autor al lui Pier Paolo Pasolini, În care un oaspete bizar al unei familii bogate Îi seduce pe rînd pe toți ai casei, schimbîndu-le radical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Era evident că se pregătește ceva, altfel cum s-ar fi explicat că se adunaseră toți patru. De obicei umblau câte doi, Florin cu Cătălin ori Cătălin cu Leac. Mai rar, toți cei trei amintiți mai devreme. Cașiș era nou, intrus. Deși prieten cu Leac, trezea suspiciuni. Suspiciuni literare, vreau să spun. Auzisem deja că-și doreau o revistă. Îi spuneau Barca. Deci: ce-i cu voi? Își dau coate. Cașiș, mai să pice de pe scaun. Se hlizește. Să spună Căăătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și îl trăgeau să-l scoată afară. Cubleș răcnea și se zbătea. Ce e asta, striga, ce-aveți cu mine, nu merg nicăieri, domnilor"', își întoarse el capul înapoi către colegii lui care, ca și mine, priveau stupefiați apariția acestor intruși, cu înfățișări de brute, cu raglane pe ei, tăcuți și parcă plictisiți de spaima cu care striga Cubleș. Îi șoptiră ceva. Cubleș urlă: "...da' de ce, nu merg nicăieri, nu nu merg... Trăim în România, nu în Ungaria..." Pe acest ultim
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acel individ și, deși n-avea să uite că are un tată, cei mai curați ani ai ei să și-i trăiască totuși mai mult cu el, și nu cu mine? Imaginația mea o vedea jucîndu-se și râzând cu acel intrus, care o putea ispiti cu frumoase cadouri, cu mângâieri și cuvinte sincere de dragoste și de ocrotire, în care ea să nu vadă nimic rău. Și, într-adevăr, ce rău putea fi în toate acestea? Era cu atât mai rău
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-și mai dorea să audă de ea. Dacă nu i-ar fi retras brevetul, ar fi plecat demult. Soneria de la ușă o făcu să tresară. Jones se mulțumi doar să ridice capul, după care intră în baie. Nu-i plăceau intrușii. Era foarte inteligent. Stinse țigara (garantată fără produse cancerigene, nicotină sau tabac... iar abuzul fără pericol, dacă ar fi să dai crezare inscripției de pe pachet), și se duse să deschidă. Nu se osteni să se mai uite prin vizor. Imobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că am văzut... acolo! La limita fascicolului îngust al lanternei sale, Hicks zări o formă mișcătoare și grotescă. Aidoma unui dihor, extraterestrul izbutise să-și turtească trupul pentru a se strecura înăuntru, în conductă. Bărbatul observă și alte mișcări îndărătul intrusului. ― Înapoi, înapoi! urlă Ripley. Încercară toți să-i dea ascultare, se îmbrânciră în tunelul strâmt. Din spatele lor se auzea un zgomot metalic: o grilă de aerisire fusese smulsă. Căzu cu zgomot și o umbră amenințătoare se vârî în deschizătură. Vasquez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de recepție continua să-i ofere spre admirație luxul unui apartament care fusese decorat și mobilat pentru a satisface cerințele unor oameni obișnuiți cu o bogăție nemăsurată. Dar, oricum, asta nu făcea decât să-i accentueze sentimentul că era un intrus, fără nici un fel de cunoaștere a ceea ce-l înconjura. ...Este destul de ridicol - gândi el. Incredibil, unul din cele mai mari evenimente din istoria a două galaxii adusese această navă de război, uriașă, aici, în această parte a universului - Calea Lactee, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că și Majestatea Sa Imperială își dădea seama de asta; pentru că vocea sa deveni pițigăiată, dar controlată: - Să-i las să facă asta, domnule Gosseyn? Era necesar un răspuns. - Nu, Enin. Gosseyn analizase informațiile din vorbele purtătorului de cuvânt al intrușilor. El explică: - Sunt de părere că îi vom întâlni pe câțiva dintre cei pe care vreau să-i văd câtă vreme mă aflu aici. Așa că totul este în ordine. Adăugă: - Putem hotărî mai târziu ce avem de făcut. Bine? - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
parte husa de pe un aparat strălucitor, care nu fusese acolo înainte ca ei să meargă la culcare. Era ușor de ghicit că acela era jocul video împrumutat de la hotelul unde Lyttle lucra ca paznic de noapte. Cei doi bărbați și intrușii priveau la Enin care se apropie de instrument. Băiatul cercetă din ochi piesele transparente din interior. Apoi examină butoanele computerului. În cele din urmă, întinse mâna și răsuci un buton. Ecranul se lumină. Imaginea părea să reprezinte un oraș subacvatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
era o bucățică albă de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise Lyttle s-o strecoare, neobservat, printre farfuriile pentru micul dejun, se putea explica prin faptul că, în ceea ce-l privea, fusese preocupat cu propriile gânduri. Iar intrușii fuseseră înșelați de banalitatea imaginii unui om care mănâncă. Lyttle se aplecă din nou spre el, și, de data asta, șopti: - Acela este Mașina Jocurilor! Identitatea lui! - Hei! Era un strigăt venit dinspre purtătorul de cuvânt al musafirilor nepoftiți. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
săreau de pe șină și se desfășurau în altă parte, pe trasee noi, în altă ordine: intervalul în care pleoapa cobora, acoperea pupila și se ridica apoi la loc îi aparținea unui străin. Dacă ai fi citit sau scris un text, intrusul ar fi putut să bage sau să scoată cuvinte din el, fără să-ți dai seama. M-am uitat la imprimantă, bâzia, hârtia începuse să se deplaseze. Auzeam acul zgâriind-o cu jetul fin de cerneală, sunetul se repeta ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am bătut la ușa Mariei, ca un vizitator conștiincios. Mi-a deschis veselă, în halat, cu o pată minusculă de vopsea lipită în păr. Exact acolo am sărutat-o, în punctul ăla strategic, care fusese cucerit. Simțeam vopseaua între dinți, intrusul fusese îndepărtat. „Pe unde-ai umblat?“, s-a eliberat ea, încercând să-mi surprindă privirea. N-aveam nimic de-ascuns. „La Mihnea, la secția unu de poliție, acasă, aici.“, am zis, dintr-o suflare. „Unde-i Mihnea? Și ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Din când în când, îndesau câte-o gogoașă în gura copiilor, să nu mai țipe. Cândva, fuseseră atrăgătoare, poate chiar frumoase; acum erau doar trecute și reci, ca niște fotolii de piele. Ajunsesem un străin în propria mea țară, un intrus printre oamenii ăștia noi. Ceva se pierduse pe drum, și nu doar capacele de canalizare dispărute noaptea. O luai pe străzi, la întâmplare, și te împiedicai în gaură după gaură; după ce terminaseră cu gurile de canal, țiganii trecuseră și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alarmă maximă: un gust mentolat, de bomboană sau pastă de dinți; o alterare a consistenței stofei; o stridență a parfumului cu care plecase de-acasă; o impregnare străină de cea a pielii (pe gât, pe mâini sau pe-obraz); un intrus printre firele de păr, de-o lungime sau culoare nepotrivită; o pată minusculă pe țesătură. Seara, după dușul interminabil, scotoceam prin coșul de rufe și-i miroseam chiloții. Doar așa poți fi sigur. „Când ne vedem cu Andrei Lupu?“, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Aici începeau să apară ceva indicii. Deși nota securistului de serviciu lipsea, puteam deja să adun niște lucruri. Nu era chiar povestea bunicului Vitalian, și nici informația biografică pe care-o căutam, dar mergea și-așa: strângeam primele detalii despre intrus. Trecuseră șase luni de la prima misivă. Omul trata acum teme grave: viața, moartea, despărțirea. O făcea chinuit, în convulsii ortoepice care trebuie să-l fi înnebunit pe securist (de-aia lipsea și nota). Printre altele, scăpa și-o informație topografică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din favoriții mei), se înțelege: coincidență. Că pomenea de aventurile lui imaginare (blânde și inofensive), la fel: cu toții trăim din fantasme. Dar că tipul făcea teoria soft-ului sufletesc fără să trimită sau să citeze, asta nu mai mergea: aici, intrusul mă copiase pur și simplu, cu tupeu și nerușinare. Mai întâlnisem și eu studenți care năvăleau în bibliotecă și plecau cu hălci întregi din doctoratul meu, din care încropeau lucrări de semestru sau teze de licență, după putere și inventivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
luat-o Robanu, ca să i-o ia și lui, mai târziu, altul. Lucrurile sunt clare ca lumina zilei. Și-au consecințe, mult mai grave decât îți poți imagina. Relația Paul-Adina s-a terminat din cauza stimabilului aici de față. El este intrusul, individul care i-a spart computerul lui Paul și i-a furat jurnalul, tipul pe care-l pomenește Paul în scrisori, fără să-i dea numele. Adina a fost și-amanta lui Robanu. Ca să se răzbune, Paul îl toarnă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu gangsterisme...“ „Curios...“, l-am ironizat, „Eu aș fi crezut exact contrariul...“ „Oamenii dispar de la sine. Ce, dumitale nu ți s-a întâmplat niciodată? Când nu mai iubești pe cineva sau te desparți, îl dai afară din memorie. E un intrus. Îl scoți din placheta gândurilor, imaginea lui se stinge în cipul afectiv. Dacă nu-ți convine un lucru sau un individ, te minți că nici n-a existat. Îți vezi liniștit de treabă, nici nu-l mai recunoști când trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ales de una sănătoasă. Drogurile sufocă sufetul omului și, în același timp, îmbolnăvește și trupul, pecetluindu-ne sănătatea. Cu alte cuvinte, drogurile ne opresc din zborul nostru către o viață mai bună, către realizarea în viață. Drogurile sunt asemenea unor intruși în viața noastră, asemenea unor hoți care ne pătrund în casă și ne fură lucrurile cele mai valoroase și mai dragi nouă. Acestea ard orice fărâmă de viață din om. Ele ne îngrădesc libertatea și dorința de a visa la
Drogurile îți opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Dumitru Narcis, Adina Brânzea () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1984]
-
lui e doar șarlatanie, credeți-mă, strecură repede generalul Ivolghin, care stătuse ca pe ace, dorind din răsputeri să înceapă cumva discuția; se așeză lângă Aglaia Ivanovna. Desigur, continuă el, vilegiatura are drepturile și plăcerile ei și primirea acestui neobișnuit intrus pentru tâlcuirea Apocalipsei este o idee ca toate celelalte, chiar o idee extraordinar de inteligentă, însă eu... Mi se pare că mă priviți mirată, nu-i așa? Generalul Ivolghin, am onoarea să mă recomand. V-am purtat în brațe, Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Companiile investesc milioane de dolari În tehnologia pentru securitate, cu intenția de a crește siguranța, protecția populației, și rezolvarea problemelor de securitate. Această tehnologie include alarme antiefracție, sisteme antiincendiu, supraveghere video, sisteme de control acces, și dispozitive de detectare a intrușilor. Tehnologia adecvată pusă la dispoziția agenților de securitate competenți, poate reduce pierderile materiale, și să păstreze oamenii În siguranță. Principalele obiective ale sistemelor de securitate sunt detectarea intruziunilor, controlul accesului și supravegherea video. Sistemele de securitate antiefracție Îndeplinesc rolul de
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
și supravegherea video. Sistemele de securitate antiefracție Îndeplinesc rolul de protejare a persoanelor, bunurilor și valorilor aflate În cadrul clădirilor de birouri. Folosirea acestor sisteme antiefracție pe lângă scopul de protecție mai are și un puternic efect de descurajare a infractorilor. Detecția intrușilor se poate face Înainte de a pătrunde În spațiul protejat cu un sistem de alarmă antiefracție, protecție perimetrală de exterior, sau În interiorul clădirii de birouri care necesită protecție cu sisteme antiefracție. Sistemele de control acces reprezintă un instrument de management și
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]