4,844 matches
-
folosită cu succes în cadrul compozițiilor după modele date. Metoda se bazează mai mult pe intuiție, iar elevii sunt determinați ca, pornind de la modele, să-și formeze imagini și reprezentări despre lucruri asemănătoare. Elevul trebuie să observe cu atenție, apoi să intuiască imagini și fapte similare. Această metodă este folosită întotdeauna în combinație cu metoda conversației și cu cea a observației, elevul fiind invitat să observe mai întâi cu atenție, apoi să intuiască restul și să-și demonstreze în cele din urmă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
asemănătoare. Elevul trebuie să observe cu atenție, apoi să intuiască imagini și fapte similare. Această metodă este folosită întotdeauna în combinație cu metoda conversației și cu cea a observației, elevul fiind invitat să observe mai întâi cu atenție, apoi să intuiască restul și să-și demonstreze în cele din urmă cunoștințele. Observația este o metodă frecvent folosită în orele de compunere. Ea debutează cu studierea unor forme simple, ajungându-se în final la forme complexe. Inițial, ea este supravegheată de către învățător
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
redactarea primei versiuni și apoi finisarea ei; redactarea formei finale. Iată câteva sugestii diferite în recenzarea unei cărți: când vorbim despre subiectul cărții trebuie să ne ferim a-l rezuma, pentru a lăsa cititorului plăcerea de a anticipa sau a intui acțiunea. Ne vom referi doar la raportul dintre momentele subiectului, la construcția cărții, la intriga ei sau la punctul culminant fără a pomeni nimic despre deznodământ. Vom arăta apoi ce importanță are acțiunea în caracterizarea personajelor, în ce mod se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
negri, frumos dichisiți cu rimel, se fereau de privirea mea, n-am întrebat-o: ei, surioară, ce-i cu tine? Mi-ar fi răspuns cu vocea aceea extraterestră, cînd vrei să eviți răspunsul, că-i numai obosită. Dezastrul meu personal intuiește durerea unei iubiri respinse. Cristoase, cum să treacă fata asta cu sînii crescuți în sus ca zmeura (de unde mi-a venit imaginea asta? de la cine?), cu șold strîmt și picioare cabrate, printr-o iubire respinsă? Evit ușile larg deschise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu Iormorogul, cea mai veche creatură din rezervație, ființă cu două fețe, patru mâini, patru picioare, bisexuală asemenea androginului platonian care a supraviețuit potopului, fără a fi urcat în corabia lui Noe. Ambii străbătători ai grădinii mitice, bărbatul și femeia, intuiesc mutațiile suferite de specimenele zoologice, cândva năzdrăvane. Acestea au devenit propriile lor caricaturi, prin necredința în ele a oamenilor. Reîntâlnirea lor, chiar și în ipostaza degradantă, are darul, pentru povestitor, de a-i procura, prin restituirea poveștilor copilăriei, cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privirea ei de smarald? După ce am auzit sfârșitul poveștii, însoțitorul meu trist și singuratic a vrut să fie lăsat singur. Ne-am despărțit cu promisiunea de-a ne revedea la capătul acestui periplu. După ce m-am îndepărtat, am început să intuiesc în presiunile mele din ceafă deochiul amețitor și verde al Aspidei... Era un soare izbitor, nicio umbră de nor pe cer, și am întâlnit o "doamnă-domnișoară" stranie, îmbrăcată estival și desuet, ce purta o umbrelă bărbătească ca un clopot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al urechilor a intrat deja în funcțiune. Lătratul ia încet formă de imagine; o figură schimonosită ce-și mișcă buzele în toate direcțiile și grimasează periodic. Bizară această reprezentare a vocii, pe care urechile mele au defulat-o în imagine. Intuiesc, de altfel, o față cunoscută. După privirea scrutătoare și ochii supărător de verzi, nu poate fi decât Aspida. Aspida are ceva să-mi spună de își agită buzele la modul acesta. Ea, care de obicei privește și tace, acum latră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-se în balta de turcoaze din mijlocul pădurii de argint. Vedeam în apă oglindit chipul meu în loc de cel al Licornului. De fapt, nici măcar al meu nu părea să fie, dar eu știam că era al meu, așa cum uneori în vise intuiești cine se ascunde în spatele unui chip necunoscut. Astfel, desprinderea din vis era anevoioasă ca o întoarcere din moarte; era perioada când am cunoscut-o pe ea.... Cu doi ani în urmă. Prima zi în rezervație. Întâlnirea Am întâlnit-o în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-mi amintesc nimic legat de acele întâlniri, nici măcar trupul ei gol nu mi-l pot reprezenta. Singura imagine ce-mi vine în minte, când mă gândesc la acele clipe, este un cearșaf uriaș cu valuri, sub care abia se putea intui un trup încordat de dorință. Cearșaful avea fluiditatea și transluciditatea unui lințoliu, ce se mișca singur deasupra ei. De sub el, încrețit în valuri, doar picioarele i se dezveleau de la genunchi. Pe ele le recunoșteam, da; ființa, ce părea neînsuflețită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce a învins de nenumărate ori în gând sau în vis patimile iubirii. Pasiunea răzbătea prin toate orificiile ei, dorința făcea tot mai mult loc păcatului, fie el mental, oniric sau manifest. Și în aceeași patimă nestăvilită și înșelată am intuit imediat șansa mea de salvare. La capătul a câtorva nopți, în care fecioria ei a rămas neprihănită, fata a început să înțeleagă că promisiunile făcute de prinț erau deșarte. M-a vizitat într-o noapte fără lună, unde numai întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singură lovitură de corn am sfărâmat barele de fier ale coliviei și lanțurile ce mă țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către cortul unde dormea prințul să-l străpung cu cornul meu, doar că fata, intuind la timp intențiile mele, mi-a înlănțuit plină de dragoste gâtul cu mâinile ei grațioase și mi-a șoptit: Suferința mea va fi și mai mare dacă el nu va mai fi sau aș ști că a murit din cauza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Pulcheriei... Ce vreți, sunt un înger de modă veche și am fost întotdeauna intimidat de tehnica asta modernă ce pare să interfereze foarte tare cu energiile și instrumentele noastre. Gestul lui Maurizio mi s-a părut mișcător și, cum am intuit că el nu se va întâmpla decât o dată, am simțit nevoia să-l eternizez, așa că m-am gândit că trebuie făcut ceva ca floarea să dăinuie. Deci, Pulcheria s-a îndrăgostit de bărbatul ce putea să urmărească cu orele trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
inexplicabil printre alte manifestări sau, mai exact, lipsă de manifestări ale ei. În plus, când făcea dragoste, era deosebit de senzuală, o senzualitate rece, fără pasiune, dar totuși pură senzualitate ce intriga, te punea pe gânduri, pentru că nu i se putea intui temeiul sau sursa ce o alimenta. Era sterilă afectiv și probabil și fizic, de vreme ce nu a reclamat vreodată un prezervativ care s-o ferească și era de-acord întotdeauna cu tot ce propuneam. Următoarele zile s-au desfășurat în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
individ, îl putea duce și manipula ușor în sensul dorit de ea, cu limba ei elaborată și proteică, dar avea o aprehensiune pentru mulțime, ce o îngrozea, o dezarma cu forța ei năstrușnică și imbatabilă, cu obstinația și perversitatea ei. Intuia că mulțimile aveau acea capacitate să se transforme oricând în orice, să se metamorfozeze și să ia forme nebănuite la cel mai stupid și ignobil semnal și-atunci deveneau năprasnice și necontrolabile. La fel ca turmele de bizoni ce trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adevărurile lui ce trebuiau stabilite, care, vai Doamne!, ele nici nu există sau nu au nicio importanță; în fapt, adevărurile nu există dincolo de reprezentările oamenilor, în timp ce viața se desfășoară în afara veridicității pe care oamenii o postulează despre ea. Deși eu intuiam toate astea prea bine, continuam să-i dau curs, să mă pierd în acele conversații absurde cu El, în loc să-i dedic ei întreaga mea ființă. Și ea, inconștient, tulburată de prezența lui, era tot mai descumpănită de tăcerile și absențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sau să potențeze acest miracol ce unora li se întâmplă o dată sau de câteva ori în viață, or, la mine este aproape o stare permanentă, un mod de a fi. Și ea a știut toate astea, cum numai femeile pot intui la o vârstă atât de fragedă! Ea nu numai că a știut și a înțeles, dar mi-a spus-o și mie. Ea, prietena mea din liceu, cea cu uniforma teutonică și ciorapii groși, cea care lua mereu interviuri oglinzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din "Pășunile Raiului". Atunci te-am recunoscut în copilul culcat în iarbă, cu dinții ascuțiți ca fierăstraiele gata să apuce mâna ce a îndrăznit să-l ridice. Bravo, să știi că m-am bucurat că m-ai recunoscut! Puțină lume intuiește sau înțelege legăturile subtile dintre lucruri, sau ce devine țesătura lor peste ani. Ca și cum ar sta prinse într-o pânză de păianjen și s-ar metamorfoza unele în altele de-a lungul timpului. Și-acum? Ce vrei de la mine, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
desuet, apăsător, bolnăvicios de lent, obsesiv, incompatibil cu ritmurile și dispoziția ei. Pe măsură ce citea, își amintea perfect de atmosferă, de personaje, chiar și de numele lor și totuși era altceva ce căuta ea, nu știa bine ce, dar începuse să intuiască că ea căuta un pasaj anume, foarte mic, pe care îi era teamă să nu-l scape în volbura și anxietatea lecturii. La capătul a numai câtorva ore de lectură febrilă și neîntreruptă, la pagina o sută cinzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rând toate personajele esențiale din carte, și chiar și numele lor. Nu și l-a putut aminti, dar l-a recunoscut, l-a recunoscut încă din primele rânduri. Conferința doctorului Krokowski este o disertație despre boală, suferință și iubire. A intuit instantaneu că tocmai acest fragment îl căuta. De data aceasta l-a reașezat în memoria ei pentru totdeauna, era sigură de-acum că textul va rămâne în răbojul amintirilor ei, dincolo de acele trei luni care i-au mai rămas, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înțepa aerul ca o aripă, la îngerul ei căzut, dar puternic, foarte puternic, ce ținea timpul în loc pentru ea de o vreme. El ținea timpul răstignit pentru ea, nici el nu știa de ce, cu atât mai mult cu cât el intuia că lucrătura lui era grefată pe un sentiment mic, poate chiar cu mult mai mic decât acela despre care ei îi plăcea odinioară să creadă că fusese mic, meschin și ignobil. Așa cum stătea lungit pe-o parte într-o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cum să înțeleagă dintr-o dată refuzul ei inexplicabil și totuși de ce nu insista, de ce nu încerca să afle? El lăsa lucrurile să curgă. De ce oamenii nu se pot bucura precum albatroșii "danzantes"? De ce iubirea istovește atât de repede? Ea a intuit că iubirea pentru prietenul ei s-a terminat. Vor urma, probabil, altele și altele, dacă vor mai urma, dar toate vor fi de-acum încolo sub semnul mării. Santiago, cel cu umerii puternici și bogați, va fi prezent în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
provoace nenorociri. În același timp, reflectam la nesăbuința mea, și mai ales la neputințele mele de-a asuma această carte în totalitate și a o revendica în fața celorlalți. Și cartea m-a ales tocmai pe mine să provoace acest dezastru, intuind neputințele și refulările mele. Tocmai eu să provoc dispariția acestui însoțitor al meu, necunoscut? Și, în timp ce-mi făceam loc prin perdeaua de praf și fum, mă tot întrebam cum aveam să-l identific pe amicul meu. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
contactul cu solul, se destinde, se deconcertează... Pleoapele încep să se miște, deschid ochii larg... îmi ascult respirația grea și sacadată. Somnul meu și al Arinei Gnomul Un strat gros de întuneric mă desparte de imaginea mea din oglindă. Îmi intuiesc forma grevată în beznă, așa cum s-ar reflecta ea în oglinda de la capătul patului, înaltă până în tavan și îngustă. Adesea urmăresc din pat, din cele mai insidioase poziții, imaginea mea din oglindă; asta, de când sunt însărcinată și petrec ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ziua nehotărâtă nu-și găsește somnul. Înainte să alunece complet sub linia orizontului, cu o ultimă sforțare, perdeaua de nori este dată la o parte și o lumină incandescentă inundă toată valea o clipă de orbire totală în care nu intuiesc decât forma trupului meu, undeva departe după coline, pe drumul ce coboară la cascada sfântă. Globul de foc provoacă în cădere o furtună de frunze și vânt însoțită de un vuiet îngrozitor. Nori negri ca niște căpcăuni împânzesc dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o prelungim, ea devine atât de subțire și de materială, încât n-o mai recunoaștem și tot noi căutăm să ne debarasăm de ea. Când stă lipită de noi cu insistență și fervoare, intervine plictiseala, pentru că devine searbădă și o intuim cel mult ca pe fericirea altora și nicidecum ca a noastră. Fericirea poate fi trăirea sublimă a unei clipe celeste, dar și obiectul unei îndelungi meditații ulterioare. Analiza și despicarea fericirii poate fi prilej de fructuoase și compensatoare reverii; memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]