4,202 matches
-
avea de câteva zile febră, era răcit terminase toți banii simțea că nu mai putea, înainta în acea seară printre trecătorii de pe stradă cu sentimentul că ia venit sfârșitul avea frisoane când de friguri intense când valuri de febră îi inunda corpul aproape că nici geanta de voiaș nu și-o mai putea ține în spate se clătina la tot pasul ningea cu fulgi mari iar zăpada se așternea din abundență peste tot. Atunci îi veniră în minte cuvintele lui Vladimir
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
palme, prostia omenaescă... va dat și în mână arme, ce adesea le-ați mânjit cu sânge, de creștini umili, voi ne obijduiți pământul, ne sunteți doar ostili! Așa cum ieri a fost, poate în veci n-o să mai fie..! Păgânii barbari, inundă a noastră sfântă glie! Ura și frica cresc ca și rădăcinile-n pământ, rostim doar fraze fără verbe, noi am uitat ce-i sfânt! Frica voastră de război, sunt doar flăcărate minciuni, voi războiul îl purtați în suflet, căci sunteți
VOR SUNA CLOPOTELE... 13. NOIEMBRIE 2015 IN PARIS de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383111_a_384440]
-
clipa în care a cunoscut adevărata față a comunismului. Ce a putut simți un copil de 12 ani într-o coloană de deportare în drum spre Siberia nu poate fi descris cu ajutorul cuvintelor. Chiar de lacrimi nu mai curg, ele inundă sufletul, iar sufletul alimentează memoria. La început, privit cu neîncredere, uneori cu milă, ,,sărmanul” basarabean, cu răbdare, cu sprijinul părinților, prin muncă și multă încăpățânare, a dărâmat zidul neîncrederii, a răzbit și, zic eu, a demonstrat cât de român este
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
a scos de sub urmărirea securității și l-a numit consilierul său. Cu aprobarea guvernului a organizat ample manifestații religioase la care luau parte prelați creștini din toată lumea; așa a fost și canonizarea sfântului Calinic de la Cernica când „Mănăstirea a fost inundată de creștini și prelați străini”. Prin măsurile luate a redresat situația economică a mănăstirilor, evitând astfel înfometarea acestora inițiată de conducerea comunistă a țării. Revin la Agapia. În anul următor, după primele zile de concediu Sorin Ullea a văzut-o
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
treaz cu spiritul să audă vocile celor pe care i-a cântat. Poate ne influențează să nu mai semănăm un asemenea tip de pesimism. Sorii călători: „Nu ne mai așteaptă mările eminesciene, să ne prăbușim în ele. Valurile lor au inundat nisipul clepsidrelor și noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
un farmec deosebit, încât Alexandru nu se mai putea opri a o privi, a o admira. Fotografia exercita asupra lui o atracție inexplicabilă. Era surmenat, obosit, după câteva nopți nedormite, în care învățase pe rupte. O toropeală plăcută, necontrolată, îi inundă trupul, Alexandru căscă prelung și... Auzi deodată o voce puternică, masculină, cu exprimare academică, elevată, cu o pronunție specială, care marca anumite silabe: “Pânza Hiperboloidului...”. Privi în față și văzu pe domnul profesor universitar Gheorghe Atanasiu, un bărbat îmbrăcat într-
“MAGIA UNEI VECHI FOTOGRAFII” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385314_a_386643]
-
mă va lua de acolo. Ploaia era așa de deasă, că șoferii abia vedeau drumul, dar să mă vadă pe mine făcând autostopul. Abia când au început dinții să-mi clănțăne în gură,iar apa care trecuse prin piele îmi inunda organele interne, am decis să vă sun pentru ajutor. Restul îl știți. -Trebuia să mă suni imediat, nu să mai aștepți. -Mihai cu glas blând o dojenea pe Crinuța pentru că își riscase viața-.Acum suntem trei. Crinuța alătură-te nouă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
ONG țipă că din gaură de șarpe că cei aproximativ 75.000 de comercianți, cu tartorii lor cu tot (industria tutunului), pun piedici legii nobile antifumat, sub pretextul unor detalii, după părerea lor, nesemnificative. Ce spun, însă, documentele care au inundat zilele astea Parlamentul? Spicuim în cele ce urmează: „Solicităm retrimiterea amendamentului la comisia sesizată în fond (Comisia de sanatate) pe baza următoarelor motive: Amendamentul care interzice „afișarea” produselor are un puternic impact anticoncurențial și a fost redactat în lipsa unei opinii
Scopul chiar scuză orice mijloace? [Corola-blog/BlogPost/92429_a_93721]
-
de iarnă, ploaia lovea în spicuri dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde și-i inundă viața. Se plimba nervos prin sufragerie, norii negri și grei îi intraseră în suflet. Din când în când se oprea și gesticula, vorbea singur, se certa pentru situația fără ieșire în care era. Se gândea la avocatul Iordan cu teamă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
de iarnă, ploaia lovea în spicuri dese, mărunte și reci, zgomotul picăturilor, căzute pe tabla ce acoperea balconul, lovea în inima lui Zbierea. Vax simțea apa, ce nu mai contenea să cadă din cerul plumburiu, cum îl cuprinde și-i inundă viața. Se plimba nervos prin sufragerie, norii negri și grei îi intraseră în suflet. Din când în când se oprea și gesticula, vorbea singur, se certa pentru situația fără ieșire în care era. Se gândea la avocatul Iordan cu teamă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
parte integrantă și demnă de toată slava și mândria, pe care trebuie să reînvățăm a le trăi ca stări faste ale „vieții sufletești” și să nu ne lăsăm mereu copleșiți doar de stările negative și vibrațiile joase cu care ne inundă azi realitatea din jur.“ Portretul altei personalități din trecutul ceva mai apropiat al culturii noastre, regretata Zoe Dumitrescu Bușulenga transpare printre rândurile de evocare emoționantă semnate de „australianul“ George Roca. Presărate printre rânduri, poeziile Elisabetei Iosif și zîmbetul reconfortant al
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
Au existat foarte mulți cumpărători care au achiziționat un imobil aparent în regulă, iar după puțin timp de la achiziționare, noii proprietari au început să identifice diverse vicii și defecte ale imobilului: sistemul de țevi nu era unul solid, subsolul era inundat, terasa nu era izolată, nu exista un sistem de prevenire a incendiului etc. În Occident, fie în vestul Europei, Statele Unite sau Canada, nu prea mai există persoane care să cumpere în necunoștiință de cauză. Aceștia apelează la un specialist care
Vanzatorii nu mai pot ascunde micile vicii ale imobilelor lor. Un nou tip de evaluare le deconspira “defectele” [Corola-blog/BlogPost/93353_a_94645]
-
linii moderne ! N-au patină ! Un cunoscut om al locului, fost arbitru, azi agricultor de performanță, menține orașul în viața națională. Prin echipa de fotbal, cu multe rezultate surprinzătoare. Urc în bătrânul Copou, și amintirile iubirilor dintâi, de odinioară, mă inundă. Locul marilor sărbători vasluiene. Amenajat ca la carte. Știu de cine ! În câțiva ani va rivaliza, neîndoielnic, cu cele mai tari grădini publice. Românești. Din când în când, aud povești, mai mult sau mai puțin scandaloase. Aud de pretențiile unui
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
un șuierat scurt: - Mă! Pe loc ne prefăcea în statui, dar nu ne ținea mult starea asta de cumințenie forțată, iar ne apuca, iar privirea și... mă! Dar într-o zi, nu știu din ce motiv, preaplinul de energie ne inundase sufletele cu totul. Deși ne avertizase de câteva ori cu obișnuitul „Mă!”, eu și Țuțu continuam să ne izbim cap în cap ca doi juncani. Cred că l-am enervat teribil. Pentru prima dată l-am auzit cum a strigat
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ca focul, gâtuită de indignare, a șuierat cu vocea sugrumată: - Marș, la loc! Blegul de Dică, a miorlăit ca un pisoi: - Da’ ce, coană preoteasă, așa e povestea! Râsetele copiilor deveniseră obraznice. Blândul nostru înger și-a pierdut cumpătul. A inundat-o furia cumplită, înecându-i toate frumoasele sale zâmbete. Ochii i s-au încețoșat și, mașinal, a întins mâna spre “mămica” de pe catedră, care-i zâmbea batjocoritor. Cred că i-a răspuns triumfătoare: “În sfârșit, cucoană, ai înțeles ce ai
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
nu-ți va fi complice când a ta iubire-i suava și dulce mugurești în primăvara legănată-n vânturi ce-ți fură căldură doar cu aspre canturi dar în ceru’-albastru ochii ți se-afundă orbindu-i culoarea, soarele-l inundă frumosul renaște din a lui trăire sau noroc având cu-a naturii fire o vară eternă porți în primăvara phoenixând adesea că o floare rară neștiind, senina, ca îmbătrânești ești că nemurirea fiindcă-ntinerești trăiești că o zână într-un
SONET 18 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383181_a_384510]
-
încurca cursul firesc al voinței,. Pecetluiește înt-un fel ce doreați să se întâple spre a prinde un pic de curaj și a ajunge mai repede la afluentul încrederii. Când apele încep să se agite și învolburate o iau la vale inundând câmpiile înflorite, vine momentul acela magic în care apropierea înseamnă atingere, mișcarea o formă a dansului de purificare și îmbinare a moleculelor până la contopire. Afluentul iubirii este însă departe. Este celălalt râu ce vine din altă parte străbătând la rându
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
șiret! Hai cu mămica! Ce era să fac? Am mers. Dar... era de mers? Inevitabilul s-a produs. Și prin față și prin spate. Stropii s-au prelins prin izmănuțe, pâă în ciorapii din ghetuțe, care...și-așa erau ei inundați cu mocirlă. Greutatea pastei de la spate, care se prelingea ușor în izmănuțe, pe picioare, mă făcea să merg ca pe catalige. Lisandra mă observă cum merg și spuse mirată : -Da’ de ce mergi tu așa...crăcănat? Ce puteam să-i spun
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
așa ar fi una dintre ... XXXI. TRANDAFIRUL SIRENEI-7, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1774 din 09 noiembrie 2015. 0-Misterioasele sirene Trache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum or fi realizat asta? Iar printre valuri, un tip dansa cu o „peștoaică” d-asta. Mamăă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
pe tavă. Trache se ciupi: nu cumva aiurez de foame? Dar, deodată spectacolul se termină. Muzica misterioasă încetă, ... Citește mai mult 0-Misterioasele sireneTrache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum or fi realizat asta? Iar printre valuri, un tip dansa cu o „peștoaică” d-asta. Mamăă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
unei cariere incredibile. Rennes-le-Château este asaltat de grupuri tot mai numeroase de curioși, iar peste puțin timp, vizitele lor se transformă Într-un veritabil pelerinaj, ce dobândește proporții amețitoare. Televiziunea preia cazul, reportajele de la fața locului și interviurile cu localnicii inundă inclusiv ecranele posturilor naționale, se pun În scenă reconstituri ale istoriei de demult - În sfârșit, nu insist cu alte detalii. Vestea că Într-un sat prăpădit se află nici mai mult, nici mai puțin decât ruinele unui duplicat al Templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
arătați că nu iau decît cinsute dă lei ajutor social și din ăsta nu poate să trăiască două femei, ziceți că nu-i În toate mințile și mi-e frică să nu dea foc la bloc, Doamne ferește, sau să ne inunde și ce mai credeți dumneavoastră dă cuviință, da să nu uitați să treceți să o interneze pe termen nelimitat c-așa mă Învață și pă mine cumnatu lu Mirela poștărița că-i grefier și ăștia cunoaște espresiile care trebuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-un rictus de repulsie; repet fără să vreau gestul celui care s-ar apropia de o gură murdară. Mizeriile trupului și ale spiritului nesecatele noastre rezervoare de bucurie și greață. Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace inundă oglinzile Încastrate În tapetul opalin; spațiul se dilată prin repetare, devine un fel de cascadă, percepția vizuală se Încarcă de o vibrație aproape sonoră. Pe canapelele și fotoliile cu spătare aurite, Îmbrăcate În mătase vernil, așezate din loc În loc de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
merg prost, tipăritul albumelor de artă a devenit extrem de scump. Toți acești artiști lombarzi - Rafael, Leonardo, Tizian, Di Albano, Veronese, Guido Reni, Mantegna sau Salvatore Rosa -, toți acești „artisti lombardi“ nu mai pot plăti datoriile tipografiei. În curând turiștii vor inunda toată Italia, dar în vacanță se cumpără azi mai degrabă o revistă pornografică decât un album de artă. Așa e timpul nostru. Se pare că totul atârnă de plăcerea simțurilor. Oamenii seamănă cu animalele duse la abator. Asta e psihoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acum pe figura ei se întipărise, oribil, rânjetul victoriei. Valurile de admirație ce abia dacă mai conteneau și care îi erau adresate îi dăduseră o încredere fabuloasă în propriile forțe, încredere pe care o emana acum din întreaga ei ființă, inundându-ne. - Ei bine... suspină Euripide, domnișoară Aurora... trebuie să vă felicit... absolut genial... fără precedent în literatura universală... și cred că nu fac altceva decât să exprim sentimentele tuturor celor prezenți, nu-i așa? Nu-i așa? repetă el întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]