3,561 matches
-
dacă era Jacopo sau un altul. Important era că regăsise un tovarăș de călătorie la Oceanul Indian. - Un hoț, un impostor, răbufnise Edith. Era atât de furioasă, încât nu mai era în stare să se roage ca de obicei. Beppo surâdea. Invidia în formă femeiească, se gândea el, boala lumii întregi, boala naturii omenești. Acum se gândea din nou la Gian Galezzo Visconti, și el întâlnise invidia când pusese prima cărămidă la domul din Milano. Beppo a adormit până la urmă cu gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cele trei virtuți: credința, speranța și iubirea. Capul parcă i se umflase ca o cască de scafandru de atâtea idei care se roteau în el. La început totul mersese destul de bine, dar ajungând la păcatele cardinale - mândrie, lăcomie, furie, preacurvie,invidie, lene -, începuse să i se împiedice limba în gură. Zaharel folosise această tipologie pentru a aduce de față lipsurile spirituale și imperfecțiunea altor oameni. Pe scurt, ca toți „Aleșii Domnului“, Zaharel predica apă fără să se gândească la faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Vă înșelați, ca de obicei! Trebuie să știți că sunt încă un cocoș care nu și-a pierdut toate penele! Se râdea în hohote. Rudi era chel. Uneori purta două calote, cu toate că era numai un Sabat pe săptămână. Dar înțelegea invidia omenească și știa că trebuia să se apere cu argumente biblice. - Când străbunul nostru, regele poet David a simțit că sfârșitul îi e aproape, atunci a dorit o fată în patul lui rece, pentru a-și trezi carnea înghețată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și, credeau ei, nu existaseră neînțelegeri. Într-adevăr, după aceea numai muzică se auzi, dar nimic serios și profund, nimic care să dureze, nimic care să îndemne juriul să schițeze un cât de mic gest, fie el de teamă, bucurie, invidie sau speranță. În cele din urmă, elvețianul fu declarat câștigător, ba chiar singurul câștigător posibil, întrucât ceilalți se zbăteau la o distanță respectabilă în clasament, undeva la câteva sute de puncte distanță. Numai că, din nefericire, acesta avu, după cum li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
băut votcă undeva într-un restaurant cu aspect de circiumă, un restaurant al cărui nume pur rusesc „Oriol“ se lăfăia cu litere albe pe un fond galben-verzui. Votca ne-o turnă dintr-un ceainic alb o slugă care privea cu invidie la fiecare ceașcă pe care o ducea la gură Iag. Acesta își turna votca direct pe gât fără să se schimonosească, ba chiar luminându-se la față. Eu, însă, nu puteam bea în stilul lui. Nu-mi plăcea și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un coșmar al fraților Lumière dincolo de geamurile trenului. Citi toată noaptea, străin de sforăiturile călugărițelor și de gările fugare prin ceață. Întorcînd ultima pagină cînd zorii se arătau, Monsieur Roquefort descoperi că avea lacrimi În ochi și inima cotropită de invidie și de uimire. Chiar În acea luni, Monsieur Roquefort sună la editura din Paris pentru a solicita informații despre numitul Julián Carax. După multe insistențe, o telefonistă cu un ton astmatic și dispoziție virulentă Îi răspunse că domnul Carax nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cel mai frumos din istorie. — Auziți, și se zice de Cary Grant că e omul de pe stradă, murmura ea, Îmbuibîndu-se cu bomboane de ciocolată. Cum se poate așa ceva? — Gogomănii, declara Barceló. Bădăranii și tontălăii trăiesc Într-o stare de perenă invidie. — Ce frumos vorbește domnul. Se cunoaște ați fost la universitatea aia cu sorbitul. — Sorbona, o corecta Barceló fără acreală. Era foarte greu să n-o iubești pe Bernarda. Fără ca nimeni să i-o fi cerut, gătea și cosea pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se putea auzi o picurare intermintentă În beznă. Isaac Îmi Întinse opaițul ca să-l țin În timp ce el scotea din pardesiu un mănunchi de chei care ar fi stîrnit invidia unui temnicer. Conjurînd vreo știință necunoscută, nimeri cheia pe care o căuta și o introduse Într-o Încuietoare protejată de o carcasă din sticlă umplută cu relee și cu roți dințate care sugera o cutie muzicală la scară industrială. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Înșfăcînd-o de braț. Mi-a aruncat o privire care ardea. — Iartă-mă. Dar te Înșeli: vina nu-i a ta, ci a mea. Eu nu valorez nici cît frate-tău, nici cît tine. Iar dacă te-am jignit, e din invidie față de imbecilul ăla de logodnic al tău și din ciudă cînd mă gîndesc că o fată ca tine s-ar duce la El Ferrol sau În Congo, după dînsul. — Daniel... — Greșești În privința mea, fiindcă putem fi prieteni, dacă tu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să-mi dea ascultare și dădu fuga să se dichisească În spate, unde avea mereu pregătite niște rufe de schimb impecabile și tot soiul de colonii și de pomade Într-o trusă care ar fi făcut-o să Îngălbenească de invidie și pe doña Concha Piquer. CÎnd a ieșit, părea un june prim dintr-un film, Însă cu treizeci de kilograme mai puțin. Purta un costum care fusese al tatei și o pălărie de fetru cu vreo două numere mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nou”, demn să trăiască în hiperdemocrație. Ei vor susține că, într-o zi, vor putea fi concepute niște ființe destul de stăpâne pe ele însele pentru a fi lipsite de dorința de a acumula, de a risipi și de a cunoaște invidia, fericite doar atunci când îi văd pe alții fericiți, programate pentru a le plăcea să fie ceea ce sunt, debarasate de orice dorință și de orice egoism. Firește, asasinându-i pe toți cei care, din rațiuni de clasă, de religie sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și jumătate după-amiază când soția secretarului intră ca să voteze. Soț și soție, își zâmbiră unul altuia cu discreție, dar și cu nota subtilă a unor complicități nedefinite, un zâmbet care-i provocă președintelui prezidiului o crispare interioară incomodă, poate durerea invidiei știind că niciodată nu avea să fie părtaș la un zâmbet ca acela. Continua încă să-l doară într-un pliu al cărnii, într-o tainiță a sufletului, când, treizeci de minute mai târziu, uitându-se la ceas, se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din parc, era foarte plăcută. După o oră s-au înghesuit într-o birjă ca să se ducă acasă, iar eu am pornit alene către club. Mă simțeam poate cam singur și asta m-a făcut să mă gândesc cu oarecare invidie la viața plăcută de familie pe care o zărisem pentru o clipă. Păreau o familie foarte unită. Aveau micile lor glume, cunoscute doar lor și de neînțeles pentru cel din afară, și se distrau grozav. Poate că Charles Strickland era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ceva și chiar să și izbutească. Viața noastră este simplă și inocentă. Nu e întinată de ambiții și toată mândria pe care o avem se datorează doar contemplării muncii realizate cu mâinile noastre. Maliția nu ne poate răni și nici invidia nu ne poate ataca. Ah, mon cher Monsieur, se vorbește de binecuvântarea muncii și poate că e o sintagmă fără sens, dar pentru mine ea are semnificația cea mai puternică. Sunt un om fericit. — Sunt convins că și meritați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi conviețuit ignorându-se reciproc. - Locul târguielilor și al furiei, mai zise Arrigo, privind În jur. Văzduhul era Îngreunat de un nor des de praf, ridicat de căruțe, printre strigătele vizitiilor și nechezatul cailor. - În toată Toscana se vorbește cu invidie despre ea. Cea mai mare biserică a lumii creștine. Capodopera care Îl va face nemuritor pe Arnolfo di Cambio. Și acolo unde viața triumfă, domnia ta i te adresezi morții? Dar mă asculți? adăugă, scuturându-i din nou brațul cu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vede caietele, începe să pufnească. Cu ce o deranjează pe ea că eu îmi petrec zilele umplând aceste caiete? Probabil că literele o sperie așa. Nu a știut niciodată să citească. Pentru ea, aceste cuvinte înșirate reprezintă un mare mister. Invidie și teamă. Ajung la momentul pe care îl așteptam de luni de zile. Ca o îngrozitoare linie a orizontului, o colină desfigurată - și nu știi ce se ascunde în spatele chipului ei hidos. Ajung la dimineața aceea sordidă. La oprirea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
asociație pentru comedia muzicală, care Întreprindea anual un lung turneu de Crăciun. Între timp, simțindu-se straniu de singur și de agitat În cantină, cu sufletul plin de noi dorințe și ambiții, a lăsat primul trimestru să treacă, oscilând Între invidia față de succesele sale embrionare și o aprinsă discuție În contradictoriu cu Kerry despre motivele din care nu fuseseră imediat primiți În elita anului de studii. Au petrecut multe după-amiezi tolăniți pe pervazurile ferestrelor de la 12 Univee, privindu-și colegii cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și, cu iuți picioare, Bat ritmul libertății pe strâmte coridoare... Și uită, pe pământu-ngust la minte, Marele Căscat ce te-a adus pe lume. În aprilie, Kerry Holiday a plecat de la colegiu În Franța, ca să se Înroleze În Escadrila Lafayette. Invidia și admirația lui Amory față de acest gest au fost Înecate Într-o experiență proprie, a cărei importanță n-a reușit s-o aprecieze niciodată la justa ei valoare, dar care l-a obsedat după aceea timp de trei ani. DIAVOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
respirația. Mișu arăta ca un Atlas hotărât să ducă pe umerii puternici povara gloriei absolute și pe deasupra câteva tone de femei celebre. Arăta atât de puternic cu halterele deasupra capului, încât Will Smith însuși fu trecut de un fior de invidie. Noroc că nea Ovidiu, postat cuminte lângă el, îl tentase toată seara cu whisky-ul care-i displăcea atât de tare. Gustul familiar îl înduioșase pe agent, care, deși la început reticent, până în clipa apariției lui Mișu dăduse gata o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fost una de care îmi amintesc cu mare plăcere și foarte utilă dacă stau să mă gândesc la câte lucruri am învățat despre umilință, despre dusul tăvii cu profesionalism, despre vise frânte, despre acceptarea cu seninătate a condiției, lipsa de invidie profesională, curajul de a te bucura de succesul altuia care izbutea să iasă în lume, să spargă carapacea anonimatului. Povestește Bobiță Mușatescu despre Grișa Nagacevschi care, în Înșir’te mărgărite, intra în scenă numai după ce dădea niște ture prin teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
i‑ar mai plăcea să aibă toate lucrurile alea expuse în vitrină, dar banii de buzunar nu‑i ajung. Și uite așa e nevoit omul să mai facă un ban în plus în felul acesta. I se răsucește inima de invidie ori de câte ori vede vreo colegă cu un costum nou, cu bluză albă, sau cu pantofi noi cu toc. Însă nu spune decât: îmi vine să vomit când le văd pe fetele astea împopoțonate. Proastele astea cu țoale sunt superficiale și n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apă împotriva voinței mele. S‑ar putea face o reclamație că l‑au stricat. Stai că‑ți aduc ceva de la frati‑meu. Măsura e bună, ia îmbracă‑te cu asta! Lui Rainer mai că‑i ies ochii din cap de invidie. E un pulover de cașmir și un pantalon din stofă fină de lână, e chiar stofă de lână pură, așa scrie pe etichetă. Rainer e întors pe dos că Hans primește un cadou așa frumos, iar el nimic. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de colegii de serviciu. Hans spune, ce‑i, Anni? De ce plângi? Ei, lasă! Anna spune că e disperată și lasă să izbucnească din ea, într‑o dezordine totală, multe lucruri, în principal teamă, ură și, drept condiment, un strop de invidie față de Sophie. Hans spune că nu‑i frumos să invidiezi un om ajuns fără nici o vină într‑o asemenea situație familială. O pizmuiești pe Sophie? Anna plânge cu o octavă mai sus. Hai, te conduc acasă, doar locuim practic foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ne-am Îndreptat spre Barcelona, pe care o consideram a doua mea casă. De la Barcelona am luat un alt zbor spre Ibiza, unde am făcut turul discotecilor și ne-am distrat pe plajele de nudiști făcându-i să moară de invidie pe boșorogii din Europa. Apoi am stat cinci zile la hotelul La Mamounia din Marrakech, de unde am Închiriat un Land Rover și am mers să vedem deșertul. Apoi... ne-am dus pe insula Myconos, sau În Insulele Canare? Nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
club, era capabilă de orice joc sexual, astfel Încât În scurt timp devenise o renumită regină neîncoronată. — Puținele prietene pe care le aveam Împărtășeau aceleași pasiuni, și anume dragostea pentru muzică, dans, pictură. Nu erau capabile de sentimente de ură, de invidie, de gelozie, erau străine de cea mai mică răutate. De aceea, chiar dacă le invitam să participe la jocurile noastre sexuale, nu eram capabilă să mă detașez și să-mi intru În rol. Mi se Întâmpla chiar să roșesc, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]