3,301 matches
-
această descoperire, Aaronsohn s-a făcut cunoscut în întreaga lume. În anul 1904 și 1908 s-a alăturat Aaronsohn la expediții științifice conduse de geologul german Max Blanckenhorn de la Universitatea Marburg, care cerceta straturile geologice și natura din regiunea Văii Iordanului și Mării Moarte. Cercetările acestea erau sprijinite de mișcarea sionistă (inclusiv de personalități ca Louis Brandeis, Henrietta Szold, Juliam Mack etc) și finanțate de sultanul Abdul Hamid al II-lea, care era interesat în descoperirea de bogății naturale și de
Aaron Aaronsohn () [Corola-website/Science/303432_a_304761]
-
domenii, precum învățămînt, cercetare, cultură, mass media, activități editoriale, relații internaționale. Este semnificativă înființarea secțiilor de Limbi Moderne Aplicate și a celei de Traducători-Interpreți. Mari personalități care au predat sau care s-au format aici : B.P. Hasdeu, Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ana Cartianu, Elena Vianu, Ion C. Chițimia. Domenii de licență: Limbă și literatură, Studii culturale, Limbi moderne aplicate. Specializări: Engleză (ZI), Studii Americane (ZI), Franceză (ZI), Germană (ZI), Spaniolă (ZI), Italiană (ZI), Portugheză (ZI), Arabă (ZI), Chineză (ZI
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București () [Corola-website/Science/308932_a_310261]
-
cucerirea ei de către turci. Cea mai mare parte a teritoriului făcea parte din vilayetul Siriei, iar regiunea sudică, cu ieșirea la Marea Roșie, a fost încorporată în provinciile Ma'an și Aqaba ale vilayetului Hejaz . Populația trăitoare în regiunea traversată de Iordan erau legate prin numeroase legături culturale, lingvistice și religioase. Locuitorii de la nord de Iordan erau asociați în mod tradițional cu Siria, iar cei de pe cursul inferior cu locuitorii Peninsulei Arabice. Administrația britanică a Ierusalimului acoperea doar aria de la vest de
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
Siriei, iar regiunea sudică, cu ieșirea la Marea Roșie, a fost încorporată în provinciile Ma'an și Aqaba ale vilayetului Hejaz . Populația trăitoare în regiunea traversată de Iordan erau legate prin numeroase legături culturale, lingvistice și religioase. Locuitorii de la nord de Iordan erau asociați în mod tradițional cu Siria, iar cei de pe cursul inferior cu locuitorii Peninsulei Arabice. Administrația britanică a Ierusalimului acoperea doar aria de la vest de Iordan, iar regiunea de est a fost condusă de „căpitanul” Ma’anului, Alex Kirkbride
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
erau legate prin numeroase legături culturale, lingvistice și religioase. Locuitorii de la nord de Iordan erau asociați în mod tradițional cu Siria, iar cei de pe cursul inferior cu locuitorii Peninsulei Arabice. Administrația britanică a Ierusalimului acoperea doar aria de la vest de Iordan, iar regiunea de est a fost condusă de „căpitanul” Ma’anului, Alex Kirkbride până la venirea lui Abdulah la putere în noiebrie 1920. Mandatul Palestinei avea prevederi clare care, pe de-o parte sprijinea emigrația evreiască la est de Iordan, iar
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
de Iordan, iar regiunea de est a fost condusă de „căpitanul” Ma’anului, Alex Kirkbride până la venirea lui Abdulah la putere în noiebrie 1920. Mandatul Palestinei avea prevederi clare care, pe de-o parte sprijinea emigrația evreiască la est de Iordan, iar pe de altă parte permitea britanicilor să amâne sau să oprească extinderea prevederilor privitoare la Căminul național evreiesc la vest de fluviu. În august 1922, guvernul britanic a prezentat un memorandum Ligii Națiunilor prin care cerea aprobarea pentru excluderea
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
a prezentat un memorandum Ligii Națiunilor prin care cerea aprobarea pentru excluderea Transiordaniei din toate planurile privind colonizarea evreilor. Planul britanic a fost aprobat de Liga Națiunilor pe 12 august. Din acest moment, britanicii au administrat partea de la vest de Iordan ca „Palestina”, iar partea de la est ca „Transiordania” . Din punct de vedere tehnic a rămas un mandat unic, dar majoritatea documentelor oficiale se refereau la ele ca la două mandate separate. În mai 1923, Transiordania a primit un anumit grad
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
Că războinic, el a luat parte de la o vârstă timpurie la cuceririle efectuate de tatăl său în Sicilia, devenind conte de Siracuza. În 1077, la asediul asupra Trapani, una dintre cele două fortărețe rămase în mâinile sarazinilor în vestul insulei, Iordan a condus un atac care a reușit să surprindă garnizoana și să captureze animalele care asigurau aprovizionarea acesteia. Lipsită de provizii de hrană, garnizoana orașului a fost nevoită să capituleze. Iordan a fost de asemenea prezent la asediul Taorminei din
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
două fortărețe rămase în mâinile sarazinilor în vestul insulei, Iordan a condus un atac care a reușit să surprindă garnizoana și să captureze animalele care asigurau aprovizionarea acesteia. Lipsită de provizii de hrană, garnizoana orașului a fost nevoită să capituleze. Iordan a fost de asemenea prezent la asediul Taorminei din 1079, iar în 1081, împreună cu Robert de Sourdeval (sau Sourval) și Elias Cartomi (un trădător sarazin), a capturat orașul Cătănia din posesia ultimului emir de Siracuza, Ibn Abbad, ca urmare a
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
un trădător sarazin), a capturat orașul Cătănia din posesia ultimului emir de Siracuza, Ibn Abbad, ca urmare a altui atac surpriză. Anul următor, pe când tatăl său era plecat din Sicilia pentru a veni în sprijinul ducelui Robert Guiscard de Apulia, Iordan a fost lăsat la conducerea trupelor normande din Sicilia. Însă în vara lui 1083, Iordan a trecut la conducerea unor nobili nemulțumiți aflați în stare de rebeliune față de Roger I. Tatăl său a revenit și imediat a luat măsura de
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
ca urmare a altui atac surpriză. Anul următor, pe când tatăl său era plecat din Sicilia pentru a veni în sprijinul ducelui Robert Guiscard de Apulia, Iordan a fost lăsat la conducerea trupelor normande din Sicilia. Însă în vara lui 1083, Iordan a trecut la conducerea unor nobili nemulțumiți aflați în stare de rebeliune față de Roger I. Tatăl său a revenit și imediat a luat măsura de a-i orbi pe conducătorii revoltei, singurul care a primit iertarea (în ultimul moment) fiind
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
nemulțumiți aflați în stare de rebeliune față de Roger I. Tatăl său a revenit și imediat a luat măsura de a-i orbi pe conducătorii revoltei, singurul care a primit iertarea (în ultimul moment) fiind chiar fiul său. Din acel moment, Iordan a devenit mai loial că niciodată. În 22 mai 1085, flotă lui Roger I a debarcat cavaleria lui Iordan la 15 mile nord de Siracuza. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului de Siracuza s-au confruntat în dreptul
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
a-i orbi pe conducătorii revoltei, singurul care a primit iertarea (în ultimul moment) fiind chiar fiul său. Din acel moment, Iordan a devenit mai loial că niciodată. În 22 mai 1085, flotă lui Roger I a debarcat cavaleria lui Iordan la 15 mile nord de Siracuza. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului de Siracuza s-au confruntat în dreptul portului și, dat fiind că emirul fusese ucis în timpul luptei, forțele lui Roger au debarcat și ele, tocmai pentru
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
nord de Siracuza. În 25 mai, navele contelui și cele ale emirului de Siracuza s-au confruntat în dreptul portului și, dat fiind că emirul fusese ucis în timpul luptei, forțele lui Roger au debarcat și ele, tocmai pentru a constata că Iordan deja începuse de unul singur asediul asupra orașului. Asediul a durat de-a lungul întregii veri, iar orașul a capitulat în cele din urmă în fața normanzilor, singura stăpânire a sarazinilor din Sicilia rămânând Noto. În februarie 1091, Iordan a fost
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
constata că Iordan deja începuse de unul singur asediul asupra orașului. Asediul a durat de-a lungul întregii veri, iar orașul a capitulat în cele din urmă în fața normanzilor, singura stăpânire a sarazinilor din Sicilia rămânând Noto. În februarie 1091, Iordan a fost prezent și la asediul asupra acestui oraș. El a fost numit senior de Noto și conte de Siracuza, loc în care a și murit de febră, probabil în 1092. O inscripție consemnând moartea să poate fi văzută în
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]
-
de silex - în mormântul ceh nefiind găsite astfel de arme. Mai mult, în 2015, o pereche de schelete bărbătești vechi de 5.000 de ani a fost descoperită lângă orașul Tell el Hammeh, în partea de sud a văii râului Iordan. Potrivit cercetătorilor de la universitatea din localitate, scheletele ar putea fi dovada celei mai vechi perechi de homosexuali din istorie. În Asiria antică, dacă un bărbat voia să aibă sex cu un alt bărbat cu o poziție socială similară, se credea
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
dorința sa de a ajuta la efortul sioniștilor de clădire a căminului național evreiesc în Palestina Emigrând în Palestina, Simcha Blass a devenit cel mai cunoscut inginer în domeniul hidrotehnicii din regiune. El a planificat primul apeduct modern din Valea Iordanului. A devenit inginerul șef și unul din fondatorii, în anul 1937, împreună cu Levi Eshkol și Pinhas Sapir,ai companiei evreiești palestiniene de ape „Mekorot”, devenită după 1948 compania națională de ape a Israelului. Ulterior, el a proiectat cea dintâi conductă
Simcha Blass () [Corola-website/Science/326629_a_327958]
-
Saint-Gilles, odată construit, inaugurează un asediu ce a durat 6 ani. Moartea lui Raymond de Saint Gilles în 1105, fără urmași legitimi, îl aduce în prim plan pe vărul lui, Guillaume de Cerdagne, numit "Jourdain", după botezul primit în apele Iordanului. Guillaume continua asediul singur până în 1108 când în Palestina sosește, însoțit de un escadron genovez, Bertrand de Saint Gilles, fiul bastard al lui Raymond, recunoscut ca succesor de baronii din Toulouse în urma stingerii dinastiei conducătoare. Totul merge bine până la căderea
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
12-13 ani. În vara anului 1110 în cele din urmă cruciații au ajuns în Palestina (au debarcat în Acra sau Jaffa), continuînd drumul spre Ierusalim, unde s-au întâlnit cu regele Balduin I. Balduin împreună cu Sigurd sau dus la râul Iordan, unde norvegienii au primit relicve sacre. În special au primit părți din Sfânta Cruce, cu o condiție că vor continua răspândirea creștinismului și vor aduce acest dar sacru la mormântul Sfântului Olaf. Sigurd s-a reîntors la navele lui și
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
politicii Autorității Naționale Palestiniene este înființarea unui stat al palestinienilor, cu capitala în Ierusalimul de Est (în ). Unele grupări palestiniene (de exemplu Hamas), consideră acest deziderat politic drept trădare și luptă pentru desființarea Israelului și crearea unui stat palestinian între Iordan și Marea Mediterană. Din cauza acestui disens, atentatelor teroriste palestiniene le cad victime și palestinieni. Autoritatea Națională Palestiniană, care are un statut de „Observator permanent” la ONU, tipărește pașapoarte și timbre proprii. Unele state, printre care, statele fostului grup sovietic, inclusiv România
Autoritatea Națională Palestiniană () [Corola-website/Science/298023_a_299352]
-
Adana. Ocolesc și ajung la Alep. A doua zi decolează, trec pe lângă Baalbek și pe lângă locul Bătăliei de la Kadesh și fac escală la pentru a remite un mesaj de la atașatul militar francez al Aerului de la București. Apoi zboară prin valea Iordanului, peste Tiberiada. În dreptul Mării Moarte virează spre Ierusalim și ajung la Gaza. Intră în Egipt prin punctul obligatoriu și aterizează la Cairo, unde stau trei zile, revizuind avioanele și vizitând piramidele. La 29 octombrie pleacă din Cairo, urmând Nilul. La
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Leopold Buczkovski / trad. din polonă și pref. de Vl. Pohilă. -Chișinău: Lit. Artistică, 1986. - 251 p. Grafica de carte moldovenească = Kniznaâ grafika Moldavii / alcăt. R. Akulova, trad. din rusă de Vl. Pohilă. - Chișinău: Lit. Artistică, 1986. - 180 p.; il. Milev, Iordan. Domnul Tine-mi Umbrela: povestiri despre Ghidușel: [roman pentru copii și adolescenți] / trad. din bulgară de Vl. Pohilă. - Chișinău: Lit. Artistică, 1987. - 252 p., il. Prokofiev, Serghei. Autobiografie / Serghei Prokofiev; trad. din rusă și comentarii de Vl. Pohilă. - Chișinău: Lit.
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
din Bucovina", ediție îngrijită de Paul Leu, Editura "Junimea", Iași, 1981, 194 p. 41. "Legendele Maicii Domnului", ediție cu texte repovestite de I. V. Boldureanu, Editura "Cetatea", Timișoara, 1990. 42. "Sărbătorile la români. Studiu etnografic", I-II, ediție îngrijită de Iordan Datcu, Editura "Fundației Culturale Române", București, 1994, 320 + 359 p. 43. "Nuvele și amintiri", ediție îngrijită de Paul Leu, Editura Euroland, Suceava, 1994, 205 p. 44. [Trilogia vieții]: "Nașterea la români", Nunta la români", Înmormântareala români", ediție îngrijită de Teofil
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
1986, XXVI+526 p., Editura "Minerva", București; II, 1997, 431 p.; III, 1998, 262 p.; IV, 1998, 314 p., ediție îngrijită de Paul Leu, Editura "Euroland", Suceava. 46. "Nașterea la români", Nunta la români", Înmormântarea la români", ediție îngrijită de Iordan Datcu, Editura "Saeculum I.O.", București, 2000, 303 + 575 + 399 p. 47. "Tradiții poporane române din Bucovina", ediție îngrijită de Iordan Datcu, Editura "Universal Dalsi", București, 2000, 252 p. 48. "Mitologie românească "(selecție din articole publicate de S. Fl. Marian
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
de Paul Leu, Editura "Euroland", Suceava. 46. "Nașterea la români", Nunta la români", Înmormântarea la români", ediție îngrijită de Iordan Datcu, Editura "Saeculum I.O.", București, 2000, 303 + 575 + 399 p. 47. "Tradiții poporane române din Bucovina", ediție îngrijită de Iordan Datcu, Editura "Universal Dalsi", București, 2000, 252 p. 48. "Mitologie românească "(selecție din articole publicate de S. Fl. Marian în periodice), ediție îngrijită, cuvânt înainte și note de Antoaneta Olteanu, Editura "Paideia", București, 2000, 189 p. 49. "Botanică românească "(selecție
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]