1,547 matches
-
îndepărtează de ucenic. Dobândirea unei bune purtări sau împodobirea cu virtuți trupești exterioare nu anulează rădăcinile ontologice ale egoismului. Morala educă individul, dar nu revelează dimensiunea universală, sacerdotală și eshatologică a persoanei. Este lucrul ignorat cu nedesăvârșire de către „prietenii” lui Iov: teologii Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naamah. Încercând să restaureze legătura cu Dumnezeu, omul care nu a trecut de pragul pocăinței psihologice, emoționale și cucernice la arătare, nu poate înțelege porunca Domnului la iubirea de vrăjmași
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de unitate culturală, prin educația celor mulți și prin cultivarea tradițiilor strămoșești. În sumar intră versuri de Zaharia Stancu, Radu Gyr, Petre Strihan, I. Valerian, George A. Petre, G. Tutoveanu, Vintilă Russu-Șirianu, Mircea Pavelescu, Ioan I. Ciorănescu, George Pallady, D. Iov, George Talaz, G. Boldea, Al. T. Stamatiad, F. Aderca, N. Milcu, Adrian Hurmuz, cu proză sunt prezenți Al. Lascarov-Moldovanu, Const. Rîuleț, N. Gr. Patriciu, iar cu aforisme N. Iorga, Victor Eftimiu. În numărul 10-12/1927 N. N. Tonitza publică un fragment
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290063_a_291392]
-
Aurel Marin, Geo Bogza, Eugen Ionescu, Virgil Treboniu, Constantin Virgil Gheorghiu. Se publică, de asemenea, versuri de G. Bacovia, Vasile Militaru, Victor Eftimiu, G. Gregorian, Artur Enășescu, Isaiia Răcăciuni, Horia Furtună, Ion Pillat, Zaharia Stancu, Emil Botta, Ion Vinea, D. Iov, Al. Ț. Stamatiad ș.a. Proza este ilustrata de Gală Galaction, Tudor Arghezi, I.C. Vissarion, Mihail Lungianu, George A. Rareș, G. Tăvala, Zaharia C. Buruiana, G. Tăcu (cu un fragment din românul Sacrificiul), Ștefan Stănescu, Pavel A. Macedonski, George Nedelcovici (cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289151_a_290480]
-
a revistei este susținută de autori puțin reprezentativi, în poezie mai ales: N. Mihăescu- Nigrim, G. Tutoveanu, N. Țimiraș, Const. A.I. Ghika, Al. Gherghel ș.a. Proză scurtă semnează N. Batzaria, I.A. Bassarabescu, N. Porsenna, Al. Cazaban, Mihail Lungianu, D. Iov. Eseuri și note critice dau Ion Sân-Giorgiu (Credințe și mafii literare, Misticismul lui Paul Claudel, Cuvinte despre dramă), N. Mihăescu- Nigrim (Poezia modernă) și I. Marinescu (Un mare naționalist - Octavian Goga, Marile figuri ale neamului - N. Iorga). I. face loc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287535_a_288864]
-
păcate eu nu am să pot participa. Este cea mai îmbucurătoare veste de când m-am întors din Siberia. Corpul didactic și juridic a creat la Soroca o mișcare culturală de mare prestigiu despre care scrie atât de frumos poetul Dimitrie Iov. 1971 C. A. Munteanu În numele vechilor idealuri, a purității gândurilor și simțămintelor noastre dintotdeauna îți pun la îndemână un volum de stihuri „Vestala neagră”. Nu se înstrăinează asemenea pământului natal, cu nici un preț. Să-ți rămână semn al trecerii noastre
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Grota din munte), Ion Pillat (Cocorii, Helada). Mai semnează versuri I. Vania (de la numărul 1-2/1925 semnând Gherghinescu-Vania), G. Retezeanu, Iustin Ilieșiu, T. Ulmu, Const. Goran, Fl. Stoenescu, G. Roiban, Al. Lascarov-Moldovanu, Șt. V. Ionescu, P. Corneliu, Eugen Constant, D. Iov, N. Jacotă, T. Dobreanu-Plăeșu, Ion Molea, N. Ionescu-Bontaș, Ilariu Dobridor, Tana Negură, I. D. Gârboveanu, Marcel Romanescu, Dinu Soare. Proză publică Cezar Petrescu (Poveste, fragmente din Omul din vis), Al. Lascarov-Moldovanu, Gh. Băgulescu (fragmente din romanul Antiquitas rediviva), George Acsinteanu (fragmente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
că greșește ori de cîte ori nu îl judecă pe om "sub conștiința unei căderi dintr-o ordine"5, cum pare să fi făcut Blaga cînd punea semnul fricii deasupra omului: "Frica de Domnul, aceasta face înțelepciunea, spune Cartea lui Iov. Dar, fără pic de religiozitate, nu este frica de rînduieli superioare, încă neatinse dar posibile, începutul oricărei înțelepciuni?"6. De altminteri, în orice filosofie autentică descoperim un particular, neteologic, "sentiment al căderii", cel ce dă cu adevărat substanță unui discurs
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
siècle dernier" (J. Duvingnaud), recunoscîndu-se, e drept, și o anume sensibilitate la schimbările petrecute, cum s-ar spune, sous nos yeux. Gînditor profund tragic, din familia spirituală a celor hrăniți cu tristețe bestială, așezat cumva în descendența spirituală a lui Iov, negativist și nu nihilist, cum singur mărturisea, Cioran voia să treacă, o dată cu Lettre à un ami de lontain (text cu care se deschidea cartea), de la figura unui liberal intolerant la aceea de moderat desăvîrșit. Însă convertirea nu s-a produs
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Viitorul”, „Convorbiri critice”, „Sămănătorul”, „Viața românească”, „Ramuri”. Din 1910 până la izbucnirea războiului mondial colaborează mai asiduu la „Facla”, „Viața socială”, „Falanga literară”, „Rampa”, „Insula”, „Universul literar”, „Revista idealistă”, „Capitala” ș.a. Concomitent, dă la tipar placheta La Fântâna Castaliei (1910), piesa Iov (1911), povestirea Zâna din fundul lacului (1912), precum și traduceri din Villiers de l’Isle Adam (Nuvele, 1911) și Th. Gautier (Arria Marcella, 1911). Acestora li se adaugă, în preajma războiului, alte volume: unul de proză și teatru - Sfinxul (1915), unul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
genere, prin expresia sa abstractă, cenușie și masivă, într-o atitudine de relativă obiectivitate și de rezervă ce impune prin calitatea sa intelectuală și prin desăvârșita ei convergență spre o țintă precisă. E. LOVINESCU SCRIERI: La Fântâna Castaliei, București, 1910; Iov, București, 1911; Zâna din fundul lacului, București, 1912; Sfinxul, București, 1915; Inscripții, București, 1916; ed. București, 1922; Aspecte și direcții literare, I-II, București, 1921-1924; ed. îngr. și pref. Margareta Feraru, București, 1975; Ernest Renan, București, 1923; Conservator & C-ia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
totodată un om drepth, a cărui suferință decurge din voința lui de a face ceea ce este bine în ochii lui Dumnezeu, evitând răul. Virtutea devine cauza suferinței lui. În centrul acesteia se găsește prejudiciul moral, cel care-l istovește pe Iov. "Ci omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor"i. Prietenii lui încearcă zadarnic să găsească o explicație pentru suferința lui neîntemeiată, îi caută păcate neștiute pentru a restaura ecuația suferinței și a pedepsei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor"i. Prietenii lui încearcă zadarnic să găsească o explicație pentru suferința lui neîntemeiată, îi caută păcate neștiute pentru a restaura ecuația suferinței și a pedepsei. Esența deznădejdii lui Iov nu privește suferința lui propriu-zisă, ci incapacitatea de a-i sesiza sensul. Cartea care-i poartă numele se deschide cu plângerea lui despre nedreptatea sorții, și se poate crede că el caută o explicație pentru suferința lui, aparent lipsită de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ci incapacitatea de a-i sesiza sensul. Cartea care-i poartă numele se deschide cu plângerea lui despre nedreptatea sorții, și se poate crede că el caută o explicație pentru suferința lui, aparent lipsită de motiv 2. La începutul cărții, Iov își susține nevinovăția și-l cheamă pe Dumnezeu însuși să facă dreptate și să pronunțe o judecatăj. Este nevinovăția suferindă compatibilă cu o lume creată de Dumnezeu? Iov însuși, prin virtutea lui, nu merita ceea ce i se întâmpla. El va
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
explicație pentru suferința lui, aparent lipsită de motiv 2. La începutul cărții, Iov își susține nevinovăția și-l cheamă pe Dumnezeu însuși să facă dreptate și să pronunțe o judecatăj. Este nevinovăția suferindă compatibilă cu o lume creată de Dumnezeu? Iov însuși, prin virtutea lui, nu merita ceea ce i se întâmpla. El va sfârși prin a înțelege natura divină a acestei suferințe întemeiate pe mister, un mister care exprimă esența religioasă a lumii. În realitate, problema lui Iov nu este atât
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
creată de Dumnezeu? Iov însuși, prin virtutea lui, nu merita ceea ce i se întâmpla. El va sfârși prin a înțelege natura divină a acestei suferințe întemeiate pe mister, un mister care exprimă esența religioasă a lumii. În realitate, problema lui Iov nu este atât raționalitatea sau iraționalitatea acestei suferințe nedrepte, cât relația omului cu Dumnezeu. O mare parte a Bibliei se apleacă asupra răului și suferinței, dar în Cartea lui Iov această discuție se dovedește primordială. La sfârșitul cărții, acesta înțelege
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care exprimă esența religioasă a lumii. În realitate, problema lui Iov nu este atât raționalitatea sau iraționalitatea acestei suferințe nedrepte, cât relația omului cu Dumnezeu. O mare parte a Bibliei se apleacă asupra răului și suferinței, dar în Cartea lui Iov această discuție se dovedește primordială. La sfârșitul cărții, acesta înțelege că raportul cu Dumnezeu nu se limitează la o cauzalitate mecanică între bine și răsplată, între păcat și pedeapsă, ci este mult mai complex. El își acceptă suferința fără ca aceasta
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aceasta să se transforme într-un argument împotriva credinței în Dumnezeu. Iar cartea conchide că suferința nu este neapărat semnul păcatului, ceea ce reprezintă o ruptură majoră în gândirea religioasăk. Comentatorii creștini susțin că soluția la problemele ridicate în Cartea lui Iov se găsește în mijlocirea lui Iisus între Cer și pământ. Dumnezeu îl trimite pe fiul său, Iisus, pentru a lua parte la suferințele lumii, prin el răscumpără păcatele creaturilor sale și se revelează acestora. Finalul Cărții lui Iov s-ar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Cartea lui Iov se găsește în mijlocirea lui Iisus între Cer și pământ. Dumnezeu îl trimite pe fiul său, Iisus, pentru a lua parte la suferințele lumii, prin el răscumpără păcatele creaturilor sale și se revelează acestora. Finalul Cărții lui Iov s-ar prelungi astfel în Noul Testament. Pentru islam, numeroși mesageri și-au asumat un rol de intermediar comparabil cu cel al lui Iisus, și asta pe diferite căi. Și au existat, cu siguranță, profeți evrei care s-au aflat într-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în iudaism relația dintre Dumnezeu și lume rămâne, global, mult mai distantă decât în celelalte două religii monoteiste. Actele de pe pământ ale lui Dumnezeu se revelează ca o enigmă de neînțeles pentru om, iar dacă Dumnezeu nu-i răspunde lui Iov, e și fiindcă Dumnezeu însuși este răspunsul 3. Suferințele lui Iov sunt uneori considerate o metaforă și o prefigurare a tribulațiilor poporului evreu. Dar Iov este în primul rând simbolul omului care suferă pe nedrept în această lume. Și tocmai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
distantă decât în celelalte două religii monoteiste. Actele de pe pământ ale lui Dumnezeu se revelează ca o enigmă de neînțeles pentru om, iar dacă Dumnezeu nu-i răspunde lui Iov, e și fiindcă Dumnezeu însuși este răspunsul 3. Suferințele lui Iov sunt uneori considerate o metaforă și o prefigurare a tribulațiilor poporului evreu. Dar Iov este în primul rând simbolul omului care suferă pe nedrept în această lume. Și tocmai pentru a-și exprima vederile teologice asupra problemei suferinței și tragediei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
revelează ca o enigmă de neînțeles pentru om, iar dacă Dumnezeu nu-i răspunde lui Iov, e și fiindcă Dumnezeu însuși este răspunsul 3. Suferințele lui Iov sunt uneori considerate o metaforă și o prefigurare a tribulațiilor poporului evreu. Dar Iov este în primul rând simbolul omului care suferă pe nedrept în această lume. Și tocmai pentru a-și exprima vederile teologice asupra problemei suferinței și tragediei umane a scris autorul (sau autorii) Cărții lui Iov. El a vrut să rezolve
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a tribulațiilor poporului evreu. Dar Iov este în primul rând simbolul omului care suferă pe nedrept în această lume. Și tocmai pentru a-și exprima vederile teologice asupra problemei suferinței și tragediei umane a scris autorul (sau autorii) Cărții lui Iov. El a vrut să rezolve contradicția între existența unui Dumnezeu drept, moral, și suferința omului bun4. Dacă repartizarea injustă a suferinței rămâne o problemă insurmontabilă, trebuia totuși să i se găsească un fundament pozitiv. Astfel, suferința a fost de foarte
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
luiq. În sine, suferința rămâne o enigmă indescifrabilă, omul trebuie să se supună lui Dumnezeu: "Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat"r. Iov se supune, ca și Avraam, unei voințe divine insondabile. Suferințelor națiunii li se va face față în același fel: prin supunere și așteptare, păstrând încrederea în Dumnezeu. Astfel, lumea se află întotdeauna sub judecata lui Dumnezeu și poate să fie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la calamități sunt multiple, mergând de la sobrul Deuteronom la vizionarul Iezechiel. Nu există un singur mod de a explica suferința. Protestul împotriva justiției divine se integrează în răspunsul de credință. Strigătele patetice din Plângeri, lamentațiile lui Ieremia și dialogurile lui Iov legitimează expresia mâniei împotriva lui Dumnezeu care ascultă. Justiția lui nu este proiectată în altă lume, ci în cea de aici se inserează proiectele divine. Inclusiv în literatura apocaliptică, unde perspectiva unei coborâri pe pământ a împărăției cerești atenuează suferința
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
un sens șederii lui Dumnezeu printre oameni, precum și ispășirii omenești în încercarea deșertului, mitul Legământului le permite autorilor biblici să construiască un model cu ajutorul căruia să se poată face față experienței exilului. Astfel nenorocirea încetează să mai fie absurdă. Plângerile, Iov sau Deutero-Isaia tratează problema suferințe nedrepte prin indivizi identificați cu națiunea. Relația privilegiată dintre Dumnezeu și Israel implică, într-adevăr, națiunea în ansamblu pentru păcatele trecutului, pedeapsa prezentului și răscumpărarea viitoare 10. Distrugerea este înțeleasă ca un timp de corecție
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]