1,453 matches
-
teologice, ce-i asmute e revolta față de efectele sociale ale dogmelor. Prin urmare, îi preocupă mai puțin verosimilitatea viziunii religioase, pe care o etichetează de altfel ca aberantă, cît consecințele inumane ale viziunii, reacția lor fiind cea a unor filantropi iritați de cîte catastrofe s-au petrecut sub sceptrul unui zeu. Aceasta e categoria ateiștilor încrezători în acel adevăr uman care nu are nevoie de proptele metafizice. Pentru ei, omul poate fi moral fără religie, iar lumea poate fi făcută mai
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
de partidă" personajele vorbesc despre proiecții mentale, despre fapte care, poate, s-au întîmplat, cum, la fel de bine, poate nu s-au întîmplat. Aici, parcă, mai mult decît în orice alt text, singurătatea bîntuie și neliniștește. Acțiune, non-acțiune. Dialog -scurt, incisiv, iritat -, evadări în monolog. Privirea către sine, către interior. Relația interior-exterior, la propriu și la figurat, este axul central al piesei. Închiși ca într-un fel de hrubă, ca într-un demisol prost luminat, cu ferestre cocoțate și deloc generoase, Hamm
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
mult mai mare decît un chihuahua. Nu era chiar un mistreț sălbatic, însă era totuși ceva ce merita privit, cum stătea așa agățat cu mîna stîngă și cu ambele picioarele de trunchiul arborelui și zgrepțăna scoarța subțire cu un aer iritat, grăbit. Matelotul Houston luă în cătarea puștii spinarea slabă a maimuței. Ridică țeava cîteva grade și ținti spre mîna maimuței. Fără să stea deloc pe gînduri, apăsă trăgaciul. Maimuța se lipi de arbore, de-părtîndu-și dramatic brațele și picioarele, după care
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
indus o optică timorată de școlari încurcați: îi privim pe protagoniștii Piteștiului ca pe niște extemporale nedorite de care nu știm cum să scăpăm mai repede. Calciu Dumitreasa, Costache Oprișan sau Mihai Buracu sunt nume la al căror sunet tresărim iritați. Numele lor ne stînjenește precum un amănunt incomod a cărui undă compromițătoare nu vrem să fie asociată cu numele nostru. Piteștiul sau Canalul sînt excrescențe ce ies din logica istoriei noastre. Dacă ele nu ar fi existat, am fi fost
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
locuia Lupeasca și, la sfîrșitul lui 1925, a scris de la Milano soției, părinților și guvernului că nu se mai înapoiază în țară. La stăruința premierului Ionel Brătianu, a prințului Barbu Știrbei, a reginei Maria pe lîngă regele Ferdinand, și el iritat, a fost convocat parlamentul (nu înainte ca regele să fi trimis un înalt emisar cu ordinul ca prințul Carol să se reîntoarcă imediat în țară; a fost refuzat) care, la 4 ianuarie 1926, hotărăște decăderea prințului moștenitor din drepturile succesorale
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
prima zi, voi rata toată perioada în care voi rămîne acolo. Pentru început, gazda noastră ne-a arătat apartamentul de la etaj și l-a întrebat pe regretatul compozitor dacă nu vrea să ne cînte ceva, la care el a răspuns iritat: doamnă, eu nu ating pianul lui Enescu. Apoi am coborît în camerele de la demisol, închiriate de ea, unde era o pianină. Acolo ne-a spus că e fericită că are pe ce exersa și a vrut să afle cum se
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
soție a tot ce se mai păstrase din avutul comun. Iar dacă avea să mai persevereze în nelegiuiri, amenință Tiberius, avea să fie legat de o lance (curia) și ținut astfel pînă se va tămădui (cura) de nărav. Hunarus, cam iritat, traduse dacilor sentința și condamnatul fugi, huiduit de toți. Iar tînăra daciță se apropie de cel ce-i făcuse dreptate și-i sărută genunchii. Prefectul, surprins de gest, simți deodată un lucru foarte curios pe care nu putea să și
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
-l prindă măcar pe unul din mitraliori și să-i tragă o chelfăneală scurtă și-ndesată. Dar tiraliorii s-au împrăștiat ca vrăbiile când pe cer apare uliul, și femeia este vădit dezamăgită de insucces. Și, s-ar părea, cam iritată, căci pe terenul ambuscadei a mai rămas numai un tiralior, pe care ar vrea să-l prindă. Asta se vede clar, după cum întinde mâinile, când într-o parte, când într-alta, dar zadarnic. Tiraliorul, cu țeava armei îndreptată spre dânsa
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
au stat deoparte.(...) Am o părere foarte proastă despre acești oameni, nu-mi fac rău mie, fac PNL. Singura mea părere de rău e că nu sunt un om suficient de dur să-i dau pe ușă afară", a spus, iritat, Antonescu. În ceea ce-l privește pe Dinu Patriciu, liderul PNL a arătat că omul de afaceri trebuia demult dat afară din partid. "Domnul Patriciu trebuia dat afară din partid demult. Nu se poate să ai nesimțirea să-și bălăcărești propriul
Antonescu îi răspunde lui Câmpeanu: Nu sunt suficient de dur să-l dau pe uşă afară () [Corola-journal/Journalistic/44257_a_45582]
-
Nu mă mândresc. M-ai întrebat de ce n-am ceas și ți-am spus că nu port. N-am avut niciodată. — Da, dar când ai zis asta ți s-a luminat fața. — Pentru că mă uitam la tine. A pufnit iar, iritată. — Ce ieftin. încă una de-asta și te duci înapoi să dormi singur în apartamentul ăla oribil cu cărți pretențioase. — Cărți. Nu e nici o pretenție acolo. Nu le-am expus pe fațada casei. Ai vrea să le țin în lăzi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
să ți-o zic așa brutal. N-am vrut să te rănesc, doar că mi-a ieșit așa... și poate chiar îți face bine s-o auzi prietenește. Unele combinații, la o femeie, sunt atât de deplasate, încât stârnesc duioșenie iritată. Era enervant că nu puteam să-i reproșez decât că știa să gea mă deconcertant, e drept, dar cu seriozitate para lizantă. M-am apropiat de ea pe la spate, privind-o în ochi. M-a respins cu fundul bombat. — Nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care examina reclamele luminoase de pe celălalt trotuar. — Bun, dacă vreți eu vă las și singure, mi-a ieșit răbufnit. — Oooofff, au făcut simultan amândouă, întorcându-se spre mine de parcă aș fi spus cea mai mare idioțenie imaginabilă. Văzându-le îmbufnarea iritată, le-am aruncat ostentativ mâinile înapoi... Atunci eu vă las. Și cum nu ziceau nimic, privindu-mă fix, le-am întors spatele și am plecat cu pas rapid, în loc de inimă un punct incandescent de vârf de țigară apăsat în mațe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se așeze și să spună „azi e ziua mea, șampanie!“ — Nu se vede că sunt fericită? — O, fericirea de a fi cu Monsieur ar ajunge, sunt sigur, pentru a urca moralul oricui. Dă-i cartea de identitate, i-am zis, iritat. Mi-o arătase rapid mai devreme, ca să râdem amân doi de poza alb-negru în care avea încă obraji pneumatici. Cu un aer insultat și exasperat, și-a scos cartea de identitate și aproape că i-a aruncat-o, iar arătarea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
șoptit, icnind absentă. Din sacul de lângă pat a scos un fluture de plastic din cei pe care-i văzusem stivă pe câmpul minat și a început să și-l frece pe piept și pe burtă. Ce este? s-a răstit iritată când m-am oprit. Apoi: — Of, e dezamorsat, ai văzut doar. Ca să mă împiedice să alunec în somn, a început să-și vâre fluturele în toate găurile, plescăind și frământând și gemând, ba chiar m-a făcut să tresar când
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
gură, în poziția fătului ce urmează să renască. Și o mai știu elefanții, singurele ființe care au memoria tuturor vieților lor anterioare... Tu de unde știi toate astea? De la un înțelept sau de la un elefant? De la un elefant înțelept, răspunse Filip, iritat. Cred că într-una din viețile mele anterioare am fost elefant. Zău? Așa pitic cum ești? îl luă Carol peste picior. Mă rog!... Și cum se face că mai ții minte experiențele tale de elefant? Spuneai că n-ai memorie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să ia comanda, nu să vină un bășinos ca mine, un pensionar, chiar dacă-i general. Toți iau decizii, se trage și se oprește focul la comandă parcă... Dar de teroriști ce spui mata, care le știi pe toate? îl întrebă iritat Petrache, cu o voce răgușită. Au fost și teroriști, cum le spui dumneata, dar printre oameni, care au țipat, au aruncat cu pietre, care au spart gheața, tinere. Dacă erau oamenii lui Ceaușescu, era prăpăd, mureau cu miile, ca iepurii
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
tipi oareșicare. Or, tocmai aici era buba acestei afaceri atât de neobișnuite: era prea bine plătită pentru a nu fi și neliniștitoare. Instinctul lui de vechi soldat mirosea primejdia. Nu-i vorba de bani. — Prisosesc spadele În Madrid, insinuă mascatul, iritat. Căpitanul nu Înțelese bine dacă se referea la căutarea unui Înlocuitor, sau la cineva care să-i facă lui felul dacă refuza noul contract. Posibilitatea ca asta să fie o amenințare nu-i plăcu defel. Din reflex Își răsuci mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dumitale memorie. Și te previn că am călăi În stare să i-o Învioreze și celui mai căpos. — Rog pe Excelența Voastră să mă privească bine În față. Olivares, care nu-l părăsise din ochi pe căpitan, se Încruntă brusc, iritat și surprins totodată. Expresia lui deveni și mai serioasă, și Alatriste crezu că va chema chiar atunci gărzile ca să-l ia de acolo și să-l spânzure pe loc. Însă favoritul rămase nemișcat și tăcut, privindu-l pe căpitan drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dl Gabriel Liiceanu decît un gest evanghelic de iubire a aproapelui, un gest cristic. Ca unul care a îndurat într-un mult mai înalt grad decît dl Liiceanu opresiunea perioadei comuniste, nu m-aș putea decît asocia unui asemenea gest. Iritat, la un mod pe care nu l-am putea califica decît excesiv, dl, Michael Finkenthal își încheie șirul de recriminări cu o frază inclementă: "A pune, în mod simplu și simplist, semnul egalității între prigoana de clasă și cea naționalistă
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
brutalitate? ... Tonul lui este autoritar și chiar "mă ofensez", prostește, că sînt ori aș fi brutal chiar și numai cu schimbătorul de viteză. Atunci, conducînd crispat, instructorul se răstește la mine să trag pe dreapta, să opresc... Fac ce zice, iritat cum sînt și jicnit, și cînd mă opresc, el iar îmi spune să nu mai fiu brutal. Și-atunci, la atîta dăscăleala, tip și eu la el stresat de traficul de vehicule grele de la ora doișpe. Și-i zic - "sînt
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
să rezolve o problemă care îl chinuia de câtva timp. De două săptămâni, el și doamna Ioanide erau supărați, și ca atare, conform obiceiului, nu vorbeau decât strictul necesar. De fapt, Ioanide era acela care începuse ostilitățile, într-o dimineață iritată. Când i se întîmpla acest lucru, Ioanide, după o fază oratorică în care evoca și enumera volubil toate vechile erori ale doamnei Ioanide, trecea la o muțenie aproape absolută și la o indiferență politicoasă. Venea la masă, invitat de doamna
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide se afla oarecum pe teritoriu străin. Obosit și chiar înfometat, devenit mizantrop din cauza afacerii Doru, crezu a vedea în liniile umbrite de noapte ale cântăreței de operă o brutalitate inedită. Surpriza dădu gestului său de preocupare o traiectorie mai iritată și gurii o bolboroseală ininteligibilă. Mintea sa, obișnuită cu gingășiile, începu să vadă catastrofe. Indolenta trecu în sufragerie, de unde îi mai strigă un ultimatum: - Se răcește mâncarea, ce faci?Arhitectul se aștepta să i se spună: "Văd că ești ocupat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cheme servitoarea, care umbla prin sufragerie, strângând, să-i aducă ceva în odaia de lucru. Avu impresia că servitoarea interpreta incidentul ca o ceartă. Nu voi să suporte privirile ei stupide de înțelegere. Gustul de lucru îi pierise cu desăvârșire. Iritat, merse și se plimbă prin curte. Când se întoarse, Indolenta dormea cu fața spre perete pe largul divan și scotea pe nări un imperceptibil sforăit, care lui Ioanide, nevrozat, i se păru înspăimîntător. Dezbrăcîndu-se, se culcă și adormi. A doua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e chiar sinonim. Spun numai că, deși celibatară, nusunt ipocrită și admit că forma mea de trai nu e cea mai perfectă. Dar, mă rog, de ce insiști asupra acestui lucru? Știi bine că nu e nimic serios, de ce pari oarecum iritat? . - Nu sunt iritat, zise calm Ioanide, sunt gelos. Între noiexistă de mult un pact tacit care este egal cu un matrimoniu, un contract moral de a rămâne puri unul față de altul, asemenea unui stareț și unei starețe uniți prin separație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe un petic circular de vopsea mai ștearsă de pe peretele din spatele ghișeului. Odată fusese un ceas acolo, dar fusese luat, eram sigur, căci lumea nu ar fi suportat o asemenea așteptare dacă ar fi putut să o măsoare. Gîndurile mele iritate reveneau mereu asupra propriei inutilități pînă au încetat cu totul și am căzut într-o stare de inconștiență la limita somnului. Aș fi rezistat la infinit într-o asemenea stare, dar am fost trezit de o femeie care stătea lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]