1,431 matches
-
sunt gardieni, trebuie tratați cu respect și considerație, nu li se răspunde Știu așa pur și simplu, bătrânul ar fi trebuit să spună, Da, domnule, cuvinte simpatice și obediente, potrivite în orice situație, adevărul e că gardianul, mai mult decât iritat, e deconcertat, se gândește că nici el n-ar fi trebuit să spună, Aici nu e garaj, și pe un ton disprețuitor de parcă ar fi regele lumii, când nu e nici măcar al subteranei murdare unde își petrece zilele. Tăie numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ai început pe neașteptate să patrulezi în civil, ceru socrul, Nu facem patrule, veghem la siguranța Centrului, nimic mai mult, Foarte bine, așa o fi, Nu am nimic de adăugat, nu mă mai întreba, te rog, îi tăie vorba Marçal, iritat. Se uită spre nevastă ca și cum ar fi întrebat-o din ce motiv tăcea, de ce nu-l apăra, iar ea spuse, Marçal are dreptate, tată, nu insista, iar apoi, sărutându-și bărbatul pe frunte, Iartă-ne, noi, Algorii, suntem cam neciopliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
m-au suit cu forța într-o ambulanță și m-au dus acolo. Am încercat să le explic doctorilor ce se întâmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. „Noi știm mai bine ca tine”, mi-au zis iritați, închizându-mi gura și trimițându-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întâlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: „Curaj? Se bălăcesc și ei în furtună în căutare de senzații tari”. Devenisem gelos pe piloții surâzători din fotografie, nu mai suportam s-o aud pe Laura admirându-i. Zâmbetul lor mi se părea o sfidare. Parcă mi se adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat. — Dacă nu te țin nervii, du-te și le spune că regreți totul. Nu-ți închipuiai că eu voi merge atât de departe. Ca orice criminal ambițios am abuzat de naivitatea ta, ți-am ascuns adevăratele mele intenții ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și tu. Scaunul din avion este rogojina ta de yoga, Wakefield. Zborul cu avionul poate fi exercițiul tău de yoga. Acum, dă-mi voie să te Învăț cîteva exerciții de respirație. Wakefield i-a refuzat oferta și a părăsit biroul iritat. A Început să plouă de Îndată ce a ieșit pe ușă. A ajuns acasă ud fleașcă. După cîteva pahare și o lungă discuție telefonică cu Ivan „Testul Adevărului“ Zamyatin, a decis să-i mai dea Zeldei o șansă. Într-adevăr, Zelda era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ești aici. Tocmai am sunat după tine la ziar. — De ce? Fran simți deodată că îi transpiră mâinile, ca brânza înfășurată în folie de plastic. — Ce s-a întâmplat? — E vorba de taică-tău, din fericire, tonul ei era mai degrabă iritat, decât înspăimântat, se poartă și mai bizar în ultimul timp. Se îmbracă în costum când merge la culcare, uită ce-a zis acum o clipă. Și pleacă de nebun. Face lucrul ăsta frecvent. E a doua oară săptămâna asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acolo își dădu seama cu groază că, deși era de-abia douăsprezece fără un sfert, la Tawny Beeches era ora prânzului și camera comună era pustie. — Dar e aberant de devreme. La ce oră serviți cina? o întrebă pe intendenta iritată. — Ceaiul se servește la patru și jumătate, biscuiții și cacaua la șapte. Dar tatăl meu detestă să mănânce devreme. E obișnuit să ia cina la nouă. Asta face foarte rău la digestie. Nimeni nu ar trebui să mănânce după ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cît și în cazul lui Marcel Iancu. Întors în România ca urmare a rupturii față de dadaismul anarhist al lui Tzara (ruptură care îi va separa pentru totdeauna pe cei doi comilitoni de la Simbolul și mai apoi de la Zürich), Iancu înregistrează iritat nemenționarea sa de către Réné Crével într-un interviu acordat de Tzara pentru Nouvelles litteraires. O notă amplă din nr. 49 al Contimporanului aduce - pe un ton vehement - „precizări” de ordin istoric, altminteri justificate: Nouvelles litteraires. M. Réné Crével oublie vite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-l avea de vânzare în ziua aceea. — Ce-o să te faci? Dacă e străin, n-o să-i poți vorbi în japoneză. Cred că va trebui să înveți măcar câteva cuvinte englezești. — Ce tot spui? Știu destulă engleză ca să mă descurc. Iritată, Mă-chan zăngănea zgomotos vasele în chiuveta din bucătărie. — A, da? zise el. — Fisherman back. — Ce naiba zici acolo?... Nici măcar atâta engleză nu știi? îi zise Mă-chan, cu un zâmbet rece. Înseamnă că a venit pescarul, omul nostru cu peștele. A, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în memoria lui Takamori. O oră mai târziu, Takamori însoțit de un polițist din Sanya, se interesa de Gaston la hanul Iwate. — Avem tot felul de oaspeți aici, răspunse proprietarul de după ușa camerei, cu un puternic accent de Kansai. Părea iritat. — Străin? Da, a fost aici un străin înalt, care a plecat azi dimineață. Mai era cu un bărbat. Nu știu încotro au luat-o. Spunea adevărul, probabil. Takamori, rămas singur pe una dintre îngustele străzi ale cartierului Sanya, privea în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o să putem să ieșim la cină În oraș. O să fie grozav, Îți promit. Nu-ți face griji pentru nimic. Aeroportul Heathrow e plin ochi, vuind de agitația și zgomotul turiștilor care pleacă plini de entuziasm În vacanță și al copiiilor iritați. Slavă Domnului că Tom se poartă excepțional de bine pentru un copil de un an, În ciuda faptului că a trebuit să-l trezim la cinci dimineața. A mai ațipit În mașină, dar acum pare destul de fericit că e plimbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
biet paznic de la o poartă neînsemnată. S-a apropiat de mine și mi-a cerut bani pentru biserică. Cupola s-a întunecat ca și când ar fi cuprins-o subit bezna, și am ieșit fără să-i răspund, urmărit de bombănelile lui iritate. Am colindat posomorât prin oraș, având grijă să nu mă îndepărtez prea mult de Mesè. Începeam să mă obișnuiesc cu acel du-te-vino, cu aglomerația, cu mirosurile și cu miresmele. Pretutindeni se găseau fântâni, și de la un apeduct principal porneau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuvânt despre Romilde în prezența Gailei. Nu-i răspunde și, dacă tot a venit vorba, ferește-te să-i tot dai amănunte despre mine. M-am uitat la el. L-am privit pieziș și i-am răspuns, la rândul meu iritat: - Nu primesc ordine de la un prieten. Și nu-mi stă în fire să-i povestesc orice mișcare a ta. Crezi oare că i-am spus vreodată despre femeile cu care te culci în fiecare noapte? Crezi că i-am suflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
făcea să se simtă superior față de ei. Tumultul din clasă atinse un nivel Îngrijorător. Dacă directoarea era În biroul ei, cu siguranță că putea să-l audă. Iar Sasha, cu vrăjitoarea aceea, nu se Înțelegeau prea bine. — Băieți, protestă el iritat, Îmi dau seama că nu e ușor să stai cinci ore Într-o bancă, dar vă asigur că nici mie nu mi-e ușor. — Da, dar pe dumneavoastră vă plătesc! strigă Zuccari din ultima bancă. Pe noi cine ne plătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
LA MAXIMUM A TIMPILOR MORȚI - o admonestă din Înaltul peretelui. — Ești pe arătură, Îi spuse Antonio. Astăzi se schimbă totul. Trebuie să-ți vorbesc. — Ți-am spus deja că nu, Îl Întrerupse Emma exasperată. — La ce oră termini? Întrebă Antonio iritat. El ar fi vrut să o ia de la capăt, pentru că nu spusese nimic din ceea ce se pregătise să-i spună, sau așa cum ar fi vrut să-i spună, și fu tentat să Închidă telefonul. Era numai vina vocii ei. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din dosar. Părul lui Fersen, brun și mătăsos, Îi cădea peste frunte, umbrind o privire căpruie care iscodea totul cu acuitate, căuta uneori să-și sondeze interlocutorul pînă În adîncul sufletului, dar nu dădea la iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-o asculte și că la unele detalii ale povestirii Îi adresa o privire ironică. I se părea un tip greu de prins, agasant, genul care afișează o indiferență tipică celor mult prea siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
treia și a patra generație. Să aibă o bătrânețe fericită și să afle În Împărăția cerurilor odihna celor aleși. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, amin.” Michel Își făcu loc prin mulțime și se apropie de altar, provocând În jur priviri iritate. Se opri la o distanță potrivită, asistă la schimbul verighetelor. Pastorul luă mâinile soților Într-ale sale, cu capul plecat, Într-o stare de concentrare impresionantă; liniștea din templu era absolută. Apoi Își Înălță capul și, cu o voce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ani. Stau pe o canapea, într-un halat alb de prosop și chiloți suprarealiști de hârtie. Și am o fereastră de jumătate de zi. Maxim. Fumați ? Nu. Beți alcool ? Da. Mâncați în mod regulat mâncare gătită acasă ? Ridic ochii, puțin iritată. Ce întrebare mai e și asta ? De ce sunt neapărat superioare mesele la care mănânci mâncare gătită ? Am un regim alimentar hrănitor și variat, scriu în cele din urmă. Ceea ce e perfect adevărat. Oricum, toată lumea știe că locuitorii Chinei trăiesc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
singure. Mă pot urca în primul tren... În câteva ore ajung. — Nu cred că e o idee chiar așa grozavă. În tonul lui simt o încordare care mă alarmează. M-ați... dat afară ? — Încă nu am dezbătut acest subiect, spune iritat. Au existat probleme mult mai urgente de rezolvat, Samantha. — Firește. Simt că mi se urcă tot sângele în cap. Îmi pare rău. Eu doar... Mi se pune un nod în gât. Închid ochii, încercând să nu-mi pierd cumpătul. Lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mobilul. Dar e încărcat doar pe jumătate și habar n-am unde să mă duc, ca să am semnal. Dacă Trish are, înseamnă că pot vorbi și eu. Mă întreb în ce rețea... — Samantha ? Îi aud vocea de jos. — Samantha ? Pare iritată. Acum îi aud pașii pe scări. — Da, doamnă. Mă grăbesc pe hol. — Iată-te ! Se încruntă ușor. Te rog să nu dispari în camera ta în timpul programului. Nu vreau să fiu nevoită să te strig. — Ăă... da, doamnă Geiger, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de altceva. — N-o să reziști nici două minute în altă meserie ! Pare de-a dreptul jignită. Samantha, ești avocat. Pentru asta te-ai pregătit, pentru a fi avocat. — Mai sunt și alte lucruri pe lume decât să fii avocat ! strig iritată. Se lasă o tăcere rău prevestitoare. — Samantha, dacă ai nu știu ce depresie... — Nu am ! De nervi, ridic tonul. Faptul că îmi pun pur și simplu niște întrebări în legătură cu viața mea nu înseamnă că am o depresie ! Nu te-am rugat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e vorba. — Vă închipuiți că am propriile mele... ăă... tipicuri, zic, încercând să-mi iau un ton firesc. Dar n-am nimic împotrivă dacă vreți să-mi faceți o listă cu ce anume doriți să fac. — A. Trish pare ușor iritată. Bine, dacă chiar crezi că ai nevoie de așa ceva. Iar eu, Samantha, trebuie să discut cu tine mai încolo în cursul zilei de azi despre termenii și condițiile angajării tale, spune Eddie. Stă în fața oglinzii, ținând o halteră. Ca să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
una ca asta. În clipa în care stiloul lui Eddie atinge hârtia, mă aplec ușor spre el. — Domnule Geiger, zic pe un ton de urgență. Puteți veni puțin vă rog ? Să vorbesc ceva cu dumneavoastră ? Eddie ridică ochii spre mine iritat. — Samantha, spune zâmbind strâmb. Tocmai mă aflu în mijlocul unei tranzacții extrem de importante. Pentru mine, cel puțin ! Se uită în jur, iar cei trei bărbați râd și ei, ținându-i isonul. — E foarte urgent, îi spun. Nu durează mult. — Samantha... — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
efort să las o pauză firească, după care arăt în treacăt spre anunț. Ce-i asta ? — Nu servesc avocați, răspunde fără să clipească. — Nathaniel ! Vino puțin ! îl strigă cineva din celălalt capăt al barului și își dă ochii peste cap, iritat. Vin imediat. Îmi atinge mâna, apoi pleacă. Iau o gură mare de vin. Nu servește avocați. De ce nu servește avocați ? OK... calmează-te, îmi spun apăsat. E o glumă. Evident că e o glumă. Toată lumea urăște avocații, așa cum toată lumea urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]