4,886 matches
-
cu furie gura, ea, în leșin, coboară garda inimii, gândind: "Ăsta e un adevărat bărbat, bietul Apolodoro!" Federico, obișnuit să facă în primul rând ceea ce corpul îi cere, ceea ce îi aduce un real profit și recunoaștere în fața lumii, își pune ironica mască și se oprește. De aici înainte trebuie să fii a mea și numai a mea. Ai auzit? Da. Ah! și hai să scrii aceluia o scrisoare pe care ți-o voi dicta eu. Omule... N-avea grijă; știu ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
care o cunosc în amănunt. CHARLES: Dar nu are o morală a ei! TOREADORUL (confuz): Ba... să vedeți... că are! Adică... dacă toreadorul se pricepe, omoară taurul. Dacă nu, îl împunge taurul pe el. EMMA: Cred că dînsul are dreptate. (Ironică.) E ca la teatru: pe împunse. Ori prințul îl spintecă pe rege, ori regele pe prinț. Numai că la tauri nu știi dinainte care pe care. TOREADORUL: Întocmai. EMMA (se ridică și ia spada, aceeași cu a Prințulul din partea l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că te sună așa important? SONIA (teatrală): Destinul! BUNICA: Destinul? Ăsta nu sună, dragă. Ăsta vine buluc. Și pe urmă eu n-am chef să dau ochi cu el. Sînt încă tînără. Nu? SONIA: Așa faci mereu. Si bunicul? BUNICA (ironică): Ei... El... Citește... SONIA (iritată): Bunicule. BUNICUL (trezit din somn, parează cu un efort de a părea natural): Da, Sonia. Ce este? SONIA: Ce făceai? BUNICUL (mimînd un calm absolut, întoarce foaia ziarului): Păi ce să fac? Citeam... (referire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
profundă, dar... EDITORUL: Vă plac suprarealiștii. SONIA: Nu, supra... nu. Eu sînt așa, mai realistă Apare Bunica cu o cafea pe o tavă, editorul sare la loc, Fiica ia o poziție decentă. BUNICA: Bună ziua. V-am adus o cafeluță. (cam ironică) Nu-i așa dulce ca nepoată-mea. EDITORUL (ceremonios): Sărut-mîna. Vă mulțumesc. Sînteți soția maestrului, nu? Aveți o nepoată fermecătoare. Cred că-și va moșteni bunicul. BUNICA (nu a înțeles ideea): Păi, sigur. Cînd om muri noi, le rămîne lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ce-are în cap. Oricînd mă fac ginecolog de suflete. Diploma-mi lipsește, că-n rest.... EDUARD (izbucnind în rîs): Așa e, bunico! Și-a doua facultate a matale? BUNICA (și mai mîndră): Arta! GETA (uluită): Arta? BUNICA: Arta culinară. (ironică) Aia la care tu și fiică-ta sînteți abia prin clasa a treia. Eu sînt șefă de promoție pe viață. Așa că nu contează diploma, fetițo, contează ce ai în minte. GETA: Și dacă nu-i place, pune-i tu condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
un simplu interes bibliografic de nu se va putea și din unul axiologic. Pentru început, un dramaturg și un critic, amîndoi editați în colecția "Nouăzeci" a editurii Phoenix, amîndoi postmoderni în toată puterea cuvîntului (atîta cîtă e), amîndoi inteligenți, cultivați, ironici și în special "răi". Dramaturgul e Horia Gârbea și cartea lui spune aproape totul încă din titlu: Doamna Bovary sînt ceilalți. Sînt "patru texte pentru teatru" de o savoare literară incontestabilă, egal și justificat revendicată de ingeniozitatea țesăturii dramatice, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
despera tănărule! A mai rămas un minister" al doilea și "Mizerabilii își fac de cap" al treilea. Cu sau fără intertext, teatrul este o artă care se parodiază pe sine consideră, nu fără oarecare dreptate, autorul -, ba chiar o artă ironică ("să-ți tai beregata din cauza unei neînțelegeri provocate de un călugăr: curată bătaie de joc" spune Horia Gârbea gîndindu-se, firește, la Romeo și Julieta). Ceea ce autorul are de făcut ("și doară nu-i puțin lucru") este să aleagă personaje, scheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
e, să trăiți, dar ce să fac, am primit ordin - și cine altcineva să mă ajute, dacă nu dumneavoastră... Dumnea voastră sunteți creierul, dacă nu ați fi dumneavoastră... — Mă flatezi, tovarășul Rogoz? Tonul părea amenințător, Însă Rogoz nu distingea nuanța ironică din vocea lui Carara. — Să vă ce? Ați Înțeles greșit, tovarășul Carara, nici vorbă. Eu vă respect foarte mult, aș face totul pentru dumneavoastră. — Lasă... E vorba deci de elevul Vasile Moare de la Liceul Mihai Eminescu. — Nu, de la Hașdeu. — Am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
artistică prestată de un (alt) pictor genial - sau ștampilat cu însemnul genial la multă vreme după ce a dispărut din lumea muritoare, plin de lipsuri, datorii, regrete, decepții, două-trei încercări de sinucidere, eventual o boală venerică primită cadou din partea unui destin ironic. Să vă spun un secret artiștii, fie geniali, fie considerați de toată lumea drept ratați cu diplomă (însă trebuie luat de fiecare dată în calcul inevitabilul subiectivism), au întotdeauna parte de un destin ironic, aceasta este, de fapt și de drept
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
boală venerică primită cadou din partea unui destin ironic. Să vă spun un secret artiștii, fie geniali, fie considerați de toată lumea drept ratați cu diplomă (însă trebuie luat de fiecare dată în calcul inevitabilul subiectivism), au întotdeauna parte de un destin ironic, aceasta este, de fapt și de drept, condiția ingrată a artistului - lupta permanentă împotriva ironiilor nenumărate pe care le introduce în viața lor, cu o perseverență aproape diabolică, infatuatul domn Destin. Iată cruda realitate, iar excepțiile, așa cum se spune, confirmă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Băiatul era hotărât, câștigase ceva bani la Londra. N-a vrut să spună ce a lucrat acolo. Peste o săptămână plecă la Constanța. Camelia era împăcată cu acest gând și atunci el de ce să se împotrivească? Fetele chicoteau pe înfundate, ironice. Se amuzau de viitorul marinar al familiei. Se visau deja călătoare pe mări și oceane. Camelia se interesă de cum merg treburile la noua casă. Primul lucru de care întrebă a fost dacă are apă curentă. Petre își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
parfum proaspăt de livadă și vie, bucuria lor a fost de nespus. Camelia a fost mai potolită. Nu putea să-i ierte atâtea luni lăsată singură cu fetele și cu grijile casei. Nu i-a reproșat nimic, remarcând doar, ușor ironică, faptul că și piața din cartier e plină de fructe și struguri. Încet-încet, lucrurile au început să intre pe făgașul lor normal. Petre a preluat toate treburile administrative, la fel cum făcea odinioară în tinerețe. Nu erau prea multe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ales că Oana a dat-o afară de la propria emisiune în urmă cu patru ani. La aflarea veștii ca mama Monicăi a murit, Zăvoranu a avut o reacție neașteptată, scrie . Oana Zăvoranu i-a transmis condoleanțe Monicăi într-un mod ironic: “Cine e Monica Gabor? Aaaaaa, aia care dacă vrea Băse îi aranjează ea prin iubitul ei o întâlnire cu Barak Obama? Adică viitoarea primă doamnă a Americii? Daaaa, sunt tare tristă să aud că nu a apucat să își vadă
Oana Zăvoranu, atac la Monica Gabor după moartea mamei acesteia by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71858_a_73183]
-
dezinteresului cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au stocat într-un corpus epic pasional, polemic, incisiv și, nu de puține ori, plin de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din textele teoretice
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
de comentarii critice la adresa prezentatoarelor TV, postate pe Facebook. După ce, în urmă cu puțin timp, a scris despre Teo Trandafir că s-a "manelizat", în încercarea de a avea ratingul cât mai mare, sâmbătă, Mihaela Rădulescu a lansat un mesaj ironic și la adresa Adrianei Bahmuțeanu, legat de reclamă pe care aceasta o face la tigăile Dry Cooker. "Aia cu țigaia draicucăr* au cerut românilor un FEEDBACK la vânzări, pe un eșantion reprezentativ de babe românești. Iată raportul primit: "arză-o-ar
Mihaela Rădulescu, comentariu acid la adresa Adrianei Bahmuțeanu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72012_a_73337]
-
al XVII-lea cu seva romanelor istorice sadoveniene și stilul popular, ironic-înțelept al Amintirilor lui Ion Creangă. Se poate spune că Dan Perșa parodiază scrierile cronicarilor medievali așa cum Cervantes a parodiat romanele cavalerești. Romanul său poate fi citit în cheie ironică și chiar postmodernă, dar poate la fel de bine să facă deliciul unui cititor "inocent", convins că citește un roman istoric în adevăratul înțeles al cuvântului. La fel ca în Vestitorul, romanul de debut al lui Dan Perșa, în acțiune apar când
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
oamenii au poreclit-o Calea Nebunului, gândind că fiul stolnicului s-a tulburat la cap, dar n-a spus nici unul pâs, cunoscân-du-l de șturlubatec și zălud, și zburdalnic". (p. 62) Dacă trenul lui Ștefan poate fi luat ca o săgeată ironică aruncată de prozator teoriilor protocroniste, mai bizar este un episod din chiar primele pagini ale romanului, în care un personaj din secolul al XVII-lea stă pe un butoi și desface tacticos... o sticlă de Cadarcă de Recaș. E drept
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
au locul și rolul lor, reconfirmate prin antologii și reeditări, dar și prin volume ori plachete inedite. Ultima patrie a Marianei Codruț intră în această... ultimă categorie, chiar dacă autoarea se îndepărtează, prin formula și particularitățile versurilor sale, de nucleul dur, ironic, intertextual și hiperintelectualizat al generației sale. Regretatul Mihai Ursachi (inclus în paginile de referințe critice ale volumului) remarca această distanțare și o întărea pe o notă polemică: "Mariana Codruț s-a format și trăiește la Iași, iar poezia sa, care
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
anglicisme, americanisme, teribilisme mai mult sau mai puțin ieftine constituie universul acestei poezii. Ci mai degrabă contrariul lor, adică discreția, finețea, profunzimea și, mai ales, nota cu adevărat distinctivă a poeziei autentice: harul poetic". Observ aici o contradicție: între ghilimelele ironice aplicate "așa-zisului Ťoptzecismť" și definirea lui destul de exactă. Or, dacă poetica generației '80 a fost cristalizată și apoi exploatată, nu văd sensul relativizării ei de către Mihai Ursachi, care se exprimă - e adevărat - ca un poet, nu ca un critic
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
o cerebralitate intensificând secundele albe ale timpului (ca în Linia de plutire a Elenei Ștefoi), Mariana Codruț ia din postmodernism ceea ce simte că-i trebuie. Și anume, referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar și postrevoluționar, un ghetou galben cu locatari atât de diferiți, dar egal de
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
au locul și rolul lor, reconfirmate prin antologii și reeditări, dar și prin volume ori plachete inedite. Ultima patrie a Marianei Codruț intră în această... ultimă categorie, chiar dacă autoarea se îndepărtează, prin formula și particularitățile versurilor sale, de nucleul dur, ironic, intertextual și hiperintelectualizat al generației sale. Regretatul Mihai Ursachi (inclus în paginile de referințe critice ale volumului) remarca această distanțare și o întărea pe o notă polemică: "Mariana Codruț s-a format și trăiește la Iași, iar poezia sa, care
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
anglicisme, americanisme, teribilisme mai mult sau mai puțin ieftine constituie universul acestei poezii. Ci mai degrabă contrariul lor, adică discreția, finețea, profunzimea și, mai ales, nota cu adevărat distinctivă a poeziei autentice: harul poetic". Observ aici o contradicție: între ghilimelele ironice aplicate "așa-zisului Ťoptzecismť" și definirea lui destul de exactă. Or, dacă poetica generației '80 a fost cristalizată și apoi exploatată, nu văd sensul relativizării ei de către Mihai Ursachi, care se exprimă - e adevărat - ca un poet, nu ca un critic
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
o cerebralitate intensificând secundele albe ale timpului (ca în Linia de plutire a Elenei Ștefoi), Mariana Codruț ia din postmodernism ceea ce simte că-i trebuie. Și anume, referința culturală directă ori discretă, adâncită în straturile poemului; mixarea registrelor (eroic și ironic, înalt și burlesc); și, lucrul cel mai important, plasarea autorului ca personaj emițător și suferind în propriul text. Scena din Ultima patrie este cea a blocului proletar și postrevoluționar, un ghetou galben cu locatari atât de diferiți, dar egal de
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
celebru de purismul lui Aron Pumnul, care îl recomanda pentru transpunerea unor împrumuturi latino-romanice (ca echivalent al lat. -tio/-tionem, al fr. -tion, it. -zione etc.); forme ca eliminăciune sau emulăciune sunau comic încă din vremea creării lor, iar termenul ironic și depreciativ ciunism, creat de adversarii filologului, a intrat în dicționarele curente (DEX). Or, e interesant că în limbajul familiar-argotic actual au apărut deja mai multe derivate cu -ciune, astfel că sufixul tinde să se transforme într-o marcă stilistică
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
paralizată în planul static al simplei glose. Preferam, recunosc, includerea ei într-un scenariu analitic complex, într-o demonstrație angajată: În alte două împrejurări, asociate la distanță de o simetrie secretă, urmele și chipul nu mai apar înscrise în contrapunct ironic, ci converg pentru a alcătui imaginea și deviza verbală a unei embleme care încifrează ființa în perspectiva morții, adică a speciei supreme a anonimatului. Cea dintâi, decapitarea în 1649 a regelui Carol I Stuart, este numai sugerată de cuvântul Remember
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]