1,688 matches
-
dacă am vreo problemă. Din fericire, am reușit să mă abțin să Întreb ceea ce Îmi trecea prin minte și anume: de ce nu ne deschisese nimeni ochii până atunci În privința miracolului poziției semilunii? De ce timp de atâtea secole, oamenii și-au irosit o treime din viață dormind când puteau sta aplecați timp de un minut și jumătate? Dar În loc de asta am mormăit ceva de genul „e un concept foarte mișto“ și m-am furișat afară când nu era atentă. Holul lui Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu putea să ne vadă monitoarele din biroul ei, iar Elisa reușise să pună mâna pe câțiva metri de spațiu ideal. Mi-am lăsat laptopul pe masă și am scos cu grijă cafeaua din punga de hârtie, atentă să nu irosesc nici măcar o picătură aurie. Elisa gâfâia pur și simplu. —O, Bette, stai dracului jos mai repede. Spune-mi tot, de-abia mai suport. —Ce să-ți spun? M-am distrat foarte bine aseară. Mulțumesc pentru invitație. —Taci! țipă ea, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ciudată, m-am gândit, urmărind-o cum oprește un taxi. Am așteptat până când taxiul ei s-a Îndepărtat și am ieșit și eu afară. Aveam Întreaga după-amiază doar pentru mine pentru prima oară În istoria recentă și nu voiam să irosesc nici măcar o secundă din ea. 29 Tocmai terminasem A sosit poșta și eram la jumătate cu Dragostea nu are preț când sună telefonul. Am fost surprinsă când am văzut numărul Penelopei pe ecran - surprinsă și Încântată. Îi dădusem detaliile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
perete, covor și linoleum. Luă mostre de fibre textile din cele trei seturi de haine și notă pe etichete marca lor. Se lăsă înserarea. Danny nu aprinse luminile. Lucră cu un pix-lanternă ținut între dinți. Încercă să depisteze eventualele amprente, irosind multe role și praf de amprentaj, și obținu urmele unei perechi de mănuși de cauciuc - foarte probabil ale asasinului - și o urmă de mână dreaptă, plus jumătate din amprentele unei stângi - amprente necunoscute, care nu se potriveau cu cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal se întoarse și strânse în mâini balustrada, speriat de felul în care arăta. Claire zise: — Ai face mai bine să renunți. Ai putea să dezvăluiți nedreptatea care ni se face, să declarați că suntem ineficienți și nu merităm să irosiți bani și eforturi pe noi și ați apărea în continuare ca un polițist capabil. Mal simți gustul sângelui pe buze. Vreau s-o fac. — Pentru ce? Pentru glorie? Ești prea inteligent ca s-o faci din patriotism. Mal îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Oan-san. Spiritul lui despică o secundă În părțile ei infinitezimale. Iar trupul lui, antrenat șaptesprezece ani să aducă moartea, reacționă la fiecare fragment de mișcare deja intuită. Primul care atacă fu războinicul care tocmai vorbise, dar lovitura de iatagan se irosi În aerul cenușiu și rece, căci În fața lui nu se mai afla nimeni. În fracțiunea de secundă În care războinicul dusese mâna la mânerul armei, Ștefănel făcuse deja unul din salturile care scoteau luptătorii Ninja În afara amenințării, ucigând adversari care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dezamăgirea lui PC, domnul Wiggs (care fusese în impas la Delhi) l-a abordat când s-au retras să fumeze. I-a spus pe un ton neplăcut, plin de mister, că locotententul PC era un tânăr ale cărui talente se iroseau. Privett-Clampe , care simțea că abia a mia parte din talent i se irosește, se gândi totuși mai bine înainte să-l contrazică. Ba chiar îi mulțumi individului și imediat ce consideră că este decent s-o facă, dispăru. De unde să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
abordat când s-au retras să fumeze. I-a spus pe un ton neplăcut, plin de mister, că locotententul PC era un tânăr ale cărui talente se iroseau. Privett-Clampe , care simțea că abia a mia parte din talent i se irosește, se gândi totuși mai bine înainte să-l contrazică. Ba chiar îi mulțumi individului și imediat ce consideră că este decent s-o facă, dispăru. De unde să știe el că odată rămas singur în camera de oaspeți, domnul Wiggs (care în pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doar piatră lui Brâncuși vreau să-i fiu! Timpul în firimituri Clipele-și scutură praful de pe aripi în grimase purtându-și masca; eu îmi cos speranța de mâneca zilei uzând cuvinte rătăcite-n cerul gurii. Poate vrea timpul să mă irosească învechindu-mă-n pasul lui neînceput. Abil, în vreme se afundă. Nu vrea să-mi vândă nicio fărâmă de secundă. Neobosit, le caută pe cele abandonate să le parcurgă când izgonit va fi-n eternitate. Adun petale de crini M-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu râd. Fii atent la purtarea ta, An-te-hai. — Numai Domnia Voastră știți dacă mă port sau nu cum trebuie, doamnă. Rămân tăcută. Voi fi bucuros să beau otrava pe care mi-o dați, zice An-te-hai încetișor. — Fă-ți datoria și nu irosi vorbe. Zâmbesc. — Așteptați-mă, doamnă. O să vă arăt ceva. An-te-hai ia repede serviciul de ceai și pleacă. Se întoarce în câteva clipe cu o cutie din hârtie în mână. Înăuntru e o pereche de fluturi de viermi de mătase. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și îmi zice: — Mai bine m-ați trimite să-l înștiințez de îndată pe Majestatea Sa. Au de gând să vă chinuie până când pierdeți „sămânța dragonului“. Simt contracții. Înspăimântată, mă țin de burtă și îi zic lui An-te-hai să nu irosească nici o clipă. El ia un lighean și iese prin camera din spate, prefăcându-se că se duce după apă. Aud afară o voce care strigă să mă grăbesc cu îmbrăcatul: — Majestatea Sa Împărăteasa așteaptă! Nu știu dacă sunt eunucii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă viziteze. Nici soțul meu nu vine. Se consideră că „murdăria“ mea poate să aducă boala asupra Majestății Sale. Mi se servesc zece mese pe zi, dar nu am poftă de mâncare, și cea mai mare parte a bucatelor se irosește. Sunt lăsată singură, să plutesc pe rând între somn și veghe. În vise, fugăresc oameni care vin pe ascuns să-i facă rău fiului meu. Împăratul mă vizitează după câteva zile. Nu arată bine: roba pe care o poartă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ce idee bună! Cu toate acestea, împărăteasa Nuharoo și cu mine nu ne-am simți în largul nostru ca Majestatea Sa să călătorească singur. Două săptămâni e o perioadă lungă pentru ca împăratul Hsien Feng să meargă fără să fie însoțit. Neirosind nici o ocazie de a se da mare din nou, prințul Yee sare cu altă sugestie: — Sunt sigur că oricare dintre noi va fi fericit să o însoțească pe Răposata Sa Majestate. Mi se permite mie această onoare? — Îl vreau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
viață? - Nu pot să nu-ți dau dreptate, dar nici nu mă alătur dumitale. Spiritualitatea mea se întrupează în forme particulare. Socializarea ar fi pentru ea o nefericire. - Totuși nu putem trăi altfel decît împreună: abia acum cînd separarea a irosit energia națiunilor sună ora comunitară. Adunat, potențialul acestora va muta albiile, va defrișa munții, va usca potopul și va umezi pustiul... - Mereu cobori în pragmatism. Sîntem ființe cu spirit și morală, nu fiare. - Fără fapte omul nu poate dăinui. În
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu perdele de tifon, grele de praf, nu puteai zări nimic. Aflată într-un hal fără de hal, de curățenia clădirii nu se ocupa nimeni, nici chiar forfetarul Jugan care avea menirea s-o facă. Dumnealui era prea filosof ca să-și irosească timpul cu o îndeletnicire avînd rezultate atât de vremelnice. Curînd vor începe ploile iar copiii vor căra din nou noroaiele în clase. Raționînd cu justețe, forfetarul o trimitea pe fie-sa cea mică să descuie școala ca să măture dimineața în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
comisia constituia un paravan pentru metode mai dure. De asta urma să mă conving curînd. Moșul Bicleanu primise un plocon. Fecioru-său, inspector la cooperație, fusese trimis acasă. Îndîrjirea bătrînului pornea de la cele cîteva hectare adunate cu răbdare, răsplata unei vieți irosită în trudă și lipsuri. Fusese strașnic de zgîrcit. Cumpănise îndelung orice cumpărătură, schimbînd țandură pe țandură, și-n cele din urmă adunase în fruntea țarinii vreo patru sute de prăjini. Datorită pămîntului, acuma bătrînul putea păși dincolo cu capul sus: își
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nota telefonică primită În urmă cu doar câteva minute și care se termina cu „sentința a fost executată”. Urma data. Soldații tăceau cu un fel de Îndârjire. Știau foarte bine că acea notă le fusese citită ca nu cumva să irosească și ei vreun bob de grâu, de porumb. Salopetele pătate de ulei și Îmbâcsite de praf le fluturau pe ciolane. Mulți nu aveau centuri și aproape toți pierduseră stemele de la bonetă. Furia Împotriva Comandantului se ascuțise. Ei erau, dintre toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puteau fi azvârlite cu praștia. De-acolo Îi trăsnise prin minte și vânătoarea de pe Valea Puțului. Blondului nu-i păsa că fusese păcălit. Până la urmă, chiar era dreaptă Împărțeala. El nu era un așa de bun țintaș și ar fi irosit bunătate de muniție. Se ținea la doi pași În spatele celuilalt și Îi venea să urle de groază când, din pricina a cine știe ce buruieni, Îl scăpa din ochi. „Vere!” se pomeni strigând cu glas sugrumat, tocmai când ăla slobozea praștia. „Boule, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bineînțeles, nu m-am grăbit a le da crezare. Mai mult: adineaori m-am Întâlnit cu Odraslă, ceea ce Înseamnă că nu l-ai Înjunghiat nicidecum. Mă bucur. Ești un om cu simțiri deosebite și-ar fi fost păcat să te irosești prin pușcării. Domnule, eu Îți spun acuma ceva care nu trebuie să te Înfurie, dar e bine să afli cine te-a băgat În poveste asta și cui trebuie să-i mulțumești. Vorba cea rea a răspândit-o Gogoașă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și dezmierdare Acum ne lași, păreri de rău, Durere și‐ ntristare. Te duci pe drum întunecat Prin satul plin de glod. Cu noi bocește‐ ntregul sat La ultimul prohod. În inimi când se‐ ngrămădesc Speranțele amare Din suflet ni se irosesc Simțirile bizare. Popa și dascălii rostesc Cântări de‐nmormântare Îngenunchiați îți dăruim Ultima sărutare. 136 Ai strâns în tine atâta dor Încât nu mai încape; Măcar acum lângă sicriu Ne ai pe toți aproape. Mama noastră Casandra (n.1898 - d.
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
destul de importantă. Dengo nu vorbea pe tonul său obișnuit. Mitsuharu răspunse și el, ca și cum i-ar fi așteptat: Ce ar fi să mergem cu toții la ceainărie? Seniorul Mitsuhide a adormit și tocmai mă gândeam că ar fi mare păcat să irosim focul de sub ceainic. — Dacă ne ducem la ceainărie, nu va trebui să ținem oamenii la distanță. Excelentă idee. — Permiteți-mi să vă conduc. — Mă tem că noi trei suntem provinciali, așa că nu înțelegem prea multe despre ceai și, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința, luând, cel dintâi, cuvântul. Acum, însă, tuturor le zburase atenția în altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui. Părea aproape insuportabil de deznădăjduit pentru eforturile sale irosite în zadar. După un timp, Katsuie deschise gura și rosti: — Senior Hideyoshi. Hideyoshi îl privi drept în față. Katsuie zâmbi forțat. — Ce facem? întrebă el, exact ca și cum ar fi deschis negocierile. Seniorul Samboshi este un copil nevinovat. Faptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din suflet, Kyutaro mai rămase așezat un moment pe scăunelul de campanie. — Toată lumea la mine! Deja informați care era situația, vasalii și ofițerii se strânseră în jur, cu chipurile palide. — Forțele clanului Tokugawa sunt pe cale să ne atace. Nu vă irosiți gloanțele. Așteptați ca inamicul să ajungă mai aproape de șaizeci de pași, înainte de a trage. După ce-i instrui cum să-și dispună trupele, încheie: — Dau câte o sută de banițe pentru fiecare războinic inamic mort. Ceea ce anticipa nu era prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dania ei va fi folosită de preot care, în același timp își construiește o vilă (pe timpul mântuitorului, ucenicii lui nu făceau așa...). Nu doresc nefericirea, fug de ea și ea se ține scai de mine, simt că viața mea se irosește, visez la lumea de Apoi, sunt doborâtă de singurătate, sunt stăpânită de dorința de a fi căsătorită, de a avea familia mea, de a avea copii mulți... Asta vreau de când am dat ochii cu viața (e tot ce își dorește
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de imperfecțiunile unei relații perfecte? ― Ce? De ce? ― Mamă, Îți povestesc eu mai târziu, zise Maria și i-am fost profund recunoscătoare. Mi-am strâns halatul pe mine și m-am ridicat de la masă. ― Deci cum ai de gând să-ți irosești duminica? Întrebă tata. ― Nu știu Încă, am spus, surprinsă de Întrebare. Găsesc eu ceva! Cu asta, am dispărut În camera mea și am Închis bine ușa. Aveam un plan și, deși urma să fie un eșec categoric, trebuia să Încerc
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]