2,833 matches
-
pe scaun de parcă l‑ar tăia o pișare, îi face complice cu ochiul Sophiei și povestește la rândul lui despre o megabeție, la care unul sau doi prieteni de‑ai lui au luat‑o razna rău de tot și au iscat un mare scandal, în cursul căruia mai multe obiecte au fost făcute țăndări. Hans vorbește prea tare, toată lumea îl aude, nimeni nu‑l înțelege, dar ceea ce nu este înțeles e tolerat, iar unde această toleranță lipsește, este promovată prin discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fie oare un filosof, la fel ca Parmenide sau Heraclit? Să fim serioși... Dat deoparte, refuzat în rândurile filosofilor serioși, ignorat, Aristip suporta neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
împarte în sensuri multiple, cărora le face apoi să corespundă termeni cu adevărat potriviți: bucuria, deliciul sau starea de bine - pe care traducerile le exprimă și prin termenii de voluptate, delectare, tot atâtea navigări posibile în apele hedoniste. -3- Neînțelegerea iscată de pe urma unei bune reputații. De fapt, Prodicos se sustrage clasamentelor dezonorante datorită unei neînțelegeri; este vorba despre buna reputație de care se bucură grație unui text antologic realizat de el și prezentat sub titlul Alegerea lui Heracle, ca și cum ar constitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului poveste fără de sfârșit Povestea nu se-ncheie dintr-odată și-n pajiștea cosită de pe munți au înflorit din nou, ca altădată, doi trandafiri în plete mai cărunți. Pășeau ușor prin firele de-otavă iscate din cosirea unei veri, purtau în ei iubirea lor suavă cu rădăcini aprinse-n primăveri. Și Magul cu bagheta-i fermecată le-a prins în piepturi dorul nesecat, povestea ta, povestea mea uitată ce-ncepe tot mereu cu-a fost
POVESTE FĂRĂ DE SFÂRŞIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364339_a_365668]
-
cât copacii să-și pună pe ramuri împlinirea. Clipă în care se varsă lacrima în potirul divin și viile își pictează toamnă într-un portret în ulei, dealurilor dând margini celeste. Prin grădini, florile își aleg trandafirul rege tainica gâlceava iscând. Referință Bibliografica: Tainica închipuire / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TAINICĂ ÎNCHIPUIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364381_a_365710]
-
-i cum apucau pe Capete de Pisică. Apoi balaurii se repeziră spre animale, oameni și înghițiră tot ce putură. În puțin timp, din Țara Lalelelor dispăruseră oamenii și animalele. Nu o iertară de data asta nici pe Prințesa Lalelelor. Se iscase un vânt năprasnic și crengile copacilor trosneau rupându-se. Răgetele animalelor și țipetele oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor și glasurile lor care se transformaseră în vuiete puternice, le țineau isonul. La un moment dat îngerii obosiră să lupte
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
Autorului COLINDUL CĂRȚII colindând și scotocind baladind și nemurind din scaieți în păpădii floarea raiului sădii colindând întru dincòlo la curți domnești în tremòlo în răspăr de ierni răzbim raza rimei o găsim tulburare-aș tulbura maluri de somn aș isca și păsări de eghipet șerpi de lună - ghem secret crai de ierni - mânii de vânt scumpul acoperământ dinspre minte spre inìmă dinspre vrajbă către crimă se stârnesc duh și vecìi pustiind povești pustii din scheletele de stele vestesc știme - bocesc
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
am dat seama că recitirea scripturilor a fost o experiență absolut necesară și o șlefuire a cunoștințelor. Lumina textelor sfinte reflecta acum un înțeles mult mai profund, deoarece acesta aducea argumente din unghiuri de vedere neașteptate și nebănuite, iar contrazicerile iscate pe aceste teme au avut pentru mine un efect benefic în cele din urmă. La un timp mi-am dat seama că Iisus din Nazaret care pe atunci îl percepeam ca a fi dușman, îmi pusese la încercare cunoștințele. Am
ANCHETA( FRAGMENT DIN ROMAN) FEMEIA PĂCĂTOASĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363883_a_365212]
-
poate tine strașnic închisă! Ritmul, melodicitatea, partitura latura melosului unei poezii. Insinuarea care provoacă, dacă nu chiar determină, asocieri și apoi curgeri către dezvoltarea substanței din acea poezie. Alăturarea cu har a cuvintelor, altfel normale luate în singurătatea lor pot isca o metaforă mișcătoare, cărări cu ritm și sens, odată descoperită cheia, devii un inițiat. Unde simplu nu înseamnă nimic împuținat dimpotrivă marchează postura în raport cu creația poetică și critica ei. Nu mă consider un profesionist în a dezlega înțelesurile poeziei însă
VĂ INVIT LA DISCUŢII LIBERE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362863_a_364192]
-
și... când a plecat la masă, la ora prânzului, a uitat afumătorul aprins. Dar, cum dracul nu face bi- serici, s-a aprins așternutul de pe stupi și focul a cuprins întreg pavilionul; iar, cum nea Nicu ținea pavilioanele cuplate, vântul iscat din senin, dracul, a direcționat flăcările și pe cel de-al doilea pavilion. Au ars o sută patruzeci de familii de albine. Curgea mierea și ceara topită din faguri, mare parte întreținând flăcările de peste doi metri, ca un izvor domol
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
ei vechi și șubrezi s-au năruit sub suflul exploziilor. Ieșirea noastră din pivniță s-a blocat cu zidărie și moloz. Mai tarziu ne-am dat seama că, de fapt, țintele avioanelor fuseseră instalațiile industriale și de cale ferată. Se iscaseră focuri mari din pricina scurgerilor de gaz metan. După alte vreo două zile de încercări zădarnice de a ne debloca dinăuntru, am hotărât, sub impulsul momentului, să riscăm totuși, si am inceput sa strigam prin geamlâcul pivniței: Hilfe!... Segítség!... Am fost
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
trebuie!... Ce spui!... se îngrozise Lămpi, aproape șoptind, în speranța că eu nu îl voi auzi. Ce spui!... Asta se cheamă evadare și în război se pedepsește cu împușcarea pe loc! Domnu’ inginer, venise răspunsul lui Echim, cănd s-o iscă iadul pe pământ, cocoșii numai de evadarea voastră n-o să poarte grijă! În acel moment, aproape simultan, sirenele din oraș își începuseră prelungul vaier prevestitor de moarte. (Fragment din românul Întoarcerea din larg) Referință Bibliografica: Lagărul / Dan Florița Seracin : Confluente
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
continuat încă vreme de aproape un secol, cu tot umanismul Declarației Franceze, prevederile ei au permis instaurarea Terorii ale cărei urmări le cunoaștem și nu în ultimul rând, cu toata ratificarea mondială a Declarației ONU, în numele drepturilor omului s-au iscat aprige confruntări armate generatoare de atrocități, cum a fost cazul războiului din Kosovo( ). Ar fi greșit sa negăm orice influență creștina în privința amintitelor declarații, mai ales a celei americane însă mai trebuie să amintim și poziția Bisericii Romano-Catolice care considera
DESPRE CULTURA DIALOGULUI DINTRE BISERICA SI STAT... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360798_a_362127]
-
de un avânt și proaspăt suflu simbolic. La loc de cinste printre exemplificări se situează impresionantă ipostază statuară în bronz și piatră ce glorifică prompta intervenție a pompierilor. Alteori universul creației s-a îmbogățit cu fine modelări de condiție umană iscată din împrejurări intime, portretizând personaje care sintetizează poetica vârstelor ori concepe ingenioase alegorii, sugerând mutații cu efect în planul genezei, al rodniciei și împlinirii de ideal. Prioritar figurativă opera sculptorului Cornel T. Durgheu stă sub semnul unității de viziune și
SCULPTORUL CORNEL DURGHEU ŞI IDENTITATEA NAŢIONALĂ de NEGOIŢĂ LĂPTOIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363223_a_364552]
-
albă a iernii aduc fiorul depărtării; iată cum se împletesc pământescul și cerescul, cele două dimensiuni cosmice primordiale: „Cuvintele s-au întrupat din stele, / Contrastul lor mai doare să-l pătrund” (Doar cu tine). Contemplarea naturii nu poate să nu iște întrebări esențiale: „Aripile mi s-ar frânge, / Cum te-nvăț apoi să zbori?”; „Cum să te cuprind în zare / Pe un țărm de nemuriri?”; „Cum să mai găsesc în soare / Al iubirilor imens?”; „Cum să te învăț a trece / Prin
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
VINE DIN INIMĂ, SAU DACĂ ASTA SIMȚI!! - NU CONTEAZĂ CE SPUI ATÂTA TIMP CÂT COMUNICI ȘI O FACI DIN UNIVERSUL TĂU INTERIOR PROFUND CE ESTE ȘI CÂT SE POATE DE ONORABIL, ORI TOT CEEA CE ESTE ONORABIL ȘI ONEST NU ARE DE CE SĂ IȘTE JENĂ, SAU RUȘINE DE SINELE PERSONAL!! Comunicarea autentică nu presupune a zice numai poante, de a fi mereu vesel (dacă ar și putea cineva în permanență..), de a avea mereu un arsenal dulce (de impresionare? de fapt de lăudare). Tot
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367771_a_369100]
-
cioburi de diferite dimensiuni, resturi din ceea ce, până atunci, fusese ochiul de geam al unei ferestre. Zăceau împrăștiate pe mozaicul lucios de pe holul spitalului. O infirmieră, care alerga grăbită să închidă celelalte ferestre ce se izbeau cu putere din cauza furtunii iscată din senin, o văzu pe Emanuela stând în picioare, lividă, privind încă, în stare de șoc, la cioburile căzute și împrăștiate pe jos. - Aoleu, Doamne! Doamna Romașcanu, ați pățit ceva, doamnă? V-a lovit, sunteți rănită? - Nuuu!... Doar speriată, puțin
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
drept al firii. Nori grei coborâseră dinspre munte scuturându-și omătul din plin, îngreunând lumea cu straiul iscat, gonind lumina slabului soare. Peste zi preajma albise. Căciuli mițoase acoperiseră case, acareturi, căpițe ori șire din plin. Odată cu lăsarea întunericului se iscase o viforniță furioasă, spulberând așternutul de zăpadă ocrotitor al grădinilor și livezilor. Oamenii, mai ales cei bătrâni, căinau pomii înșelați, sortiți să-și prăpădească rodul, se tânguiau că bietele animăluțe n-aveau cum să se-nfrupte din colț proaspăt de
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
tot, facându-i răni, și din ele curgeau un sânge vâscos, care pătă în câteva clipe zăpada. Celelalte cotane se luptau și ele de zor cu fârtații lui moșului negru și urât, și peste tot se vedeau niște pete urâte. Lupta iscase un vacarm de nedescris. Între timp, Moș Crăciun și oamenii săi reușiră să se ridice de pe pământ, în timp ce Mitru privea în toate părțile îngrozit și se ferea cum putea din calea cotanelor, a curierilor și a lăutarilor, care se luptau
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
o adâncitură mică în pământ, cu diametrul unei tingiri. Mai apoi, cât ai zice pește, dintr-o mână de frunze uscate și câteva surcele de pe sub pometul curții, încropea un foc cât să-și încălzească vasul și bucățica de cositor. După ce isca izvor de căldură, își petrecea poalele pe sub picioarele îndoite și lua poziția nomazilor de mereu, rânduiți în jurul focului. Își mai scotea te-miri-ce scule cu care să pregătească dinăuntrul vaselor înainte să le-ncălzească și să le înnobileze cu alb-argintiul cositorului
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
Autorului THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ȘARPELUI GLYKON Ce se întâmplă când un poet intelectual intră într-o zonă creativă ardentă? Acumulările sale, erudiția, reperele artistice, metafizica sau meditația, pot exploda liric în versuri memorabile. Cred că acest “boom” s-a iscat în poetica scriitorului băcăuan Theodor George Calcan pentru că atunci când am început să citesc cartea sa “Anul șarpelui Glykon” (editura ateneul scriitorilor, 2015), am intrat într-o fervoare lirică rară. Cartea este un gen de geometrie superioară cu fraza stilizată până la
THEODOR GEORGE CALCAN- ANUL ŞARPELUI GLYKON de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367701_a_369030]
-
grădină, / se simte-n flori / suflarea Ta divină... / Scăldate-n rouă / ele-au prins să cânte, / râul sub geam venise să le-asculte; / îngeri desculți aleargă pe câmpie, / în orice pom dă-n floare-o bucurie, / rotundă pâinea s-a iscat în spic, / frânge-o cu grijă, gustă-i miezul sfânt. / Ai fost, o, Doamne! iarăși în grădină, / se simte-n flori suflarea Ta divină...” Referință Bibliografică: Semnele distinse ale glacialului și ale blândeții / Angela Monica Jucan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
pentru el un răspuns nimicitor și imperturbabil, păstrându-și, credea, toții laurii cuveniți pentru un merit pe care demult vroia să-i fie recunoscut:”Tigrul, mănâncă mămăligă!”. Hohotul de râs care i-a urmat, dimpreună cu precedentul care l-a iscat au rămas și azi „parola de recunoaștere!”, identitatea inconfundabilă a celor care am fost atunci. Către sfârșitul „iepocii de aur”, la o coadă în prăvălia lui Vică Teușan, la patruzeci de ani de la întâmplarea de mai sus, o doamnă cu
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
negreșit o mare interioară, precum lacul Ontario de pe coasta răsăriteană, având același statut navigant, însă vântoasele celui din urmă nu intereacționează nici pe departe cu curenții oceanici greu de stăpânit ai oceanului, în pofida hulei cumplite pe care am văzut-o iscată în toamna târzie a anului două mii, în drum spre Toronto. Venind spre Frisco zărim downtown-ul cocoțat pe dealuri, pante abrupte, culmi mai acătării și el crucificat în azurul încețoșat, scămoșat ce “inundă” orașul dinspre ocean și din care țâșnesc birourile
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
dragul și hărnicia. Te-ai ridicat mândră ca luna la capătul cerului (cum credeai) și ți-au înflorit anii precum stânjeneii albaștri ca vitraliile ochilor tăi, sub sărutări și dojeneli de părinți, în amiroasele aburului pâinii din cuptor, cu mirarea iscată de tainele naturii ce minunează privită drept în față și distruge înfruntată piept la piept. Așa ai crescut... iar acestea-s perlele aninate la diadema ce ți-a însemnat-o cântecul pe lumina frunții. Zburdai, te jucai, priveai, ascultai, cântai
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]