941 matches
-
sentiment straniu pentru tine acasă, în cuibușorul tău curat și aranjat. un pui de urs panda roșu singuratic, cu blana lui ca un pufuleț, are mult curaj să își fluture cărnița în fața taurilor fii-ai-dudelor-de-aur, îi atrage pe aceștia cu multă iscusință și fără sacrificiu personal într-o pășune cu iarba grasă, mustind, prin care începe o cosire fără precedent și o liniștire a tuturor spiritelor. nouă în al treilea loc: soarele la apus se oglindește în lacul kanas, în lumina lui
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
clipă, de cele două pleoape ale lui și dormea cu mintea la fel de goală ca o foaie de hârtie albă. Și, de asemenea, se putea trezi într-un moment, complet lucid. Dar detașarea nu era destinată numai ocaziilor când lupta cu iscusință, iar planurile i se împlineau. De-a lungul anilor, făcuse multe gafe, iar, în acele perioade, nu medita niciodată la eșecuri și de lupte pierdute. Cu asemenea prilejuri, își amintea un singur cuvânt: detașare. Genul de sinceritate despre care vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
indignat, în picioare: — Asta-i o discuție sau ce e? Oameni cărora le plac discuțiile nu-s decât niște flecari. Eu, personal, nu pot sta aici cu mâinile-n sân. Iertați-mă că plec primul. Honda era un om fără iscusință în vorbă, dar un caracter puternic. Atât Tadatsugu, cât și Kazumasa insistaseră asupra validității propriilor lor argumente, provocând o controversă. Acum, priviră șocați la plecarea indigerată a lui Honda. — Honda, unde te duci? îl întrebară ei, grăbiți. Honda se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-mi ghicească și mie, prefăcându-mă că nu mă pricep... Nu, eu nu fac asemenea măgării. Eu nu iau bani. Dacă o fac, o fac din plăcere. Și când spunea asta, nu exagera cu nimic. Reticența unor colegi față de iscusința sa într-ale ghicitului nu-l descuraja defel, ci îl incita. Era ahtiat să-și demonstreze știința. Devenea insistent, îl auzeai cum aproape că începe să gâfâie 5, lupta să capete palma râvnită aș putea spune. Argumentul său suprem era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aducând din nou la lumină frumusețea și trăinicia broderiilor cusute cu fir de migală și mult suflet, însuflețind noi catifele ce vor îndemna suflete calde să nu și uite datina. Câtă pioșenie și dăruire ascund aceste țesături, câtă răbdare și iscusință aduc de peste veacuri și câte mărturii sfinte vor duce mai departe, numai ele știu ! E drept că și Dumnezeu a picurat mult har și dar peste mâinile și în inima smeritei maici ce a lucrat firele îngrijite. Purtarea de grijă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ce trăiesc și fac cunoscute toate acestea, din acest colț de țară românească, frământat de istorie. Cu mulțumiri deosebite pentru cele arătate, spuse și pentru primirea făcută. Crăciulescu Angela Ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare 9 iulie 1976 Credința nestrămutată și iscusința celor ce au cultivat viața spirituală, din care s-a împărtășit întreg poporul român-credincios, a dat aceste bijuterii de artă, unde s-au închinat strămoșii, ne închinăm noi cei de astăzi și se vor închina cu pioșenie urmașii. Profund impresionați
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
să păstreze tradițiile creștinilor români. Mulțumim din suflet celor ce se străduiesc să ne amintească mereu de viața dusă pe acest pământ. Elena Baciu 20 septembrie 1977 Frumusețea distinsă a odoarelor expuse în Muzeul Mănăstirii Secu vorbesc fără cuvinte de iscusința artistică a localnicilor, precum și de adâncimea lor sufletească, în timpuri aspre de greu zbucium istoric pentru neam; aceste două lucruri îl impresionează în egală măsură pe vizitatorul care poposește pentru prima oară la această mănăstire, cât și pe acel care
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
acestui lăcaș, una din importantele vetre din trecut și prezent, care au contribuit la luminarea neamului sub toate aspectele, au adus un aport de seamă la formarea și dezvoltarea limbii, au păstrat niște obiecte foarte valoroase, care vorbesc despre vrednicia, iscusința, răbdarea și devotamentul tuturor slujitorilor cunoscuți și anonimi, despre zestrea spirituală a acestui popor. Cinste fiecăruia și tuturor pentru ce ne-au lăsat ca să putem continua, să ne putem mândri frumos. M. Buga, Tg. Frumos, jud. Iași 21 august 1978
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
acelora care au preluat și menținut bogățiile, frumusețile, atât materiale cât și spirituale care au contribuit la luminarea neamului și au adus un aport de seamă la formarea și dezvoltarea limbii. Toate aceste obiecte de mare valoare, vorbesc despre vrednicia, iscusința, răbdarea, devotamentul tuturor călugărilor, cunoscuți și necunoscuți care au slujit în acest sfânt lăcaș, despre zestrea spirituală a minunatului nostru popor, despre tăria credinței noastre. Toată recunoștința acelora ce se ostenesc pentru păstrarea și conservarea acestor inestimabile valori. Fr. Dragomir
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
neputincios [biruință] - biruincios [stăruință] - stăruincios 103 {EminescuOpXV 104} netrebnicie [trebuință] - trebuincios [netrebuință] - netrebuincios negru - negricios - negriciune alb - albicios - [albiciune] galben - gălbenicios în-gălben-i galben gălbenare gălbează gălbegit gălbeniciune gălbenicios gălbeor gălbenaș credință III ființă silință umilință voință dorință stăruință trebuință IV iscusință căință - căincios împac - împăcăciune - împăcăcios [bolnav] - bolnăviciune - bolnăvicios kraenklich [galben] - gălbenicios - gelbich* privință - privincios putință - putincios moeglich neputință - neputincios împăcăciune - împăcăcios (sich zu beruhingen) rugăciune - rugăcios întristăciune - întristăcios [2] 2257 - ură fermecatură căutătură băutură suitură cărătură murătură suduitură pornitură secătură
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Nașterea conceptului). Nașterea sau începutul concepturilor sau se poate prefira în privire cătră formă sau în privire cătră materie. În privire cătră materie, când se întreabă: de unde se nasc concepturile? De ni sunt nouă acestea înăscute sau prin osteneală și iscusință câștigate. Însă fiindcă în logică ne depărtăm de toată materia cugetărei și numai forma privim, răsărirea concepturilor cea materială o mărginim cătră metafizică; iară în privirea formei se prefiră răsărirea concepturilor când se întreabă: cum formează mintea noastră concepturi din
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Boz îl compară pe Urmuz cu tîlharul din stînga Mîntuitorului, spre deosebire de Geo Bogza care-l compara direct cu Iisus: „Umorul lui Urmuz este inexistent sau este o mască asemeni acelor hidoase măști totemice ale genialelor tragedii ioniene, ascunzînd totuși cu iscusință tragicul. Rîsul lui Urmuz, pantomimele și marionetele lui, rînjet fără scăpare ca tîlharul din stînga, care și răstignit, mai ricanează”. Ar fi de notat faptul că un „urmuzian” paradoxal precum Ionathan X. Uranus (Marcel Avramescu) va urma un itinerar excentric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
timpul un fel de râsu-plânsu, modalitate de manifestare complexă, care poate să devină chiar o emblemă pentru poporul acesta. Și spuneți și dumneavoastră, care sunteți oameni maturi și responsabili, cetățeni care sunt în măsură, la o adică, să aleagă cu iscusință dintre două rele, Bocul cel mai mic, pardon, voiam să zic, răul cel mai mic, cum să nu plâng cu lacrimi până la genunchi, dacă cumva răzbind spre călcâie, când este vorba să scriu despre oamenii către care se îndreaptă toate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
A omorât zmeii toți. Și trei fete de-mpărat De la zmei el a salvat Le-a promis și cununie Cu toți frații, pe vecie. Dar frații necredincioși Și tare invidioși Pe Prâslea l-au condamnat Pe tărâmul celălalt. El prin iscusința lui Taie capul șarpelui Pui de zgripțișor el salvează Zgripțuroaica-l recompensează. Ajuns pe tărâmul lui Vine-n fața tatălui Îi spune istoria Și se-nsoară cu mezina. Crăciunul Neaua albă se așterne Peste ulițe, peste sat Cârduri de copii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mamei, ce o disprețuia pentru slăbiciunea și nehotărârea ei, i-a cerut totuși îngerului un frate mai mare sau un prieten, care s-o protejeze, să-i poarte de-a pururi de grijă și s-o iubească. Și, cu toată iscusința mea de înger atotputernic, nu i-am putut îndeplini pe loc dorința fără să fi tulburat legile încurcate și disciplinate ale firii. Peste ani, Pulcheria îl întâlnește pe Maurizio într-un club de gimnastică, în timpul pauzei de prânz. Statura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
suprafața mării se întretăiau cercurile de boobies și pelicani. Deasupra lor, măiestre, pirații mărilor, fregatele, la pândă. Păsările fregate pândeau pe adevărații vânători ai mărilor pentru a le captura prada. Chiar și din gușile încăpătoare ale pelicanilor, fregatele scoteau cu iscusință peștele, pe jumătate regurgitat. Unele din ele își purtau chiar și prin aer, ca pe un stindard, gușa uriașă, roșie și gonflată ca un balon, semnul bărbăției și al împerecherii. Aidoma prostituatelor, bărbătușii fregați își scot lampioanele roșii la strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prinse și ele În cercuri de aur. Făcu o primă rotire, apoi o a doua și o a treia, În timp ce brațele se ridicau până la Înălțimea feței, În parodierea unui ofertoriu. Dante Îi fixa chipul magnific, cu trăsături orientale, cu multă iscusință machiat cu un strat subțire de carmin, care Îi conferea strălucirea unei statui de aramă. Era ceva, În mișcările ei, care Îi amintea de o panteră, ca aceea pe care o văzuse, cu ani În urmă, În menajeria ținută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
eram prieteni, dacă asta vrei să afli. Și apoi, n-a durat mult. Într-o zi a plecat pe nepusă masă, Întrerupându-și lucrul. Nu mă așteptam să Îl regăsesc aici, la Florența. Dante Îl fixă. Ce părere ai despre iscusința lui, maestre Iacopo? Era cu adevărat cel dintâi mozaicar din Italia? Celălalt lăsă să se scurgă câteva momente Înainte să răspundă. — Ambrogio era cu siguranță un maestru În arta lui. Însuși Bonifaciu Îi conferise Însărcinarea de a decora În mozaic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de a folosi materiale de valoare diferită În reprezentarea bătrânului, care simboliza prin trupul său totalitatea breslei, era o aluzie limpede la o ierarhie În rândul artizanilor. — Așa e, confirmă Cecco d’Ascoli. Îmi aduc bine aminte cum confrunta adesea iscusința celorlalți cu a sa proprie. Dar de aici și până să ne gândim că... — Cunoașteți cu toții regulile dure ale Artei pietrei, continuă Ammannati. Se interzice cu cea mai mare rigoare defăimarea unui tovarăș, sub amenințarea pedepsei celei mai severe. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai văzuse așa ceva. Acolo, de ceva vreme, regii se apucaseră să Își expună tezaurele, colecțiile de bijuterii și de tablouri de la curte, pentru a-și preamări propria cârmuire. Iar Florența nu era, cu siguranță, mai prejos, În privința ingeniozității și a iscusinței propriilor artiști. Aici, cetățenii privați puteau fi cei care să dea strălucire cetății, Încredințându-și colecțiile acelui spațiu. Doar papii mai aveau colecții de artă atât de importante, În Italia. Însă aceea avea să fie prima din Italia deschisă poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
folosească nici rafia, nici câlții, nu se întâlnește pe toate drumurile. Yvers știa asta și de aceea era mândru. Meseria ți-ai mai putea-o schimba, dar cel mai greu este să renunți la ceea ce ai învățat, la propria ta iscusință. Dogăritul este frumos, dar fără căutare, asta era, n-aveai ce-i face. Își spunea așa, dar nu-i venea deloc ușor. Nu era ușor să-ți pui mereu lacăt la gură, să nu-ți poți niciodată vărsa focul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
părinților lor. În întregul Orient și în anumite părți ale lumii occidentale din ziua de azi, metodele orientale și cele occidentale încep să se întâlnească și să se contopească într-un nou sistem cuprinzător de îngrijire a sănătății, denumit cu iscusință „Medicina Nouă”, care va fi discutată în detaliu la finalul acestui capitol. Este suficient să spunem aici că, în timp ce „Medicina Nouă” începe să prindă repede rădăcini în Asia, în Rusia și în unele părți ale Europei, aceasta e în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cât și plăcere de pe urma acestor pofte naturale. Ei numeau acest domeniu de cercetare fang-shu („artele de dormitor”), fang-shir („chestiunile dormitorului”) sau, pur și simplu, fang-nei („în dormitor”). Rezultatele cercetărilor lor sexuale au fost înregistrate și ilustrate în texte numite cu iscusință „cărți de noptieră”, copiile acestor cărți făcând parte din trusoul nupțial al fiecărei perechi de tineri căsătoriți, începând din secolul al III-lea î.e.n. până când regimul comunist le-a interzis în 1949. Spre deosebire de Kamasutra din India și de epidemia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Lady Sudeley, Peasgood’s Nonsuch și King of the Pippins. Până și soiurile mai populare pe care le creștea tata, cum ar fi Comice sau Mozartul și Beethovenul pomologiei engleze - James Grieve și Cox’s Orange -, umpleau pomii, transformați cu iscusință În copaci pitici, cu o abundență și un rafinament pe care rareori mi-a fost dat să le mai Întâlnesc după aceea. Se prea poate ca, parțial, asta să se fi datorat faptului că tata știa cu precizie când anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
strânse într-o bucată de in, de parcă ar fi fost un terafim de fildeș și nu jucăriile uitate ale unui copil. Bărbații care îngrijeau grădina nu se arătau deranjați de prezența unei femei printre ei. Munceam mult și ei apreciau iscusința mea într-ale florilor și fructelor, pe care le duceam bucătăresei. Nu căutam companie și respinsesem de atâtea ori atenția bărbaților, încât ei nu mă mai căutau. Cât despre cei din familia fiului meu, atunci când se bucurau de umbra grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]