1,029 matches
-
în care Rusia era expusă celei mai mari primejdii ce o amenințase de la năvălirea într-însa a tătarilor. S-a zis, dar nu s-a dovedit, că împuterniciții Porții au fost convinși prin aurul rusesc; vinovați sau nu, ei își ispășiră greșeala cu capul. Iată cum se exprimă Langeron asupra cesiunii Basarabiei: „...N-am putut niciodată să înțeleg ce a putut ademeni pe turci să ne acorde o pace care devenise atât de indispensabilă pentru noi; am certitudinea că nici un membru
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
singură cunoaște țelul acestui protectorat, de care nu voiește să deie samă nimănui. Atrage apoi atenția sa asupra trecutului, și-i arată că, de câte ori un Domn sau boierii au contrariat acest plan, cel dintâi sau cei de al doilea au ispășit o asemenea greșeală, chiar când era involuntară. A citat atunci exemplul lui Miloș, căzut la granița Austriei, fără chiar ca Austria să fi îndrăznit a cere seamă de zgomotul căderii ce o auzise; a vorbit de neajunsurile suscitate de boieri
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
neventilate. Mai ales pe timp de vară, în aceste închisori aerul este irespirabil chiar și numai acest fapt constituind un tratament inuman. Suprafața locuibilă Închisoarea poate fi definită ca o instituție menită să-i facă pe indivizii condamnați să-și ispășească pedeapsa prin intermediul unor acțiuni precise: distribuirea lor în spațiu, constituirea, în jurul lor, a unui aparat de supraveghere minuțios elaborat, de menținere a arestaților într-o vizibilitate permanentă etc. Puterea punitivă a societății a reușit să-și atribuie, grație închisorii, un
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
prin suferințele pe care li le pricinuiește vanitatea, francezii au plătit pentru toate șansele de care atât de îmbelșugat s-au bucurat. Timp de o mie de ani, istoria i-a avut drept centru: un atare pri vi legiu se ispășește; pedeapsa lor a fost și rămâne iritația unui amor-propriu mereu nemulțumit, mereu neastâm părat. Câtă vreme au fost puternici, se plângeau că nu sunt îndeajuns; acum plâng că nu mai sunt deloc. Aceasta este drama unei națiuni răsfățate: este ulcerată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
întreaga Franță ar fi fost la picioarele lui, că în unele clipe ar fi vrut să treacă prin flăcări pentru a purifica numele de Mirabeau. L-am văzut plângând, pe jumătate sufocat de durere și spunând cu amărăciune: „Greu îmi ispășesc rătăcirile tinereții!“ Vanitatea lui, care nu-și găsea odihnă decât în intimitatea prieteniei, îl făcea în multe privințe ridicol, lucru pe care nimeni nu mai îndrăznea să-l observe când a devenit un mare personaj. Lesne puteai găsi în el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și nevasta i-a murit în război? Romanul e o constantă revelație mult așteptată, o succesiune de afirmații laconice care ne fac să cercetăm atent fiecare cuvânt. Istoria are o oarecare cronologie. Câteva persoane importante se sinucid pentru a-și ispăși naționalismul din vremea războiului: directorul unei companii, un compozitor cunoscut. Se vorbește mult pe străzi de criminali de război, care sunt mai puternici ca oricând. Ono însuși simte nevoia să-și liniștească rudele că n-o să-și ia viața, dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
putere necunoscută s-ar amesteca, încâlcind și descâlcind firele într un mod neașteptat. Coabitarea cu foștii proprietari, fostul brutar și nevasta lui, se desfășurase fără ciocniri, la început, în absența lui Damian. În momentul mutării noastre forțate la ei, Damian ispășea o condamnare la închisoare, denunțat - se zicea - ca patron și exploatator mic-burghez. Damian era prototipul micului întreprinzător care prosperase sub regimul capitalist. Într-o bună zi, Damian Marinescu a apărut acasă. Era acolo, îl auzeam vorbind cu nevastă-sa. A
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
împotriva divinității, la fel cu Titanii, au fost pedepsiți despicându-li-se ființa în bărbat și femeie. După mitul platonic, deci, omul în forma lui actuală, căutânduși mereu întregirea ființei într o făptură de sex contrar, e ceva nedesăvârșit, care ispășește astfel o greșeală primordială. Această explicație poetic-filosofică a suferinței, a dramelor și a tragediilor ce se nasc în lume din nepotrivirea sexelor, e dovada uneia dintre cele mai adânci intuiții ale adevărurilor superioare Ce păcat însă că puritatea ideii se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este strîmtă, dificilă și va fi cu greu străbătută de Dante. Pe cele șapte trepte ale Purgatoriului în ascendență, trufașii pe primul, invidioșii, cei plini de mînie, nepăsătorii, zgîrciții și risipitorii, pe penultimul sînt lacomii și pe al șaptelea își ispășeau pedeapsa sufletele desfrînaților, ale celor care n-au avut puterea de a se stăpîni. În Cîntul VI, Dante întîlnește umbre ce se rugau ca alte rugi să vină,/ întru gîndirea lor la sanctitate (traducerile folosite sînt reluate din cartea lui
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și Agripina care conștientizează taina care i s-a revelat - ceva, evenimentul, mai presus de puterea de înțelegere a naturii umane (această taină care se revelă personajelor lui Eliade le transformă biografia în destin 251), și păcatul pe care îl ispășește: S-a întâmplat evenimentul (mai târziu, personajele eliadești vor spune "se întâmplă lucruri" - n.m.). Nu-l știe nimeni, și chiar dacă l-ar ști, nu l-ar putea înțelege. E inexprimabil, ai să înțelegi mai târziu ce vrea să spună cuvântul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
iar plutocratul Orlando, "sănătos", rațional, este cel care nu crede în coincidențe, ci caută "mesajul ascuns" al discursului lui Adrian. Leana este mesagerul care transmite ("împrăștie") cântecele zeului, ale lui Dionis; unul dintre numeroasele avataruri ale artistului eliadesc, artist care ispășește o vină tragică ("pentru păcatele mele mi-a fost dat să cânt prin cârciumi"525) sub un nume de împrumut ("nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi și oamenii îmi spun Leana. Dar eu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
secolul al XII-lea, despre cneazul Igor Sviatoslavici, anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație-limită. Conform teoriei sacrului irecognoscibil, personajele își ascund natura în nume de camuflaj: Doftorul (din Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis) care ispășește o vină tragică ("nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi și oamenii îmi spun Leana. Dar eu n-am fost făcută pentru asta"). În Pe strada Mântuleasa, Zamfira este numele de împrumut al Marinei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înainte de a-l mai vedea o dată. Rămas singur, Făt-Frumos se întrebă cu durere: "Ce mai îmi folosește mie Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte dacă n-am pe nimeni pe lume?" Scorpia Pământului vine și îl ia să-și ispășească păcatele: "După ce îți ispășești păcatele vei muri și tu și ai să te faci pământ. Din țărâna ta o să răsară flori, au să crească pomi și o să crească grâu. Așa v-a dat vouă Dumnezeu". Ispășirea păcatelor sale o face
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vedea o dată. Rămas singur, Făt-Frumos se întrebă cu durere: "Ce mai îmi folosește mie Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte dacă n-am pe nimeni pe lume?" Scorpia Pământului vine și îl ia să-și ispășească păcatele: "După ce îți ispășești păcatele vei muri și tu și ai să te faci pământ. Din țărâna ta o să răsară flori, au să crească pomi și o să crească grâu. Așa v-a dat vouă Dumnezeu". Ispășirea păcatelor sale o face Făt-Frumos în Valea Plângerii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
gândindu-mă,/ până când gândul/ mi-a devenit trup". A fi uitat înseamnă a fi neluminat, a nu mai fi în lumina gândului cuiva. Dar aici suprema uitare - cea divină - e părăsirea absolută, ca și cum natura omenească ar fi lăsată să-și ispășească singură, fără putință de mântuire, păcatul existenței lumești 13. Uitarea însă e gândul însuși, paradoxala conlucrare dintre ceea ce nu mai e în prezentul percepției imediate și un cogitabil care, imprezentabil fiind, doar așa este: gândit în absență, în inteligibilul sensibil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fișe, dezvăluind existențe adesea spectaculoase, Cehov alege să prezinte pe larg un singur caz: ocnașul Egor. Prototipul naivului aruncat din greșeală În iad, țap ispășitor al sistemului judiciar incompetent și corupt, om bun la toate muncile, cinstit, dar condamnat să ispășească, victimă a fatalității - trăsătura sufletului slav. Numai Egor Își păstrează umanitatea. Dar sunt alte sute de indivizi descompuși, Învinși de boli și de mizerie, la un pas de moarte, dar „plescăind din buze de plăcere” să verse „ropote de Înjurături
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
chestiune. Astăzi regret că, sub acele auspicii, nu am plecat imediat la Berlin spre a-mi pune postul la dispoziția împăratului. Atunci însă încă mai credeam în posibilitatea unei înțelegeri cu personalitățile conducătoare germane, eroare fatală care avea să fie ispășită câteva luni mai târziu, într-un fel atât de tragic. În acea perioadă nu puteam conta deloc pe bunăvoința celui mai înalt funcționar din imperiu, care mirosea de fiecare dată în mine un rival; între timp, și eu trebuie să
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
care-mi înlesnea vânzarea și a lucrurilor de care eu nu eram mulțumit. După ce am revenit la drumul meu, la ale mele, între anii 1932-1943 am lucrat de cele mai multe ori cu acea râvnă și ardoare a omului ce are de ispășit greșeli trecute. În fiecare lucrare bună ce o făceam vedeam și o mărturie a probității mele pentru cei ce ar fi să mă judece cândva. Nu mă gândesc să cer îngăduință, arăt de ce am trimis în lume acele lucrări, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Galați, care bătea până ce omora pe deținuții care ajungeau În mâinile (labele) lui. Pe 17 octombrie 1954 am fost bătut de Goiciu până la leșin, trezindu-mă din starea de inconștiență la morga Închisorii. Am fost eliberat din detenție după ce am ispășit o pedeapsă nedreaptă de 4 ani fără 2 zile. Că fost deținut politic, mi s-a interzis Înscrierea pentru a participa la examenul de admitere În facultate, așa că am fost nevoit să mă ocup de mai multe activități, de la muncitor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
că scepticismul amar al reginei este reprezentativ pentru această piesă în care voința omenească prevalează asupra celei divine. De fapt, ceea ce dezlănțuie tragedia, în noua interpretare, nu mai este blestemul Atrizilor sortiți să se ucidă între ei spre a-și ispăși păcatul originar. Decisivă nu pare să fie necesitatea realizării unei justiții sângeroase. Locul fatalității l-au luat pasiunile omenești - iubirea, ura, gelozia, mândria rănită - încercate de personaje defel majestuoase. Eventualul surplus de autenticitate umană astfel realizat antrenează oricum o reducere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează ca să ispășească crimele comise fără voie. La Sofocle, eroul își explică gestul prin neputința sa de a da ochii în Infern cu umbrele părinților lezați de el în timpul vieții sau de a înfrunta pe pământ privirile copiilor și ale concetățenilor : La Hades
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
privirile copiilor și ale concetățenilor : La Hades de-ajungeam, cum oare-aș fi putut/ În ochii tatii și-n a bietii maică-mi/ Să mă mai uit ? Căci împotrivă-le-am făcut/ Atâtea fărdelegi, că nici prin ștreang le-aș ispăși/ De-ajuns. Puteam eu să-mi mai văd copiii mei,/ Născuți cum s-au născut ? Ah, ochii-mi nu i-ar fi/ Răbdat ! Nici spre Cetate-ori zidurile ei,/ Spre sfintele statui de zei, n-ar fi putut/ Privi. Nicolae Ionel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
creația dramatică a lui Nicolae Ionel se mai întâlnește un orb înțelept înrudit cu eroii mitici : tatăl Anei din piesa Meșterul Manole este nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa, noua Antigonă. Întrebat cum a orbit, el spune că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, mândria și dorința de cunoaștere : de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult (I 1). Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un caz, ascuțimea inteligenței omenești triumfă asupra capriciului crud al zeilor. În piesa poetică a lui Radu Stanca, în care se păstrează destule din argumentele originale, Oedip se salvează prin luciditate și aspirația spre libertate. Dacă la Sofocle eroul își ispășește vina prin suferința care îi aduce în final iertarea celor de sus, la autorul român, el refuză orice determinare exterioară și acționează în pofida divinității. Ingeniozitatea lui Oedip îl ajută să dejoace cursa întinsă de oracol și să ajungă la Colonos
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Niciodată nu s-a asociat la planurile de evaziune, dar niciodată n-a fost trădător. Deseori ținea întruniri cu deținuții și le făcea predica: — Am săvârșit o groaznică crimă, le spunea el, și societatea m-a trimis aici ca să-mi ispășesc crima, sunt dator să mă supun. Așa să facem toți. În tot timpul detențiunii a lucrat mult și a devenit un foarte abil meșteșugar. Venescu este o pildă de criminal pocăit. (Id., ibid.) Pagina 178 Urmează: La 1876 vântul prefacerii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]