1,057 matches
-
Institutului Teologic. În noiembrie 1948 a fost numit episcop titular, fiind consacrat în clandestinitate la 12 decembrie același an în capela Nunțiaturii Apostolice din București. Într-un proces înscenat, a fost condamnat la închisoare pe viață, condamnare din care a ispășit 13 ani. La 14 martie 1990, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit arhiepiscop titular. ( L. S.) Comitet mixt Vineri, 10 iunie, directorul ADETIM, domnul Sergiu Bălașa, a participat la Reuniunea Comitetului Mixt de Cooperare România - Serbia și Muntenegru, care
Agenda2005-24-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283815_a_285144]
-
infracțiuni de șantaj. Pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, procurorul a cerut câte 9 ani de închisoare, însă conform legislației românești pedepsele ar urma să se contopească, astfel că dacă magistrații vor da curs acestei cereri, Diaconescu ar urma să ispășească o singură condamnare, de 9 ani. Potrivit România TV, procurorii au cerut această pedeapsă foarte mare motivând faptul că pe tot parcursul anchetei Dan Diaconescu a avut o atitudine nesinceră. Procurorul DNA l-a acuzat pe acesta că a mințit
Dan Diaconescu, acuzat de şantaj. Procurorii cer 9 ani de închisoare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57510_a_58835]
-
el, modul în care ar fi eșuat, dacă nu ar fi ajuns marele scriitor, ipostaza la care a aspirat ca la o formă de răscumpărare a mediocrității la care ar fi fost condamnat. Titu Herdelea ilustrează neutru, dar mai ales ispășește destinul unui Liviu Rebreanu mediocru. Dar, mai subtil decât atât, Ion însuși, ca personaj care își înfruntă destinul, este supus unei cumplite dezbateri morale, pe care o va verifica și plăti cu propria viață. A reduce acest roman și acest
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
în pieptul acoperit de solzi. Rămăsese inert, încă-mplîntat bine în gaura cu miros de știucă, lac de sudoare, trântit peste țâțe moi, înconjurat peste șale de brațe grăsuțe și cuprins de un adânc și amețitor sentiment al păcatului. Avea să ispășească, știa asta și cu gândul ăsta adormi acolo, între trupurile strâns încolăcite, atât de multe încît păreau nu doar întinse pe toată podeaua, ci stivuindu-se, șolduri și umeri, șire ale spinării și pulpe, capete și genunchi, până la grinzile din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și socotiți fii legitimi ai Duhului, țăndări de Dumnezeire în înveliș de cocă pământească. Mujicii mai nestăpâniți, ce erau munciți de diavol în timpul dintre cele două vapoare, erau sfătuiți de popi să se-mpreune cu subțioara muierilor pe care le doreau, ispășind apoi prin post și rugăciune. Selivanov însă nu cunoscuse păcatul. Râvna chlîștilor împotriva icoanelor idolești, înfrînarea lor la hrana pierzaniei (carnea și tot ce se atinsese de carne) și lungile postiri ale nevoilor tinereții nu i se păruseră îndeajuns pentru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zâmbise larg. ― Nu în felul în care te gândești tu că aș putea fi ispitit. ― Și totuși, Sfântul Augustin crede că suntem condamnați la a fi mereu păcătoși, cedând ispitei. Chiar și aceia dintre noi care sunt virtuoși au de ispășit vina primordială de a fi mușcat din măr și de a-l fi înșelat pe Dumnezeu. Și atunci la ce bun să fii virtuos? Rim îi servi atunci una din dilemele care se născuseră în minte lui în vreme ce studiase puținele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
De vreme ce nu conta felul în care trăiești, poate că Dumnezeu le trimisese un semn călugărilor augustinieni că le rezervase, lui Stin și fraților lui, o soartă aparte, aceea de a trăi în Satul acela pentru totdeauna, departe de restul lumii, ispășind o vină care nu era a lor, dar de care nu puteau scăpa. Era convins că, dacă exista un leac, atunci el se afla în credință, în credința lui, poate, și nu în cercetările științifice care păreau să-i fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care-mi înlesnea vânzarea și a lucrurilor de care eu nu eram mulțumit. După ce am revenit la drumul meu, la ale mele, între anii 1932-1943 am lucrat de cele mai multe ori cu acea râvnă și ardoare a omului ce are de ispășit greșeli trecute. În fiecare lucrare bună ce o făceam vedeam și o mărturie a probității mele pentru cei ce ar fi să mă judece cândva. Nu mă gândesc să cer îngăduință, arăt de ce am trimis în lume acele lucrări, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
totul avea sens. - În afară de diferența de sex, mai erau și alte lucruri? De exemplu, păcatele de atunci vă afectează acum? Da. În copilărie am avut parte și de momente plăcute, însă și de unele dureroase. Poate că trebuia să-mi ispășesc păcatele din viața anterioară. - Nu vreau să fiu insensibil, dar nu li se întâmplă tuturor la fel? Lăsând la o parte spiritualitatea și reîncarnarea, toți trecem prin momente neplăcute. Probabil. Hmm. Totuși, când ești așa de mic și nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de partea lui, să-l privești ca pe un idol. Doi ani și șase luni condamnat în ’36 și deținut la Brașov și Doftana, după aceea condamnat la alți trei ani de Tribunalul Militar București, pedeapsă pe care nu a ispășit-o fiind de negăsit. Ție ar fi trebuit să-ți fi spus pe unde a stat ascuns, pînă ce l-au prins în ’40 și l-au expediat ca pe un colet de la Jilava la Caransebeș, apoi în lagărele din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Stăi colea pe scaun și ascultă. Așaa... Inginerul îți scrie că este de acord cu propunerea ta și gata. Ți-o venit inima la loc? Bine, măi Petrache vorbă lungă. Bine. Și acum hai să mergem acasă, că astăzi am ispășit toate păcatele familiei. În special cu cel de la județ. Cică la vară trebuie să ne vină un instructor de „premilitară”, iar noi să asigurăm prezența celor înscriși pentru instrucție, precum și masă și casă instructorului. Parcă noi n-am avea ofițeri
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lui de operațiuni se afla la etajul opt În Columbus Haus, o clădire cu nouă etaje din Potsdamer Platz care pune mare accent pe linia verticală. Părea genul de construcție pe care ar face-o un prizonier care are de ispășit o pedeapsă cu Închisoarea de mulți ani, dacă i s-ar pune la dispoziție o rezervă nelimitată de bețe de chibrit. În același timp, Îmi aducea În minte imaginea clădirii cu nume asemănător de lângă aeroportul Tempelhof - Columbia Haus, Închisoarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bucăți! Să dispară din casa mea”, urlă În timp ce iese pe ușă, Împlecitindu-se În primăvara mohorâtă, urmat de plutonier. Mulți ani de zile icoana a stat ascunsă printre prune uscate și păstăi de fasole, În cămară. În ziua În care Își ispășea pedeapsa tuns chilug, afară era Înnorat și-n piațeta rotundă erau două cozi, una la gaz și una la băcănie, unde se vindea făină și ulei de la butoi. Se mai dădea marmeladă. Își aștepta rândul la gaz când au Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
uitat în oglindă să văd dacă aveam ceva înscris pe față sau vina mea era numai interioară. Poate ar trebui să renunț la intermediar, să mă rad în cap, să-mi pun cămașa din păr de cal și să-mi ispășesc pedeapsa înainte de a face ceva cu adevărat rău. — E totul în ordine? mă întrebă Mark. Da. O mică neînțelegere, atâta tot. Nu o să mai vină pe aici. Mă simțeam ușurată că puteam spune asta cu sinceritate. Poate că ăsta chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ce căuta acolo, dacă nu cumva tatona terenul? Acum era exclus din ecuație și îmi era rușine că gândisem astfel despre el. El nu va afla niciodată, dar eu tot am să-i cumpăr un bax de bere ca să-mi ispășesc vina. Pe eticheta de lângă sonerie scria „J. Mitchell“. La naiba: nu îmi dădusem seama că locuiește cu Johnny. Ei, poate era încă la lucru. Oricum, am apăsat soneria. După câteva momente ușa de la intrare s-a deschis și Harriet a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
întunericul. — Unchiule, nu se cuvine. Vei pleca împreună cu oaspetele meu. Apoi, întorcându-se spre Mihai, Lavinia continuă: Știu, ca și ceilalți, te-ai mirat că un păcat m-a putut purta până acolo în deșert, în dorința de a-l ispăși. Am simțit ca zeci de cuțite în inimă întrebările din mințile celor care erau de față: „Oare ce păcat?” Ți-am simțit aceeași întrebare și când ne-am întâlnit pe corabie. M-am spovedit, domnia ta, m-am pocăit, dar... Femeia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au judecat, ți-au luat mitra și cârja de păstor și te-au aruncat la mânăstire la Tismana. Cum ai putut să te închizi în chilia din pădure fără să vezi suflet de om atâta vreme? — Speram, visam adică, să ispășesc păcatul trufiei și să mă învrednicească vlădica Varlaam să ajung undeva la o mânăstire de la Sfântul Munte. Doar din când în când mai răsărea câte o vâlvătaie, în rest jeraticul dogorea roșu, lungind umbrele celor doi pe peretele din spatele lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prispă. Desdemona o Întrebase pe Zoë: De ce mai nu mai mergi afară cu Tessie? Iar Zoë, pe un ton ușor amar, Îi răspunsese: ― E ocupată. Acesta era lucrul care declanșase revenirea palpitațiilor bunicii mele. După tot ce făcuse ca să-și ispășească păcatul, după ce Își transformase căsnicia Într-un pustiu arctic și lăsase un chirurg să-i lege tuburile falopiene, consangvinitatea tot n-avea de gând să-i dea pace. Așa că, Îngrozită, bunica mea reluă o activitate cu care Își mai Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la cale o conjurație infernală a lucrurilor, fiecare te lua zălog, te îmbrâncea să-ți faci la galop testamentul, pașapoartele și rugăciunile și, odată atras în cursă, lucrurile te îndemnau să-ți îngropi hohotind capul în perne și să-ți ispășești vina de a te fi născut mort de-a gata... (Trântorul) Este o înrăire reciprocă, efect al luptei dintre poet și mim, o exprimare a intoleranței unuia față de celălalt, o ceartă continuă, dispe-rantă, prin care poetul învață să îl accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Închisoarea Jilava, care era dotată cu ceva medicamente și doctori din rândurile deținuților, arestați ce se Întorceau la anchetatori pentru alte cercetări penale, Întâlniri cu avocații și apariții În fața judecătorului pentru a primi condamnări iar Însfârșit ce-i ce au ispășit condamnarea și vor fi puși În libertate. În acele momente de Înaltă tensiune, În Întregul penetenciar domnea o liniște desăvârșită Încordarea fiind maximă: liberul nu repeta numele celui strigat!! Atunci când se aștepta mai puțin, de fapt uitase unde se află
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
au curs... frământările se țineau lanț, nu mai știa dacă trăiește, doarme, visează ori urlă de durere. - De ce oare, numai unii suferă... există, oare, vreo rațiune în această selecție?!... se întrebă Iorgu. Oamenii religioși, unele religii susțin că prin suferință ispășești niște păcate, îți purifici sufletul pentru viața veșnică. -De ce, oare, există suferință în lume?!... Cum să mai ai idealuri, când există pe pământ orbi, surzi sau nebuni!... Cum să te bucuri de lumina pe care altul, poate, n-o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plângea mumurând... -Sunt vinovat, sunt vinovat de toate relele ce i s-au întâmplat, nu-mi voi afla liniștea niciodată. Se învinovățea el. întotdeauna am vrut să fac bine și am făcut rău. Ce pot să fac?.. Trebuie să-mi ispășesc păcatele... Dar, cum?!.. ...Primește, Fata, lacrima amarelor mele căințe și iartă-mă!.. încerca el să se apropie de Taina pocăinței... Dar, el nu știa ce însemna cu adevărat, a te pocăi. întotdeauna, exprimarea regretului de a fi fost pe un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cer sanctificarea unor lideri ca Moise, Solomon, David și alții, care au avut pe conștiință nenumărate crime, iar Corneliu Zelea Codreanu Încă nu este declarat sfânt cu toate că uciderea În legitimă apărare a unui schingiuitor și omorâtor de studenți a fost ispășită deplin prin sacrificiul unei morți de mucenic. Au fost nenumărați legionari, puri ca serafimii și morți ca mucenici creștini, precum Sterie Ciumetti, Ion Moța, Vasile Marin, Nicoleta Nicolescu, Lucia Grecu, Eugen Ionică, Titi Gâță, Valeriu Gafencu, care ar merita, de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cea mai bună sursă-mi documentară, cu o memorie de invidiat, nu-și amintește cu precizie anul În care avu loc acel proces). Plecând ai mei În România (stabilindu-se În Cadrilater), prin 1930, paricidul Gheorghe Casapu continua să-și ispășească pedeapsa În Bulgaria. De atunci nimeni nu mai știe nimic despre Gheorghe Casapu, rămas neînsurat. Astfel, se presupune că ramura Stuilciu a neamului CASAPU s-a stins pe linie bărbătească și după a doua căsnicie a lui Stuilciu. Când avea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
să pedepsești pe cineva pentru că nu respectă legile divine, dacă nu crede în Dumnezeu. Ar fi ca și cum l-ai pedepsi că a încălcat o lege de care habar nu are că există. Putem fi însă siguri că iadul, unde se ispășesc păcatele și unde, într-o bună zi, poate vom fi izbăviți de ele, este de o mie de ori mai bun decât nimic. Un mod ciudat de a vedea viața! — Mai bine zis, moartea. Într-adevăr, mai bine zis, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]