1,876 matches
-
2002, p. 276. footnote>. Dar îi lasă Dumnezeu spre ispitire numai dacă au una din pricinile de care am vorbit mai sus. Extrem de importantă este și relatarea Sfântului Maxim Mărturisitorul, care ne descoperă pricinile pentru care Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți de draci. Acestea sunt în număr de cinci : 1. Mai întâi, pentru ca, războiți fiind, și războindu-ne în apărare, să dobândim puterea de a deosebi virtutea și păcatul. 2. Apoi, dobândind prin luptă și durere virtutea, să o avem sigură
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
virtutea și păcatul. 2. Apoi, dobândind prin luptă și durere virtutea, să o avem sigură și nestrămutată. 3. A treia, ca înaintând în virtute, să nu ne îngâmfăm, ci să ne învățăm a ne smeri. 4. Pentru ca, după ce am fost ispitiți de păcat, să-l urâm cu ură desăvârșită. 5. Iar a cincea, care-i mai presus de toate, ca, devenind nepătimași, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
urmeze) încuviințarea: („Hai să încerc”), robia (nu poți să te mai lași de el, sau te lași foarte greu) și patima, care devine deprindere, ca o a doua natură. „Și păcatul se naște așa, ne spune Marcu Ascetul, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte. Căci deși prin judecată nu voiește, dar cu lucrarea se îndulcește
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, iar
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 145
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Filocalia, vol. VIII, Edit. Humanitas, București, 2002, ,p. 76. footnote>. Uneori diavolii vor să-i facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum actuale. Pe cei care viețuiesc despărțiți de oameni, îi ispitesc dracii prin ei înșiși. Iar când se află în comuniune cu semenii, diavolul îi ispitește prin ei, aceștia adeseori făcându-se unelte ale lui. Diavolul mai e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum actuale. Pe cei care viețuiesc despărțiți de oameni, îi ispitesc dracii prin ei înșiși. Iar când se află în comuniune cu semenii, diavolul îi ispitește prin ei, aceștia adeseori făcându-se unelte ale lui. Diavolul mai e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul Isaia Pustnicul, nu ezită nici el să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
noastră, chiar și în durere trebuie să vedem clar, cu ochii inimii, că Iubitorul de oameni se găsește înaintea noastră. Dumnezeu vrea ca omul să fie conștient că El lucrează în inima sa, de aceea îngăduie duhului rău să-l ispitească și să-l chinuie, ca mai apoi să poată aprecia și prețui mângâierea dulce a Sfântului Duh. Pentru a ne feri de ispite și a discerne gândurile dumnezeiești de gândurile venite de la diavol, Părinții filocalici ne sfătuiesc ca, atunci când vrem
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
al Genezei, chiar dacă, în acest caz, Liber Mundi apare într-o ipostază dendrologică : „Și a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicând : «Din toți pomii grădinii vei mânca, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci»” (Geneza, II, 16-17). Ispitiți de șarpe (Satana), Adam și Eva au gustat totuși „din rodul pomului care este în mijlocul grădinii [Edenului]” și „li s-au deschis ochii la amândoi” (Geneza, III, 3- 7). Încălcarea interdicției („păcatul originar”, motiv central și esențial în mitologia iudeo-creștină
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Sute de familii au rămas pe drumuri. Se pare că focul Sodomei și al Gomorei s-au abătut asupra țărei spre a o pustii. Târgul Fălciului, Târgul Neamțului, Târgul Cucului, focul din Brăila și mai știm noi câte altele! Suntem ispitiți a crede că aceste sinistre consecutive, cari au răspândit groaza și mizeria în atâtea localități prospere, sunt opera vreunor mâini criminale. E cu neputință ca hazardul singur să cauzeze în același timp atâtea nenorociri. Oricum ar fi, niciodată caritatea publică
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noi a cita pe același autor: Daca examinăm, zice, curentul general al civilizației noastre, de două secole încoace mai cu seamă, suntem izbiți în mod singular de progresiunea cheltuielelor statului. Cei mai mulți contimporani sunt spăimântați de acest fenomen, pe cari sunt ispitiți a-l atribui relei adminstrații și neprevederii guvernanților. Cumcă această neprevedere și dezordine figurează asemenea între cauzele dezvoltării cheltuielelor publice n-o poate contesta nici un om cu minte; însă dezvoltarea aceasta e un fenomen prea universal pentru a nu-i
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mie niște secrete. Știu că vrei certitudini, dar crede-mă că nici măcar eu nu le am pe acelea pe care le cauți tu. Nu cred că nu înțelegi măcar și în parte cât de importante sunt momentele astea. Nu-l ispiti pe Dumnezeu să mă facă să resimt păreri de rău. Maria se așeză pe o treaptă, privind mut la întinderea sălii, în rânduri ordonate stătea o mulțime de schelete metalice care sprijineau containere ovoide, strălucitoare. Încăperea degaja un aer paradoxal
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
păcatului originar, împărtășită cu fervoare de altfel și de Sfântul Augustin cel Nou. ― Damnarea, îi spusese ea, a venit din partea șarpelui și a lovit acolo unde omenirea e mai slabă: în sufletul femeii. Crezi că pe tine te-ar putea ispiti mărul acesta? Spionul zâmbise larg. ― Nu în felul în care te gândești tu că aș putea fi ispitit. ― Și totuși, Sfântul Augustin crede că suntem condamnați la a fi mereu păcătoși, cedând ispitei. Chiar și aceia dintre noi care sunt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
venit din partea șarpelui și a lovit acolo unde omenirea e mai slabă: în sufletul femeii. Crezi că pe tine te-ar putea ispiti mărul acesta? Spionul zâmbise larg. ― Nu în felul în care te gândești tu că aș putea fi ispitit. ― Și totuși, Sfântul Augustin crede că suntem condamnați la a fi mereu păcătoși, cedând ispitei. Chiar și aceia dintre noi care sunt virtuoși au de ispășit vina primordială de a fi mușcat din măr și de a-l fi înșelat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fericit acolo, îi purtam o afecțiune deosebită doctorului și eram în lumea aceea mică un personaj de vază, un personaj respectat. Pentru toate aceste pricini îmi părea rău că voi pleca; dar pentru alte pricini, destul de flușturatice, eram bucuros. Mă ispiteau anumite iluzii nedeslușite, iluzia că voi fi un tînăr independent, iluzia că lumea stă la picioarele tinerilor independenți, că aceste făpturi năstrușnice ar fi chemate să vadă și să săvîrșească lucruri minunate și să exercite negreșit o înrîurire nemaipomenită asupra
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu credem că este posibil ca cineva să "greșească" și intenționat. Nu, dacă a greșit este de ajuns să i se arate printr-o contestație și el va remedia eroarea. Dacă nu o face înseamnă că nu există eroare! Ne ispitim într-o manieră inacceptabilă. Această lucrare nu face dec(t să deschidă un drum ș( de aceea nu are pretenția de a se finaliza prin afirmații concluzive. Vom (ncheia (provizoriu) cu un semnal privitor la necesitatea aprofundării studiilor, a consolidării
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
îngăduie și dacă omul nu se lenevește, sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 266. footnote>. Iar pe cei simpli și fără cercare și experiență duhovnicească, Dumnezeu nu
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia, vol. X., Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 266. footnote>. Iar pe cei simpli și fără cercare și experiență duhovnicească, Dumnezeu nu îngăduie diavolului să-i ispitească ca și pe cei sfinți căci El știe că ei nu sunt pregătiți și nu pot să înfrunte ispitele mari ale diavolului. Numai cei ce se roagă mai stăruitor, și au ajuns la o anumită treaptă a urcușului duhovnicesc, sunt
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
2002, p. 276. footnote>. Dar îi lasă Dumnezeu spre ispitire numai dacă au una din pricinile de care am vorbit mai sus. Extrem de importantă este și relatarea Sfântului Maxim Mărturisitorul, care ne descoperă pricinile pentru care Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți de draci. Acestea sunt în număr de cinci : 1. Mai întâi, pentru ca, războiți fiind, și războindu-ne în apărare, să dobândim puterea de a deosebi virtutea și păcatul. 2. Apoi, dobândind prin luptă și durere virtutea, să o avem sigură
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
virtutea și păcatul. 2. Apoi, dobândind prin luptă și durere virtutea, să o avem sigură și nestrămutată. 3. A treia, ca înaintând în virtute, să nu ne îngâmfăm, ci să ne învățăm a ne smeri. 4. Pentru ca, după ce am fost ispitiți de păcat, să-l urâm cu ură desăvârșită. 5. Iar a cincea, care-i mai presus de toate, ca, devenind nepătimași, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
urmeze) încuviințarea: („Hai să încerc”), robia (nu poți să te mai lași de el, sau te lași foarte greu) și patima, care devine deprindere, ca o a doua natură. „Și păcatul se naște așa, ne spune Marcu Ascetul, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte. Căci deși prin judecată nu voiește, dar cu lucrarea se îndulcește
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, iar
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și prin virtuțile dobândite care-l pot face să se mândrească; la fel, și prin plăcere și prin dureri, care-l pot face cârtitor<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă, nr. 145
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Filocalia, vol. VIII, Edit. Humanitas, București, 2002, ,p. 76. footnote>. Uneori diavolii vor să-i facă pe oameni să creadă că ispitele nu există și că nu mai pot fi acum actuale. Pe cei care viețuiesc despărțiți de oameni, îi ispitesc dracii prin ei înșiși. Iar când se află în comuniune cu semenii, diavolul îi ispitește prin ei, aceștia adeseori făcându-se unelte ale lui. Diavolul mai e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]