1,366 matches
-
aceea, habar n-aveau. Vor improviza. Vor Încerca să dibuie mai spre sud o plajă care să nu fie poluată, dacă nu cumva vor da o raită prin Grecia, luînd feribotul de la Brindisi. Visul lui François era să-și fi isprăvit cartea cînd se va Întoarce Delphine. Chiar dacă va fi terminat Înainte de Întoarcerea ei, nu i-o va spune la telefon. Delphine va avea surpriza să descopere pe masa din bucătărie o fotocopie a manuscrisului, ascunsă sub un buchet de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui Dumnezeu am fost eu Însumi. Dar mi-a trebuit ceva timp. Așa suna Începutul cărții lui. „Cum stai cu cartea?“, Îl Întrebau prietenii. Răspundea că o va termina curînd. Trecuseră deja ani buni de cînd credea că Își va isprăvi cartea În următoarele cincisprezece zile, În orice caz pînă la sfîrșitul lunii - iar lunile treceau. Adesea Își spunea, cînd se uita la sutele de pagini pe care le scrisese: „MÎine Îmi termin cartea“. Cel care spune de la o zi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În dezordine reprezintă intestinul plin cu materii fecale“. Așadar, el ar avea un caracter anal? Unul dintre indicii era Încăpățînarea. Era adevărat că se Încăpățîna de cinci ani să scrie o carte pe care nu avea nici un chef s-o isprăvească, și nu se Înșelase cînd hotărîse că acea carte se va numi Fachirul, un titlu care i-ar fi atras atenția lui Karl Abraham. Auzise vorbindu-se pentru prima dată de un fachir cînd avea cinci ani. Mama lui Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de căldura acelor ultime zile de vară de la Paris, el, musafirul lor, François Weyergraf, un bărbat care avea să afle destul de repede că ajunsese la fund, un bărbat care nu plecase din Paris În vara aceea cu speranța că va isprăvi o carte despre care refuza să admită că neîndoielnic nu dorea deloc s-o ducă la bun sfîrșit. Dintr-un punct de vedere strict tehnic, se știa În stare să termine un roman În cîteva luni. O mai făcuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unui scriitor care se duce de la Frankfurt la Montréal, de la Bruxelles la Marsilia sau Perpignan (găsise o formulare demnă de Marele Secol: „Perpignan, ilustrul bulevard de la frontiera Spaniei“), povestea aceea nu Îi era de ajuns. Simțea că venise vremea să isprăvească odată cu ascunsul Într-o carte care n-ar fi altceva decît o făcătură din petice, un talmeș-balmeș, o adunătură de Însemnări. Importante nu erau călătoriile, important era călătorul. Personajul ar fi obligat - și autorul odată cu el - să se Întrebe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ceruse cu ceva timp În urmă să nu mă mai joc cu băiatul acela: „Merge la școala comunală, nu e creștin, nu e potrivit pentru tine“. Dacă ar fi știut că noi ne arătam unul celuilalt fundul seara, după ce ne isprăveam lecțiile! Trecînd pe dinaintea școlii comunale, mi se Întîmpla să mă uit la copiii care se jucau În curte În timpul recreației și să-mi spun: „Bieții de ei! Nu sînt creștini, or să ajungă cu toții În iad!“. Abia la a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu se lăsă tulburată. Continuă: „I s-a propus atunci soțului meu, viitorului meu soț, mai degrabă, postul de conservator al colecției de moluște a muzeului din Geneva, dar el a fost nevoit să refuze, gîndește-te că nici nu-și isprăvise studiile secundare!“. Aș fi vrut să le spun soților Piaget că instalasem un muzeu În camera mea, un muzeu care ținea de autoportret, ca orice colecție care se respectă, dar n-am cutezat s-o Întrerup pe doamna Piaget. PÎnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care le scrisesem - mergînd pînă la a rescrie de douăzeci de ori anumite pasaje - pierdusem din vedere plăcerea, la fel de intensă, dar mai scurtă, a evacuării. Jennifer m-a ajutat, fără să-și dea seama, să iau decizia de a-mi isprăvi cartea, sau mai degrabă de a isprăvi o dată pentru totdeauna cu cartea asta pe care nimeni nu mi-o cerea, din moment ce nimeni n-o aștepta. Ea n-a avut mare o parte de răspundere În chestia asta, căci am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rescrie de douăzeci de ori anumite pasaje - pierdusem din vedere plăcerea, la fel de intensă, dar mai scurtă, a evacuării. Jennifer m-a ajutat, fără să-și dea seama, să iau decizia de a-mi isprăvi cartea, sau mai degrabă de a isprăvi o dată pentru totdeauna cu cartea asta pe care nimeni nu mi-o cerea, din moment ce nimeni n-o aștepta. Ea n-a avut mare o parte de răspundere În chestia asta, căci am impresia, cînd stau astăzi să mă gîndesc, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ciudat. Mi-a dat Întotdeauna impresia că s-a ocupat prost de el. Bunicul venea să ia cina la noi de două ori pe lună, iar tata Îl lăsa să adoarmă Într-un fotoliu după masă, făcîndu-se nevăzut ca să-și isprăvească vreun articol. Îl certau pe bietul om cînd avea ghinionul să scoată din valiză pungi cu bomboane și pachete cu biscuiți pentru copii. Venea de la Liège vineri și pleca Înapoi duminică. Îi cedam camera mea. Mă străduiam să fiu cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fermecătorul ei halat. Eram departe de Bazooka Bar! Eram silit să mă masturbez singur În toiul nopții, În vreme ce la urechi Îmi ajungea zgomotul Înăbușit al mașinii de scris a tatei care profita de liniștea reinstalată - așa credea el! - ca să-și isprăvească un articol neterminat. Am practicat cel mai ades masturbatio interrupta, fără să știu că era un lucru dăunător pentru nervi, nu folositor pentru mîntuirea sufletului. Renunțarea la ejaculare În ultimul moment era un semn al preeminenței persoanei mele spirituale asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dacă ții să te servești intuitiv de matematici În munca dumitale de creație artistică, mulțumește-te să reții faptul că există o variabilă aleatorie care servește drept speranță În raport cu ducerea la bun sfîrșit a proiectului dumitale“. Venisem la Cannes ca să isprăvesc un scenariu și, la Început de septembrie, plecam de acolo cu primele capitole ale unei cărți! Înainte de a mă reîntoarce la Paris, unde mă grăbeam s-o regăsesc pe Delphine, am petrecut cîteva zile la părinții mei. Am luat trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu numele meu gravat pe soclu: “F. Weyergraf“. Mi-am spus că-l voi oferi tatei. Am organizat cîteva proiecții private la Paris. Tata n-a putut, din păcate, să asiste. Hotărîse să nu părăsească Provența Înainte de a-și fi isprăvit următoarea carte. Îl felicitasem la telefon: „E formidabil că te reapuci de ficțiune“. Nu-i spusesem că și romanul meu avansa. Contrar celor ce aveam să citesc mai tîrziu sub pana unor critici, literatura n-a Înlocuit niciodată filmul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de un cuțit și de o furculiță, sau de un Browning și de un kalașnikov. Într-o seară din 1972, m-am Încumetat să-i spun tatei, venit să-și aducă manuscrisul la editura Laffont: „Peste cîteva luni Îmi voi isprăvi cartea“. Tot ce pot spune e că a rămas tăcut. Oare la ce mă așteptam? Aș fi vrut cumva să-mi răspundă: „Mergi Înainte, François, scrie cărți mai bune decît ale mele“? Nu-s chiar așa de prost, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să ne Împăcăm. Dacă o Întîlnire constă din a te găsi Într-un loc anume fixat și la o dată anume fixată, noi avuseserăm Întîlnirea noastră, o Întîlnire eșuată care, În genul ei, era totuși izbutită. Era pe punctul de a isprăvi un text lung despre Aix-en-Provence care trebuia să servească drept prefață la un album de fotografii. Lucrase la text pînă În noaptea dinaintea morții sale. După Înmormîntare, am rămas o lună la stăreție, singur cu mama, ca să termin textul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar fi fost atît de fericit dacă ar fi știut că te vei ocupa de cartea lui cu atîta inimă și talent!“. În cursul celor zece ani care au urmat după moartea tatei, am Început romane pe care nu le isprăveam. Este ceea ce se numește o supunere Întîrziată și excesivă la ordinele părintelui! Tatăl meu mort era mai nemilos decît tatăl meu viu. Voia ca eu să fac filme. Am turnat trei lungmetraje ale căror scenarii tot eu le scrisesem. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
filme. Am turnat trei lungmetraje ale căror scenarii tot eu le scrisesem. Am Încetat să mai fac filme, dar mi-ar plăcea să mai torn Încă unul Înainte să mor la rîndul meu. Peste ani, am izbutit În sfîrșit să isprăvesc un roman, apoi un altul. La ora actuală, am publicat șapte sau opt. Oare tata și-a mai slăbit strînsoarea? Mă simt vinovat de fiecare dată cînd apare vreuna din cărțile mele: „Am dreptul să semnez cu numele meu? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am certat: trebuia să ceri un bon pentru amintirile lăsate la arhivă, Daniel Petric! așa n-ai nici o dovadă, iar memoria ta poate cloci în golul lăsat alte amintiri!... Poate chiar așa a fost, dar nu jur nimic... Când am isprăvit, Arhivarul m-a condus până la ușă. Nu mai contenea cu mulțumirile. Camera ce-mi fusese repartizată era o încăpere îngustă, ceva mai mare decât celula pe care o avusesem la închisoare și, firește, mult mai potrivită pentru a găzdui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Coudenhove-Kalergi: „Europa a pierdut în ultimul sfert de secol indiscutabila ei hegemonie. În fața celor patru mari imperii viitoare ale lumii: cel britanic, cel rus, cel american și cel al Asiei orientale, Europa se poate afirma cel mult prin unire. Trebue isprăvit cu statele mici ale Europei”, cu precizarea că „Un război împotriva ideei naționale ar fi un război împotriva culturei (...) Pan Europa va fi o comunitate de nevoe”. În concepția lui Coudenhove-Kalergi, Anglia și Rusia sînt „scoase” în afara viitoarei confederații europene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lovind asfaltul cu tocurile ei înalte. Uitându-se după ea până când a pierdut-o din ochi, Takamori gândi: „Ce practică e! Gaston a devenit un fel de ideal pentru mine, iar pentru ea nu-i decât un prost.“ După ce au isprăvit micul dejun, Endō și Gaston au plecat din restaurant. Cerul era încă înnorat și ploua ușor. Endō s-a uitat la ceas. Era ora șapte și jumătate. — Hanul nostru e acolo. După două zile în Sanya, Gaston se descurca binișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe săptămînă e probabil o frecvență rezonabilă și una nu tocmai nerezonabilă de Îndeplinit În ce mă privește, așa că trebuie neapărat să fac asta acum? Și dacă da, Îmi zic, aruncînd o scurtă privire la ceas, aș putea oare să isprăvesc Într-un sfert de oră? Sper să egalez recordul de șase minute al lui Trish. Sau aș putea proceda ca de obicei (dar nu fac asta prea des, pentru că nu vreau ca Dan să se supere), adică să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
presimt că e vremea să schimb un scutec. Haidem, Tom, să-ți rezolvăm problema. Îl iau pe Tom pe sus, din locul În care ședea În țarc, și mă duc cu el la masa pe care se schimbă scutecele. CÎnd isprăvim și observ că Andy se uită În continuare la mine cu ochi plini de entuziasm și de chef de discuție, mă așez dinadins lîngă Trish și Lisa și Începem să discutăm chestiuni legate de modul În care Îi Învățăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Tom gîngurește Încîntat. În concluzie, diminețile de duminică seamănă destul de mult cu acelea de sîmbătă pe care obișnuiam să le am În trecut. Îmi iau micul dejun, Îmi beau ceaiul, apoi mă vîr Înapoi În pat, cu ziarele. Odată ce am isprăvit de citit, de regulă Închid telefonul și ațipesc la loc. PÎnă mă trezesc iarăși, de obicei pe aproape de prînz, mă simt și eu omenește. Dan Îl aduce pe Tom acasă pe la prînz. Linda și Michael au transformat deja fosta cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și să culeagă șirul de cereale Cheerios pe care Oscar le lasă În urma lui. Mă Îmbrățișează, Îl pupă și pe Dan, apoi se Întoarce către Lisa, care-și Închide telefonul cu un clic și ne Îmbrățișează pe toți. — Lisa! CÎnd isprăvim cu salutările, Trish spune clătinînd din cap: — Cum Dumnezeu de reușești să arăți atît de sexy și de strălucitoare cînd abia s-a crăpat de ziuă? Eu de ce nu pot să arăt așa? Zi-mi și mie care e secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
urlînd unul la celălalt, dormind cu spatele Întors, abia adresîndu-ne cîte un cuvînt, iar acum, cînd chiar reușim să purtăm o conversație calmă, căsnicia noastră e pe cale să se destrame. Așa, pur și simplu. În cîteva minute, totul s-a isprăvit. Mi se pune iarăși un nod În gît și iarăși Îl Înghit. Nu știu la ce mă așteptasem. Poate să ne certăm mai mult, să discutăm mai mult. Poate doar să vorbim despre ce se Întîmplă cu noi, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]