1,082 matches
-
deloc cu tatăl tău vitreg, Ian Robertson. Ăsta a fost un pentru tine motiv suficient ca să te Împrietenești cu el iar el te-a inițiat În breasla străveche și nobilă a francmasoneriei. Într-o noapte, când era beat, ți-a istorisit adevărata poveste a tatălui tău natural. Nu era mort 000000000000000000000000000000000000000000000000 Aud vocile și apăs butoanele de pe telecomandă ca să schimb canalele, dar e vocea din capul meu. Aceeași voce insistentă și scăzută, care mă mănâncă pe dinăuntru... ... schimb canalele... 0000000000000000000000Familia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a leza cubul. Și de a-l aduce la același nivel cu tot ce este vulnerabil. Opera nu e nicicum perfectă, ea este doar un instrument care ne Îndreaptă aspirațiile către perfecțiune. Într-un sonet blagian, Columna lui Memnon, este istorisită soarta legendară a columnei. Lucrurile se Întîmplă exact invers decît În lecția lui Nichita. “Columna, rănită cu spada de-un rege” este reparată de alt rege (nu știm dacă vreunul dintre ei este Memnon). Intenția celui de al doilea este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cel dintâi episcop al lor să poată avea chezaș și înaintaș pe vreunul dintre Apostoli, ori Bărbați apostolici, care au stăruit până la urmă în cele apostolicești. 80 Căci în acest chip Bisericile apostolice fac cunoscute pomelnicele lor: astfel, Biserica Smirnei istorisește că Policarp a fost înscăunat de către Ioan; tot astfel Clement al Romei a fost sfințit de către Petru. Iată cum și celelalte Biserici arată de obicei pe aceia care, puși episcopi de către Apostoli, au butași ai seminței apostolicești. Să plănuiască și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
dreapta credință. Socotea și spunea că prietenia și convorbirea cu ei<footnote Părinții din vechime îi sfătuiau pe creștini să evite atât de convorbirea cu ereticii, cât și citirea sau achiziționarea cărților acestora. Referitor la aceasta în Limonariu ni se istorisește de-a avvei Chiriac din Lavra lui Calamon și despre cele două cărți ale nelegiuitului Nestorie: „Ne-am dus odată la avva Chiriac, preotul lavrei lui Calamon de lângă sfântul râu Iordan. și ne povestea zicând: Într-o noapte, văd în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
infirme ipoteza relației cu Ribbentrop. În filmul documentar produs de BBC, The Windsors, istoricul britanic Sir Steven Runciman, o somitate internațională în istoria Cruciadelor, își amintește că tatăl său, Walter Runciman, fost ministru al Comerțului între anii 1931-1937, i-a istorisit că, întîlnindu-l pe Ribbentrop la o recepție într-o seară, acesta l-a abordat și s-a referit la o problemă secretă discutată în Guvern, în prezența suveranului, în dimineața aceleiași zile, o problemă care cu certitudine îi parvenise prin
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
înălțîndu-se în aerul limpede coloanele în formă de șarpe din Templul Războinicilor, printre care rătăcea încă, sub cerul secetos, duhul zeului Ploii. Schliemann a crezut în Homer. Thompson a crezut în povestirile lui Diego de Landa care, din vremea conchistei, istoriseau lucruri la lectura cărora toți, mai târziu, au zâmbit. Ele spuneau că, în perioadele de secetă, la Chichen-Itza se organizau procesiuni la Fântâna Sacră unde preoții aruncau la răsăritul soarelui în adâncul fântânii, odată cu tinerele fete sacrificate, vase prețioase și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nasc legendele! Ci să lăsăm acum asta. Apoi Cassou îmi zice mort și înviat totodată - mort et ressuscité ensemble -. Când am citit calificativul de înviat, am simțit un fior de anxietate. Pentru că mi-a venit în minte ce ni se istorisește în a patra Evanghelie (Ioan, 12, 10), și anume că preoții puneau la cale să-l omoare pe Lazăr cel înviat din morți, deoarece mulți dintre iudei plecau datorită lui la Isus și credeau. Teribil e să fii înviat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înnoiește. Tocată, te face să lăcrimezi. Abia când o decojești spune adevărul. Întâmplările petrecute înainte și după sfârșitul copilăriei mele bat la ușă, cu faptele lor și au decurs mai rău decât ar fi dorit-o; ele vor să fie istorisite când așa, când altfel și te ispitesc cu povești mincinoase. Când, pe o vreme de vară târzie ce se încăpățâna să rămână frumoasă, la Danzig și în împrejurimi a izbucnit războiul - apărătorii polonezi de pe Westerplatte tocmai capitulaseră după șapte zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum în fața unui public sătul despre jalea de astăzi din imensele lagăre africane sau, ca în romanul meu Calcanul, să relatez în general despre foame, „așa cum a fost ea răspândită în scris“ și nu voia să mai plece, așadar să istorisesc la nesfârșit povești despre foame? Încă o dată se bagă în față eul meu, chiar dacă nu se poate data cu exactitate momentul în care m-a lovit foamea ca niciodată până atunci, ca rareori după aceea: de pe la mijlocul lui mai până pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mintea ageră și că, grație vioiciunii personale și zăpăcelii generoase a subcomisarului Grondona, supunea unei lucide cercetări jurnalele de după-amiază. Ca atare, don Isidro nu ignora recenta dispariție a lui Abenhaldun; În consecință, i-a cerut lui Molinari să-i istorisească faptele, dar să nu-i vorbească prea repede, căci era cam fudul de-o ureche. Când aproape că se liniștise, Molinari i-a relatat totul: — Pe zău meu, că io-s gagiu modern, nație dă om dân prezent; am trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
propus o Avanti de la Goliadkin și mi-am făcut gustul să i-o aprind. Ce mai, i-am dat o palmă cu mănușa albă! În noaptea aceea, a treia a voiajului meu, tânărul Bibiloni m-a dezamăgit. Chibzuisem să-i istorisesc unele aventuri galante pe care nu obișnuiesc să le Încredințez primului venit; dar el nu se afla În cușetă. Nu-mi venea deloc la socoteală ca un mulatru din Catamarca să se poată strecura În cușeta unei baronne Puffendorf. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
le examineze cu ochi clinic. — Dă pe loc repaus clovneriilor, a intervenit criminalistul. Intriga familiei Sangiácomo e mai răsucită ca un arc de ceasornic. Uite, eu mi-am Început deducțiile În după-amiaza când don Anglada și doña Barcina mi-au istorisit discuția purtată despre Comandor În ajunul primei morți. Cele ce mi-ați spus după aceea, răposatul Ricardo, Mario Bonfanti, tu, trezorierul și medicul, mi-au confirmat bănuielile. Iar scrisoarea lăsată de bietul băiat explică totul. Așa cum spunea Ernesto Ponzio: Destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la noi În 1923, un an Înainte de sosirea magului. Nu arareori m-a primit, cu naturala sa afectare, În strada Deán Funes. Am făcut Împreună caligrafie, la umbra unei sălcii din patio, care Îi amintea cu gingășie - după cum mi-a istorisit - de codrii deși care Împodobesc malurile de pământ ale reavănului Ling-Kiang. În locul tău, eu aș lăsa baltă caligrafiile și podoabele, i-a retezat-o detectivul. Vorbește-mi de oamenii din casă. — Actorul bun nu intră În scenă Înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
l-ar fi Înzestrat cu mai mult de-un picior și o vâslă. În casă, așteptau să-i dea binețe două surprize: prima, că n-a dat de Fang She; a doua, că a dat de Nemirovsky. El i-a istorisit că niște neguțători din mahala văzuseră cum Fang She urcase Într-o birjă trasă de cai un cufăr și apoi propria-i persoană, și fugise spre nord În nu prea mare grabă. Cei doi l-au căutat În zadar. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
29 decembrie În țara frățească; pe 30 dimineața, În tovărășia lui Jivago și la Hotelul Capurro, am dat gata prima mea cafea cu lapte uruguayană. Un copist s-a băgat În vorbă și - mai o glumă, mai alta - mi-a istorisit tărășenia, neignorată În cercurile vesele din iubita noastră stradă Corrientes, cu comis-voiajorul și oaia. Am ieșit sub soarele nemilos al străzii; n-am avut nevoie de nici un vehicul și, În jumătate de oră, după ce am admirat puternicul avânt al localității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fratele oligofren al lui Depp, la fel de placat pe rol ca În anteriorul That’s Boy Life. Avea doar 19 ani pe atunci. Păcat că nu a rămas În roluri de tipul ăsta, păcat că a crescut. Story-ul nu se poate istorisi, nu există un fir epic clasic, există Însă, tangibilă, o foarte particulară atmosferă. Destul să amintesc că Gilbert Grape Își incendiază În final mama uriașă și moartă, Împreună cu propria casă: nu aveau pe unde s-o coboare. La propriu. Chariots
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ține de șotii.“ Iar după un timp: „Nu știu ce m-aș face fără el“. Coborându-și privirea asupra ceștii fierbinți pe care nu îndrăznea încă să o ducă la gură, se văzu în vălătucii de abur și era ca și cum ar fi istorisit din nou povestea pe care o spusese de multe ori până atunci, nu pentru că și-ar fi pierdut memoria, dar puține amintiri o umpleau de o mai mare nerăbdare de a se revedea în clipe care o înduioșaseră. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
revadă cu nerăbdare clipele care o înduioșaseră de câțiva ani încoace, să fi fost patru, să fi fost cinci, de când apăruse Andrei Vlădescu. Asta era povestea pe care o spusese de multe ori până atunci și care era ca și cum ar istorisi din nou. Oricâtă energie avea încă în ea, nu se sfia să-și mărturisească vârsta. În fond, nu sunt chiar atât de mulți cei care ajung la 70 de ani. Credea cu multă fermitate în Dumnezeu și era convinsă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tăblia patului, privind spre fereastră, întocmai cum stătea rezemată acasă, nu cu mult timp în urmă, când îi povestea lui Andrei Vlădescu întâmplări pe care nici nu credea că le mai ține minte ori că ar avea curajul să le istorisească cuiva. Dar aici e singură, infirmiera vine cu treburi și pleacă îndată, e o fire repezită, iar cealaltă pacientă zace pe-o parte și geme întruna, n-are cui spune nimic, nimeni nu o contrazice, nimeni nu râde de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să urmărească o vreme cu buricul degetului șirurile de calcule. Și pe urmă în altă zi, cu siguranță în altă zi, l-a văzut cum refăcea calculele cu creionul pe marginea lată a revistei sau cel puțin Rodica Dumitrescu, acum istorisindu-i lui Andrei Vlădescu, socotea că reface calculele, poate le copia pur și simplu, dar oricum s-a crezut că i s-a trezit interesul vechi. Iar după un alt timp au descoperit că, în vremea cât privea pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
umeri, continuând să lucreze în acea uzină, și atunci i s-a opus lui bunică-său pentru prima oară și din momentul acela nimeni din casă nu i-a mai dat vreun sfat. Îi povestiseră Rodicăi Dumitrescu și ea îi istorisea acum lui Andrei Vlădescu ce se petrecuse după aceea, dar nu se putea spune că fusese într-adevăr așa pentru că erau niște puncte neclare și dispuneau de mai multe versiuni, iar Vlad Dumitrescu refuzase să-i vorbească vreodată. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-ar fi văzut numai nedumerire și surprindere și încordare, ci și teamă, cum mai văzuse și altădată, de ceva neștiut care nu se putea decât să-i vrea răul și ar fi avut convingerea asta oricâte i-ar fi istorisit ea după aceea, inutil, inutil, încât nu se uita decât la fața verzui-albicioasă-albăstrie a lacului, ce nu mai era liniștită, ci dintr-odată foarte rece și dintr-odată n-ar fi vrut să mai fie pe marginea lacului, ci oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a repezit în brațele lui, n-a spus nici un cuvânt despre cât ar fi așteptat revederea, nici nu s-a arătat dornică să-l vadă. Iar el n-avusese curajul să-i spună, o ascultase încremenit, cum turuie și-i istorisește în cinci minute ce i-ar fi plăcut să audă într-o oră și văzând-o, n-avusese curajul sau nici nu-i trecuse prin cap că va închide atât de repede și rămăsese meduzat. Asta era, niciodată nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încremenise. Se pornea anevoie la o treabă, cu tacticoase pregătiri, de parcă ar fi împlinit un ritual. Plăcerea lui cea mare era să vorbească, satisfacție balcanic-orientală. Andrei Vlădescu îl imagina nu o dată în rolul unui înțelept arab care dă sfaturi sau istorisește pilde, sau al unui oracol. Comenta fapte, gesturi, le dezvăluia semnificații nu o dată surprinzătoare și pentru el însuși, cărți, idei, teorii, într-un limbaj clar, nelipsit de termeni exacți dar mai rari, denotând o cultură vastă. Alteori era foarte sobru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gardă. Își stăpânea cu greu nerăbdarea și furia. Ar fi găsit întâmplător scrisoarea deschisă și aruncată pe masă și a citit-o. Andrei Vlădescu nu credea, dar n-a spus nimic. Voia să știe cine erau cei care i-au istorisit „mârșăviile alea“. Andrei Vlădescu a refuzat să-i spună. Ședea pe scaun, cu mâinile împreunate, privind-o grav și obosit. Și atunci ea a izbucnit și obrajii i se înroșeau pe măsură ce vorbea, făcându-și vânt cu niște fișe medicale. Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]