KorAP: Find »[drukola/base=iubit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...32 33 34 ...297 >

7,407 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

țintuit lângă măsuță cu ochii la grădina cufundată în întuneric. Ploaia încetase și, în liniștea care se lăsase, se auzea apa picurând de pe ramurile magnoliei. Antonia intră și văzându-mi fața întrebă: — Ei, Doamne, dar ce s-a întâmplat? — Alexander, iubitul meu frate, se însoară cu Georgie Hands. Nu! exclamă Antonia. Surprins de vehemența acelui „nu”, de nuanța de uimire și refuz categoric, m-am uitat la fața ei: devenise dintr-odată însăși masca brăzdată de riduri a durerii. Vestea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
pălăria și haina și le aruncă pe un scaun. Era într-o stare euforică, parcă era beată. Am privit-o lung, uimit. — Fir-ai a naibii să fii, am fost la un pas de nebunie, am spus. Unde ai fost? — Iubitule, spuse Antonia, acum e momentul să bem un pahar împreună, unul mare și bun. Ai răbdare. Am să-ți spun tot. Îmi pare rău că n-am putut să te anunț. Dar am să-ți explic. Stai jos, să aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
vine greu să cred că altă dată mi s-a părut că a început să îmbătrânească. Buzele ei rujate se modelau cu nespusă tandrețe. — Foarte bine, minunat, mă bucur că ești aici! am spus și am luat-o de mână. — Iubitule, nici nu știu ce să-ți spun pentru că nu știu cât știi din toată povestea, spuse Antonia. — Care poveste? — Dintre mine și Alexander. — Dintre tine și Alexander? am repetat. Ești sigură că n-ai greșit numele? — Vai, dragul meu, mă tem că e ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
știai, fără îndoială. Cu siguranță, ești la curent cu ceva ce durează de mult timp. — Cu ce să fiu la curent? — Păi, cu faptul că eu și Alexander... ei, hai să spunem lucrurilor pe nume, cu faptul că Alexander este iubitul meu. — Cum Dumnezeu?! am exclamat și m-am ridicat în picioare. Antonia a încercat să mă oprească prinzându-mă de mână, dar mi-am tras mâna. — Cum adică, nu știai chiar nimic? întrebă Antonia. Nu pot să cred că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
pe amîndoi, Alexander ne-a iubit... — Simt că-mi vine rău, am spus. — Știai că nu pot trăi fără voi amândoi, spuse Antonia. — Ei, de-acum înainte va trebui să te mulțumești numai cu unul dintre noi. Nu spune asta, iubitule, spuse Antonia cu înflăcărare. Se ridică și încercă din nou să mă ia de mână. Am băgat mâna în buzunar. E cât se poate de adevărat că amândoi te iubim și că nu putem și nu vrem să mergem mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și nu vrem să mergem mai departe fără tine. Te-ai comportat fără cusur când a fost vorba despre Anderson. Nu strica lucrurile tocmai acum. — Perfecțiunea mea s-a epuizat. — Dragul meu Martin, copilul meu, fii rațional, spuse Antonia. Hai, iubitule, nu face fața asta! În definitiv, e o situație care durează de mult timp. Nu e ceva la care abia acum încep să mă gândesc. — Dar eu nu sunt la curent cu ea de mult timp. De când durează, de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
mi-am șters obrazul. — Oricum, e minunat că nu va trebui să-ți schimbi numele. O să fie mai simplu pentru comercianți. Mă bucur că te păstrăm în sânul familiei. Antonia râse binevoitor. Ah, dragul meu, te cunosc atât de bine! Iubitul meu cu limba asuțită! Sunt profund mișcată când văd cum încerci să-ți ascunzi bunătatea sub replici tăioase! — Deci eu rămân să joc în continuare același rol, nu-i așa? Nu pot fi altceva decât îngerul îndurării și al luminii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
în două-trei zile o să fie numai bune de mâncat, dacă stau la cald. M-am întors spre Rosemary. — Am să-ți dau o veste grozavă, surioară. Soția mea se mărită cu fratele meu, am spus. Nu găsești că-i minunat? — Iubitule! rosti Antonia. — Nu mai rămâne decât un singur lucru de făcut: ca eu să mă îndrăgostesc de Rosemary și-apoi să mergem să trăim toți fericiți la Rembers! Am început să râd. — Martin! spuse Rosemary și îmi întinse ceva. Plicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

lui (leit al meu, cel de-acum) e o claie vâlvoi de culoarea și textura bureților de sârmă; și dinții, care, cât e noaptea de lungă, stau într-un pahar din baie, hlizindu-se la WC, îmi zâmbesc acum mie, iubitul lui fiu, carne din carnea lui și sânge din sângele lui, băiețelul pe care nici o ploaie n-o să-l ude vreodată. „OK, barosane“, zice el și apucă noua mea bâtă de baseball de undeva de la mijloc - și, spre uimirea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
rostogolesc din gura lor la fel ca prețul Oxydolului sau al conservelor de vită Del Monte. Însăși maică-mea, adu-ți aminte, la întoarcerea din aventura mea europeană de astă-vară, mă salută la telefon cu formula: „Ei, ce mai face iubitul meu?“ Îmi zice iubitul ei, în timp ce bărbatu-său ascultă la celălalt telefon! Și niciodată nu-i dă prin minte să-și pună întrebarea, dacă iubitul ei sunt eu, atunci el cine este, șmeghegiul 1 ăla cu care trăiește ea? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
la fel ca prețul Oxydolului sau al conservelor de vită Del Monte. Însăși maică-mea, adu-ți aminte, la întoarcerea din aventura mea europeană de astă-vară, mă salută la telefon cu formula: „Ei, ce mai face iubitul meu?“ Îmi zice iubitul ei, în timp ce bărbatu-său ascultă la celălalt telefon! Și niciodată nu-i dă prin minte să-și pună întrebarea, dacă iubitul ei sunt eu, atunci el cine este, șmeghegiul 1 ăla cu care trăiește ea? Nu, nu trebuie să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
aventura mea europeană de astă-vară, mă salută la telefon cu formula: „Ei, ce mai face iubitul meu?“ Îmi zice iubitul ei, în timp ce bărbatu-său ascultă la celălalt telefon! Și niciodată nu-i dă prin minte să-și pună întrebarea, dacă iubitul ei sunt eu, atunci el cine este, șmeghegiul 1 ăla cu care trăiește ea? Nu, nu trebuie să faci cine știe ce săpături ca să-ți dai seama care-i treaba cu indivizii ăștia - își poartă bătrânul lor inconștient pe mâneci! Parcă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
copil) se înalță cuprins de o furie neputincioasă ca să dea cu pumnii în salteaua patului de sus, pentru ca apoi să se prăbușească imediat, flagelându-se cu reproșuri. Ah, prietenii mei evrei! Fârtații mei spurcați la vorbă, împovărați de sentimentul vinovăției! Iubiții mei! Colegii mei! N-o să se mai oprească niciodată vaporul ăsta din tangaj? Când? Când, ca să nu ne mai plângem atâta de greața care ne chinuie - și să ieșim odată la aer, să trăim! Doctore Spielvogel, nu-mi ajută cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ultima suflare? Cum ți se pare treaba asta la un băiat bun, grijuliu, un băiat mărinimos și curtenitor și bine crescut, un băiețel evreu simpatic, de care nimeni, în veci, n-ar avea motiv să-i fie rușine? Zi mulțumesc, iubitule. Zi cu plăcere, iubitule. Zi că-ți pare rău, Alex. Zi că-ți pare rău! Cere-ți scuze! Ăhă, da’ pen’ ce, mă rog frumos? Ce-am mai făcut? Hei, mă bag sub pat, mă lipesc cu spatele de perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
se pare treaba asta la un băiat bun, grijuliu, un băiat mărinimos și curtenitor și bine crescut, un băiețel evreu simpatic, de care nimeni, în veci, n-ar avea motiv să-i fie rușine? Zi mulțumesc, iubitule. Zi cu plăcere, iubitule. Zi că-ți pare rău, Alex. Zi că-ți pare rău! Cere-ți scuze! Ăhă, da’ pen’ ce, mă rog frumos? Ce-am mai făcut? Hei, mă bag sub pat, mă lipesc cu spatele de perete și refuz să să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de cafea cu tăblia de sticlă și să se cace, în timp ce marele magnat stătea întins pe spate, exact sub tăblie, și și-o lua de zor la frecat. Și în timp ce căcatul se întindea pe sticlă la cincisprezece centimetri de nasul iubitului ei, Maimuța, sărmana noastră Maimuță, trebuia să stea pe canapeaua de damasc roșu, îmbrăcată din cap până-n picioare, să soarbă coniac și să privească acest spectacol. La câțiva ani după întoarcerea ei la New York - la data aia trebuie să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Ming Toy în apartamentul tău micuț? — Unde? face mama. Păi, în pat. Unde altundeva ai vrea să dormi cu mireasa ta? — Da, dar unde o să dormi tu dacă noi o să dormim în pat? Mami, ești sigură că avem loc? — Milty, iubitule, te rog, zice mama, totu-i în regulă, nu-ți face griji, o să ai loc cât vrei: imediat ce pun telefonul în furcă, mă duc să mă sinucid. Ce nevinovat e Milty al nostru! Cât de uluit trebuie să fie acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
fi eu nimfomană sau verigheta asta o fi de vină? — Mă gândeam că de vină o fi ilegalitatea unui „han“. — Ah, trebuie să fie ceva! Mă simt, mă simt așa de trăsnită... și tandră - nestăpânit de tandră cu tine! Ah, iubitule, mă gândesc că-mi vine să plâng și sunt așa de fericită! Sâmbătă ne-am dus cu mașina la Lacul Champlain și, pe drum, am oprit de câteva ori, pentru ca Maimuța să facă poze cu aparatul ei Minox; spre seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ai? Se cheamă c-am mai înțeles ceva din poezie... Nu? — Iisuse, ești o fată minunată! Cu asta am făcut-o praf. — Ooo, chiar sunt? — Da! — Chiar sunt? — Da, da, da! Și-acum, îmi dai voie să te fut? — Of, iubitule, scumpule, strigă Maimuța, alege-ți o gaură, pe care-o vrei tu, sunt a ta! După micul dejun ne-am plimbat prin Woodstock cu obrazul sulemenit al Maimuței lipit de brațul sacoului meu. Știi ceva, mi-a zis ea, cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
la început (sau condescendent, căci așa apăream în ochii altora), până al urmă ajungeam să fac spume, să iau la mișto, să insult și să ocărăsc, să mă iau în hâră cu acești oameni înfiorător de înțepați, făcându-l pe iubitul lor Ike analfabet, imbecil politic și moral - probabil că am și eu partea mea de vină pentru categorica înfrângere a lui Adlai în statul Ohio. Și totuși, Dovlecel asculta punctul de vedere contrar cu o atenție atât de desăvârșită și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

lui. Nu mă crezi? — Oh! spuse ea cu intonația unei Încrederi absolute. E prea frumos ca să fie adevărat. El se simți mișcat de absența completă a cochetăriei la fată și Își aminti iarăși, cu Înnoită putere, că fusese primul ei iubit. — Ascultă, spuse el, o să vii și mâine? Ea protestă, cuprinsă de o spaimă concretă: că el s-ar putea plictisi de ea Înainte să ajungă la Constantinopol. El ignoră obiecțiile ei. — Voi da o petrecere. Ca să sărbătorim. — Unde? În Constantinopol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
totul Înainte“, iar acel ciudat cod moral al clasei sale o avertiză: „Nu trebuie să le amintești“. Cu toate acestea, se apropie de el și, cu o mână Încercă să-i aranjeze tandră părul, ca să semene Întrucâtva cu cel al iubitului ei. Când Îi atinse fruntea, el se trezi și ea făcu față cu curaj acelei priviri despre care se temuse că-n primul moment o va fixa senin, fără a-și aminti cine este ea și ce făcuseră Împreună. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
braț ca să se echilibreze și văzu peste umărul lui o cutie de semnal dispărând amețitor din privire și o baracă neagră lângă care zăpada se adunase În troiene. Îl ținu un moment de braț, până când Îi trecu senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună „Vino acuma“. Simți că-i era teamă să fie lăsată singură câtă vreme trenul se afla Într-o gară. Ar putea să intre niște străini care să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
crusta de noroi, dar se Încurajă spunându-și că-și imagina tot felul de lucruri. Dacă avea ceva cu ea, putea s-o strige, iar tăcerea lui Îi dădu curaj. Totuși grăbi pasul. Compartimentul fetei era În vagonul următor, iar iubitul ei putea să-i explice omului În limba germană cine este ea. Dar Myatt nu se afla În compartiment - Încă fuma În vagonul-restaurant. Tânăra ezită o secundă. Mă duc la vagonul-restaurant și bat cu degetul În geam. Dar a doua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
linii, dar reveniră fără veste, Încăpățânați, stupizi și incorigibili. În sala de așteptare tăcere dura de destulă vreme. Dr. Czinner se Întorsese la sobă. Fata stătea cu degetele mari Împreunate și capul puțin plecat. Știa ce făcea - se ruga ca iubitul ei să se Întoarcă după ea cât mai curând și, din fereala cu care o făcea, Își dădu seama că nu era obișnuită să se roage. Era foarte speriată și, cu o simpatie rece Czinner Înțelese cât Îi era de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]