1,917 matches
-
2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții fundamentale ale samaritanismului, înțeles ca versiune a iudaismului. Samaritenii nu erau pregătiți să se supună hasmoneilor; își manifestaseră independența față de Ierusalim și vroiau să continue în același fel, convinși că sunt singurii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții fundamentale ale samaritanismului, înțeles ca versiune a iudaismului. Samaritenii nu erau pregătiți să se supună hasmoneilor; își manifestaseră independența față de Ierusalim și vroiau să continue în același fel, convinși că sunt singurii posesori ai literei și ai spiritului legii mozaice. Prin urmare, când și-au văzut templul distrus
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
templului de către Ioan Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
perioadă, ci doar că poartă amprenta limbii vorbite în timpul lui Hilel 2. Cele cinci Cărți ale Legii, sub forma transmisă comunității samaritene, diferă foarte mult în privința structurii, a limbii și uneori a conținutului, de forma pe care o au în iudaism. Evreii și samaritenii se raportau diferit la Scriptură; în timp ce evreii credeau în sfințenia Torei, încât nici o schimbare, chiar minoră și exterioară, nu putea fi introdusă în text, samaritenii au adoptat o atitudine mult mai liberală, socotind că esențială este înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
înlocuire o întâlnim la Deut. 27,4, unde în loc de „muntele Ebal” citim „muntele Garizim”, referitor la locul în care li se poruncește israeliților să își ridice altarul după trecerea Iordanului 1. Samaritanismul trebuie înțeles mai curând ca o variantă a iudaismului, decât ca o religie independentă de orice influență iudaică 2; samaritenii aparțin lumii iudaice întrucât ei înșiși pretind că sunt adevărații moștenitori ai tradițiilor vechiului Israel. De altfel, această pretenție îi plasează într-un conflict permanent cu evreii. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unei reconcilieri între cele două ramuri ale Israelului - iudaică și samariteană - demonstrează că ambele erau conștiente de originea lor comună și continuau să spere într-o posibile reunire. Alături de Templu, Tora reprezenta unul din cei doi stâlpi de bază ai iudaismului. Samaritenii cunoșteau foarte bine diferența rabinică și fariseică dintre Tora orală și cea scrisă, însă nu le acordau același statut. Tradiția nu este doar o altă expresie a Torei și nici nu o poate înlocui; cel mult, tradiția reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sudice a peninsulei arabe, preluând cultura, limba și activitățile comerciale ale sabeenilor și mineenilor dinaintea lor. Al doilea Regat Himyarit a ființat între anii 300-525 d.Hr., perioadă în care a început să se răspândească în Yemen creștinismul monofizit și iudaismul, ce au înlocuit treptat religia astrală locală dominată de cultul zeului Lunii. În prima parte a secolului al VI lea religia ebraică devenise probabil foarte influentă în Yemen, astfel încât ultimul rege himyarit zu-Nuwăs era iudeu, iar o bună parte din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
înainte de fondarea statului Israel. Încă de la sfârșitul veacului al XIX-lea, Theodor Herzl a lansat ideea creării unui cămin al poporului evreu în vatra teritorială istorico-biblică din Palestina, ca arie de obârșie a etnogenezei evreiești și a expresiei sale confesionale - iudaismul. Această teză a stat la baza forjării mișcării sioniste la nivel mondial, ce a declanșat o migrație sistematică a minorităților evreiești din întreaga lume spre spațiul palestinian, încurajată și de Declarația Balfour din 1917 privind crearea unui stat evreu în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
declanșat o migrație sistematică a minorităților evreiești din întreaga lume spre spațiul palestinian, încurajată și de Declarația Balfour din 1917 privind crearea unui stat evreu în Orientul Mijlociu. Curentul sionist a reprezentat de fapt premisa teritorializării israeliene de mai târziu. Față de iudaismul clasic, sionismul a constituit o etapă calitativ superioară, în măsura în care definirea iudaității pe care o propunea nu mai era una strict confesională, ci aspira la crearea unui stat-națiune evreiesc, după modelul statului-națiune de tip occidental. Așadar, sionismul a opus tradiției diasporice
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
idei, și în special „nu-i face altuia ceea ce nu vrei să ți se facă ție“ au fost exprimate de cel puțin două mii de ani, ca fundament al comportamentului uman etic, atât în hinduism, în confucianism, în budism, zoroastrianism, în iudaism, dar și în creștinism sau, într-o formă asemănătoare, chiar în teologia islamică. Întotdeauna s-a considerat că, prin înțelegerea și aplicarea acestui concept, oamenii ar putea trăi în armonie și nu ar exista conflicte. Cu atât mai mult aplicarea
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
ucide o alta, în beneficiul celei din urmă, așa-zisul „omor din milă“. Concepția contemporană despre sinucidere este influențată atât de moștenirea noastră religioasă, cât și de teama tuturor de moarte. Mare parte din concepțiile religioase condamnă sinuciderea - în special iudaismul și creștinismul, unde sinucigașul nu poate beneficia de riturile tipice de înmormântare și își pierde onorurile câștigate pe plan social. Cu toate acestea, în practică, o scrisoare din partea unui medic psihiatru care să certifice faptul că persoana în cauză era
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
de capital. Pentru puritanul protestant, spre deosebire de catolicul medieval, bogăția nu este condamnabilă decît dacă ea e risipită într-o viață de păcat. Ceea ce pentru Weber reprezenta confesiunea protestantă în formarea capitalismului, pentru Werner Sombart reprezenta o altă religie, și anume, iudaismul. b. Spre deosebire de Weber, Marx a susținut că ideile și în particular cele religioase nu erau decît o suprastructură venind să completeze infrastructura tehnico-economică. În prefața cărții sale Critica economiei politice (1859), Marx și-a afirmat cel mai net poziția în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a prafului și a pietrei, cea islamică. Au fost cu atît mai valoroase în context eforturile extraordinare ale acestui părinte extraordinar, fostul papă Ioan-Paul al II-lea, de a deschide în spirit ecumenic biserica catolică spre ortodoxie, spre protestantism, spre iudaism, spre islam, spre budism, într-o încercare temerară de a ne spune că Dumnezeu e Unul și că trebuie să-l căutăm împreună. Lumea arabă dă impresia de încremenire în trecut, un trecut e adevărat glorios, cînd toleranța, știința și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
d. Hr.), cel care a furnizat confucianismului (ideologie de stat de pe vremea împăratului Wu 110 î.Hr.) armătura conceptuală, teologică necesară, cel care a rezistat încercărilor de penetrare a altor religii în spațiul chinez: budismului (devenit Zen, după întîl-nirea cu daoismul), iudaismului, islamismului ș.a. Daoismul a întruchipat continuitatea culturii chineze, grație remarcabilelor sale capacități de adaptare, a fost păstrătorul unei morale specifice, care încurajează atît libertatea, cît și responsabilitatea individuală, a fost baza tuturor sistemelor de gîndire, curentul profund al gîndirii chineze
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Dominique Vidal, Joseph Algazy, "Israel, la mosaϊque se défait", în Le Monde diplomatique, mai 1999). Un prim clivaj este de natură religioasă, între iudaici, islamici și creștini, ultimele două religii însemnînd 20% din populație. Dar există confruntări și între adepții iudaismului: conform sondajelor, 49% dintre israelieni se declară laici, 33% tradiționaliști, 13% ortodocși, 4,5% ultra-ortodocși și 0,5% non-evrei. Problemele se complică în condițiile în care în Israel religia nu este separată de stat, deși 48% din populație dorește aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
inimă și literatură", nr. 20 din 17 mai 1843, pp. 156-159 și nr. 21 din 24 mai 1843, pp. 162-165. 3 Moise sau Moshe, cel mai însemnat profet al evreilor, care a primit legea divină (Tora) pe muntele Sinai, fondatorul iudaismului. 4 Legislator legendar al Spartei, din secolele IX-VIII î.Hr. 5 Unul din cei "Șapte Înțelepți" ai Greciei antice, om de stat, legislator și poet, care a pus bazele democrației ateniene (secolele VII-VI î.Hr.). 6 Cunoscut filosof și matematician grec
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
face distincție între culturi ale spaimei și culturi ale serenității, linia de separație trăgându-se pe undeva pe la granița dintre Occident și Orient, ceea ce nu este întotdeauna adevărat și câteodată dificil de asimilat ca instrument de lucru. Sub aspect metafizic, iudaismul este o cultură a spaimei: "Eu, Domnul Dumnezeul tău le spune Jahweh evreilor adunați în exod sub Muntele Sinai sunt un dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la a treia și a patra generație a celor ce Mă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
capitalism. Mișcările de idei și atitudini precum anarhismul, conservatorismul și tradiționalismul, eco-feminismul, mișcări organizate de papalitate, islamism, mișcări antiglobalizare nu sunt numai anticapitaliste, dar adesea și antidemocratice. Capitalismul este criticat de anarhiști, marxiști, socialiști, precum și de religii universaliste precum creștinismul, iudaismul, islamismul. Criticile socialiste durează de la socialismul utopic clasic la cel susținut de hippies, diferit/opus "socialismului științific" engelsiano-leninist, sau de la socialismul de catedră german la cel libertariano-anarhist bakunian și chomskyan, de la socialismul creștin la "nationalsozialismus" sau nazism, ori socialismele din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de legi drastice mai mult intuite decât cunoscute. Cele două mari configurații geopolitice, una nord-atlantică, cealaltă eurasiatică, sunt asaltate de valorile instrumentale ale civilizației occidentale, cu "irizări" diferite în Est față de Vest, în "spațiul ortodoxiei" față de cel al catolicismului, protestantismului, iudaismului și islamismului, demarcate de o invizibilă linie din Adriatica la peninsula Cola. (Vezi coperta exterioară la lucrarea de la poziția 4) Mulți oameni din Occident mărturisesc saturația de bucătăria, de felul în care este folosit timpul în comunitățile lor. De aceea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și-a trimis pe fiul său Hristos să-i mântuiască pe oameni de păcatul originar al folosirii fructelor cunoașterii, prin dragostea pentru Hristos și implicit prin solidaritate și devotament. Declarația că evreii sunt "aleși" pentru că ar fi inventat monoteismul odată cu iudaismul trebuie completată. Iudaismul nu este omogen și monolitic, izolat de curentele culturilor vecine. El este "tradițional" și "modern", "oriental" (așchenazi) și "occidental" (sefarzi). (21) În marea lor majoritate, statele europene s-au încreștinat mai mult sau mai puțin "oficial" până în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pe fiul său Hristos să-i mântuiască pe oameni de păcatul originar al folosirii fructelor cunoașterii, prin dragostea pentru Hristos și implicit prin solidaritate și devotament. Declarația că evreii sunt "aleși" pentru că ar fi inventat monoteismul odată cu iudaismul trebuie completată. Iudaismul nu este omogen și monolitic, izolat de curentele culturilor vecine. El este "tradițional" și "modern", "oriental" (așchenazi) și "occidental" (sefarzi). (21) În marea lor majoritate, statele europene s-au încreștinat mai mult sau mai puțin "oficial" până în jurul anului 1000
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Editura Univers, București, 1996. 20. B. Russell, Istoria filozofiei occidentale, vol.I-II, traducere de D. Stoianovici, Editura Humanitas, București, 2005. 21. M. Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, traducere de I. Lemnij, Editura Humanitas, București, 1993. 22. A. Régine, Iudaismul, traducere de A-G. Georgescu Obrocea, Editura Coresi, București, 2000, p. 144. 23. M. Dogan, D. Pelassy, Economia mixtă. Jumătate capitalistă, jumătate socialistă, Editura Alternative, București, 1992 24. Filozofia științei economice. Antologie. Editată de D.M. Hausman, traducere de D. Stanciu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și, complementar, cea teologică. Altfel spus, pe lângă gestul cunoașterii, descris mai sus, experiența va descrie, de data aceasta, o poziționare mesianică în raport cu timpul istoric. Fenomenologia acestui mesianism va fi, în paginile următoare, avută în vedere. 2.1. Teologie politică și iudaism O serie de precizări preliminare au ca scop să discute sensul în care poate fi vorba de o teologie politică la Benjamin. În primul rând, este vorba de o delimitare sub aspectul intenției scenariului teologico-politic. E.W. Böckenförde poate fi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Ea rămâne orientată spre momentul care, în lume, va aduce sfârșitul acesteia. „Teologia politică negativă“, despre care este vorba la Taubes, trimite direct la nihi lismul lui Benjamin, despre care va fi vorba mai jos. Teza lui Taubes este că iudaismul teologico-politic păstrează, astfel, sensul logicii mesianice pauline, în ciuda reorientării creștine moderne către legitimarea unei autorități și a unei forme persistente de „kratofanie“ mundană. Într-un alt text, J. Assmann explică, din punct de ve dere istoric, situația teologico politică a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]