10,258 matches
-
gura ei exprima durere și întristare... Au îngropat-o lângă rădăcina unui măr, sub fereastra casei mari, unde a stat trei zile neînsuflețită stăpâna sa. - Șurca noastră, mititica...”. În acest moment, Ana Nicoară, o fetiță ce stătea în ultima bancă, izbucni în hohote de plâns... Își lăsă căpușorul să cadă pe mâinuțele de pe bancă și plânsul ei, care izvora dintr-un suflet sincer și credincios de copil, curmă acea atmosferă... Plângea cu toată vocea ei, cu atâta jale, de îți venea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mamei sale fâșâind. Se luptă cu tata, își zice în sinea ei, dar nu se poate întoarce, îi vine să intre în pământ de rușine. Mama ei se apropie, o cuprinde în brațe, tatăl se îndepărtează înjurând: "Crucea mamii lui". Izbucnesc amândouă în plâns. Mama o strânge în brațe și murmură: "Plângi draga mamii, plângi", vocea ei se împletește cu a bunicii: "Draga mamii, draga mamii, ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine", un sicriu alb în mijlocul ogrăzii, ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el în gura mare, colegii se uită la el mirați, el, ateistul, îl invocă pe Cel de Sus, șeful își dă seama de gafa făcută, se înfurie și desenează în aer o cruce cât o zi de post, tot atelierul izbucnește în hohote de râs. Râdeți voi, dar de această vizită depind salariile voastre, păpica copilașilor voștri, cadourile la curve, râdeți voi, râdeți, dar o să vă cadă râsul în călcâie dacă vizita iese prost". Cu o săptămână înainte de ziua cu pricina
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
noastră ajunsese marfă de preț, și aceasta știa să negocieze. Deși tare amar i se mai lăsa după fiecare târg. Nu era o naivă. Nu-și făcea iluzii. Uneori pasiunea tovarășului o încălzea atât de tare, încât odată ajunsă acasă izbucnea într-un plâns bezmetic, se golea de un fel de ură și două zile zăcea bolnavă în pat. Prietenul meu vizita întreprinderea a patra oară, știa că iubita lui e bolnavă, că nu are cum să o vadă, îi era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în mână și nu știe cum s-o mânuiască, un tânăr a sărit lângă el și i-a șoptit ceva în ureche, apoi i-a arătat cum să vorbească în portavoce strigând el însuși din toate puterile: Li-ber-ta-te, Li-ber-ta-teeee, piața izbucni: "Li-ber-ta-te, Li-ber-ta-teeee, să vorbească, să vorbeascăăă", urlă mulțimea, "oameni buni, a început acesta timid, sunt un om ca voi toți...", urale, mii de urale, "oameni buni, spune acesta mai apăsat, sunt un om ca voi toți...", urale în piață, urale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu știe ce să spună, în sinea lui zice: mă vor beli comuniștii dacă ăsta își taie vițelul, dar dacă e libertate de ce să nu-ș taie omul vițelul?!". "Eu zic că poți", îndrăznește Conducătorul cu o jumătate de voce, piața izbucnește în ovații. Aide se uită la vecin, se uită prin fereastra murdară, în creier îi apar grajdurile CAP-ului în flăcări, știe că vecinul "i-a vândut" o minciună, i se face gol în stomac, îi vâjâie capul, se întoarce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
braț de flori, cu rochia aceea de mătase ca para focului, numai în filme vezi așa ceva, se plimba, se plimba și, ca un făcut, nu era picior de consătean din Prundul Bârgăului. Dezamăgită, s-a târât spre casă și a izbucnit într-un plâns cu sughițuri. Peste câteva luni când s-a dus acasă, frații care rămseseră acolo să trudească la pământ au primit-o cu fețele alungite de parcă ar fi murit. I-a copleșit cu daruri, dar aceștia se uitau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sat vorbesc despre ea că umblă prin târg pe la Năsăud să vândă flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am ajuns în sfârșit la Ștefi. O casă modestă, lipită de pământ, dar când am intrat înăuntru am avut o mare surpriză
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pun ambițiile, pot chiar să le fac zile fripte, acestea nu mi-ar putea rezista, totuși pot duce și eu o plasă de cartofi de cinci kilograme". Se uita la mezin cu o figură atât de stupefiată, încât acesta a izbucnit în râs și a cuprins-o în brațe cu atâta duioșie, că ar fi vrut să-i ceară să mai spună orice stupizenie numai să mai fie îmbrățișată în acest fel. Simțea cum energia se scurge prin acest copil răzvrătit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prin acest copil răzvrătit și intră în sufletul ei bolnav. O mângâia cu grijă, pe umeri, pe spate, ca și cum ar fi simțit cât este de rănită, " izi, izi", spunea acesta, ca și cum ar fi simțit că era pe punctul de a izbucni în plâns în orice moment, dar ea stătea nemișcată în brațele lui, blândețea lui se revărsa în mădularele ei încordate, îi calma mușchii crispați, în vene simțea o adiere răcoroasă. "Izi, izi", spunea acesta mângâindu-i ceafa. După câteva clipe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prin grajd cu aerul că se plimbă în sala de bal. Zinzin se uită în urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor și uitându-se speriat la animale. Privirile celor două femei se întâlnesc în același moment și izbucnesc în râs. Ies voioase în curtea grajdului și se îndreaptă spre clădirea de unde vine miros de grătar. Pe vremuri aici era un conac boieresc, spune femeia din dreapta ei. Înconjurat de un parc de toată frumusețea. Grajduri, clădirile servitorilor. Noi vom
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o odaliscă? Ingrat acest rol de odaliscă, își spune în sinea ei, amestecându-i-se râsul cu plânsul în coșul pieptului. Ea, odaliscă, ea, femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud bătăi în ușă. Își înfășoară prosopul peste piept și se duce să deschidă ușa. Alex stă în rama ușii, mai frumos ca niciodată. Se uită la ea cu o uimire atât de sinceră, încât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bolnavă, că e palidă, că e, are toate cusururile din lume, pentru că, "nu știe decât să cânte toată ziua la vioară", aude vocea soacrei răzbătând prin toate zidurile, se prelinge pe lângă ușă, intră în baie, închide ușa pe dinăuntru și izbucnește într-un plâns cu sughițuri, își poartă nevoia ei de a cânta ca pe o cocoașă, ea tot crește în mine, mi-e din ce în ce mai greu să o duc... Săptămâna aceasta a crezut că își pierde mințile. Toți din casă s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cerul se întunecă, soarele dispare, un miros de funingine acoperă cartierul. Dintr-odată apare un stol de elicoptere, trec în viteză peste balconul unde stau încremenită, nu-mi dau seama ce se întâmplă. Nu departe, în parcul din cartier, a izbucnit un incendiu. "Și aici", mă gândesc cu un fel de liniște pe care nu mi-o recunosc. Peste plante, peste copaci, peste flori, peste geacaranda mov și peste eucalipt s-a așternut deja un strat gros de cenușă. Aerul miroase
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mii de bubuituri pornesc din pământ și se sparg în înaltul cerului, trupurile adormite tresar, se ridică împleticite, se uită în înaltul cerului, de acolo plouă cu lumini multicolore, o ploaie lungă, aproape nesfârșită, din sute de mii de trupuri izbucnesc ovații, trupurile se înalță la cer, pentru o clipă toți de aici din această câmpie par să aibă aripi, doar eu am rămas așezată pe pătură, cu mâinile în poală, cu ochii uscați, cu un zâmbet amar pe față. În timp ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
casc ochii la el și îi răspund: "it's OK", nu înțeleg nici eu de ce sunt atât de fericită, azi dimineață am intrat în baia superbă, totul era alb, totul strălucea de curățenie, am dat drumul la duș să nu izbucnesc în lacrimi, în țara mea lumea crapă de foame și eu locuiesc într-un cartier rezidențial, într-un bloc ce seamănă cu hotelurile de la Olimp, cu verdeață în curtea interioară, cu grădini suspendate în balcoane, cu piscină la parter, cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu cred că faci bine, te poți îmbolnăvi. Înțeleg, dacă ar sluji la ceva plânsul tău, aș fi de acord, dar tu nu ai cum să-i redai sănătatea Olgăi orice sacrificiu ai face. - Alex, Alex, spuse Ina, și iar izbucni în plâns. Alex, dragul meu, nu plâng pentru Olga, deși e de plâns... și nu mai putu continua. - Atunci de ce, spune-mi, de ce plângi tu cu toată ființa!? - Alex, spuse ea printre lacrimi, și Ina făcu o pauză, Alex, Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
putu să articuleze nici un cuvânt. - Calmează-te dragă, adună-ți cuvintele... și spune-mi te rog, ce te-a adus în această stare? Pentru un moment, Ina păru că își revenise, dar când încercă să-i mărturisească cauza suferinței sale, izbucni din nou într-un plâns hohotit. Reuși totuși, într-un târziu, să rostească câteva cuvinte disparate, care îl descumpăniră pe Alex. - Știi... Alex, Olga mi-a spus... mi-a spus că... și izbucni din nou într un plâns clocotitor. - Ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
încercă să-i mărturisească cauza suferinței sale, izbucni din nou într-un plâns hohotit. Reuși totuși, într-un târziu, să rostească câteva cuvinte disparate, care îl descumpăniră pe Alex. - Știi... Alex, Olga mi-a spus... mi-a spus că... și izbucni din nou într un plâns clocotitor. - Ce ți-a spus, draga mea?, explică-mi...te rog...! - Mi-a zis că Mihăiță nu este copilul nostru!... Și-și acoperi fața cu mâinile; lacrimile însă, al căror izvor părea fără sfârșit, erau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că mi-au cedat nervii, am devenit nerăbdătoare, irascibilă. În sufletul meu s-a deschis o grotă în care s-au adunat atâtea lacrimi, că dau în afară, de plină ce e. Nu mai pot, nu mai pot...! Și Ina izbucni într-un plâns care-i zgudui întreaga ființă, asemenea unui copac aflat în calea unor vânturi vijelioase. - Tu crezi că eu nu sufăr? Dar ce pot să fac, ce putem face noi amândoi? - M-am hotărât! Mă voi duce eu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
meu, ce rău, ce păcate avem de ispășit?... Așteptarea aceasta mă macină, mă simt istovită. Am ajuns la limita puterilor. Știi, dragul meu, am început să-mi fie frică de mine. Mi-e teamă să nu-mi pierd mințile... și izbucnea în lacrimi. Alex căuta s-o consoleze, deși și el trăia aceeași dramă, cu o intensitate pe care o masca cu greu pentru a nu-i spori durerea Inei și așa ajunsă în punctul cel mai înalt al disperării. Așa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a contribui la deslușirea încurcatei situații, formulă o frază înduioșătoare: - Nici una din noi nu poartă vreo vină, draga mea, dar acești copii trebuie să afle, e datoria noastră sfântă; și repetă: -trebuie să afle care le este mama lor adevăratăși izbucni în lacrimi. Rafira cu sufletul înghețat la spusele repetate ale Inei privea năucită în toate părțile, negăsind cuvintele potrivite. Devenise o stană de piatră. Câteva momente în biroul comandantului nu se auziră decât respirațiile celor prezenți. Fiecare din ei percepea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în același timp cu el prin iarba deasă a luncii purtate de pașii săi deveniți grei, ca de plumb. Tăia în noapte o cărare simțind tot mai viu focul ce mocnea înlăuntrul ființei sale, de parcă acesta ar fi vrut să izbucnească cu toate flăcările în afară. Ajunse pe tăpșanul unde pășteau caii, măgarii și catârii. Le auzea din când în când nechezatul și săriturile în copci, semn că erau mereu în căutarea unor petice cu iarbă mai grasă. Mâhnirea înfiptă în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
răspunsuri. Sunt ferm convins că instanța a intuit că în spusele acestor copii se află opiniile celor care îi ocrotesc. Soluția găsită de colegul meu este mai mult decât facilă și nu este în măsură să răspundă cerințelor legii. - Cum? izbucni avocatul Diaconescu. Președintele îi făcu semn, sugerându-i că trebuie să se tempereze. Avocatul Jan Mocanu își urmă pledoaria rămasă undeva suspendată: - În primul rând, domnule președinte, procesul mai are de parcurs o serie de etape; nu au fost audiați
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de o abordare a problemei din perspectiva unei coaliții? Cine ne sunt cel mai probabil aliații și cum ar putea ei să ne ajute? Există posibilitatea unui compromis sau a studierii pro-blemei dintr-o perspectivă combinată? Dacă problema nu a izbucnit încă, ce măsuri ar putea fi luate pentru a iniția sau accelera dialogul cu adversarii noștri? Ce acțiuni specifice trebuie întreprinse (și de către cine) pentru a ne îmbunătăți înțelegerea problemei?"45 După cum se poate observa, acest al doilea model face
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]