24,388 matches
-
2008, Tristețea sonetelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Cântecele păsării de foc, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Toamna poemelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Magia antitezelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Lăsați-mă să cânt, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Viscol, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2011; Izvoarele dorului, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012; Umbrit, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012; Asta e!..., Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012; 365 de sonete, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2013; Zâmbetele senectuții, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2014; Sonete alfabetice, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2015. Antologii Târgoviște-Chișinău-Sankt Petersburg. Antologie de
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
iubirea nu a stins.. Gândurile mele din nou zboară Cu dragoste și dor,la tine, Te iubesc și azi ca odinioară Și-ți simt prezența lângă mine. Am crezut că timpul care trece Va face dragostea să moară. Al lacrimilor izvor să sece, Și liniștea încet s-apară. Chiar dacă timpul iute a zburat Inima nu vrea să te uite! Nici clipele când noi ne-am sărutat, Nici zilele cu dor trăite. A inimii veșnică iubire, Trăită o dată în viață, Eu o
EȘTI DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382719_a_384048]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SEARĂ MELANCOLICĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului seară melancolică izvoare cu fluier de-argint curg singure, nălucind, lunecă la vale pe seară, în timp ce îngerii zboară. ciute cu ochii de stele vin pe poienele mele, bruma lunii se scutură-n apă când cerbii se-adapă. nu știu la cine să vin
SEARĂ MELANCOLICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382723_a_384052]
-
la cine să mă-nchin, e numai feerie și culoare, a visa, visând, visare... noaptea nopților se lasă peste ceruri de mătasă și ușor trece prin mine ca un zumzet de albine. urc pe ruini, un călător, spre tăcutul meu izvor și ascult așa o boare cu frunze fermecătoare. șoldul lunii prins în șes a căzut și l-am cules, neumbrită izbăvire, când te-am întâlnit, iubire... marți, 24 februarie 2015 Referință Bibliografică: seară melancolică / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
SEARĂ MELANCOLICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382723_a_384052]
-
și nu s-ar lăsa influențată... lumea judecă prin prisma acestor non-valori. Industrializarea frumuseții face, într-adevăr, aparent multe beneficii femeilor, însă aduce în primul rând conflicte în rândul celor mai multe... Frumusețea este totuși un dialog interior cu noi înșine, un izvor nesecat de inspirație pentru a trăi cu tot ceea ce conține viața! http://confluente.ro/Valerian mihoc 1397247710.html O amintire cu cântăreața - eternă aș spune - pe care o stimez încă, chiar și acum când nu mai e deloc, Mihaela Runceanu, o amintire
CE E FEMEIA? ..DAR, FRUMUSEŢEA (FARMECUL) EI? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382663_a_383992]
-
rupi, de cea care-ți dădu viață, De Biserica Măicuță, ce născu Școala ce ne-învață ? Cum ar fi Școala fără mamă ? Ca pruncul cel abandonat... De-aceea-L vrem mereu în Școală, pe IISUS Cel Înălțat ! Prof. Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R. Buicescu. Referință Bibliografică: BISERICA E MAICA ȘCOLII / Paulian Buicescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Paulian Buicescu : Toate
BISERICA E MAICA ȘCOLII de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382735_a_384064]
-
Așa am fost și-așa o să rămân, Mereu cu gândul dus înspre Ardeal, Cu Dorul lui crucificat la sân... Nu-s nicăieri în lume mai frumoase Că plaiurile-acelea de sub soare, Acolo-mi sunt fântânile rămase Cu setea lor prelinsa în izvoare, Acolo merg desculț în orice clipă, Câtă lumină mă așteaptă-n prag! Și ocrotit de ea, ferit de gripă, Pe fiecare va aștept cu drag. Ce bucurie înaltă mă învesmânta Când scriu poemul dinspre dimineață! Cu fața spre Acasă mea
CU FAȚA SPRE ACASA DE PE DEAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382741_a_384070]
-
ei pășteau din ultima otavă Când a căzut rănită lângă mine Minunea, cea fără sfârșit, din slavă Și-acolo, între palmele-amândouă, I-am descântat, precum un vrăjitor, Ochii mei îmi erau plini de rouă Și de-atunci mi-e sufletul izvor! Cine vrea și poate, să înțeleagă Întâiul meu poem de pe pământ, De-aceea toamna mi-e atât de dragă Și dragă mi-e risipa care sunt... JUCĂRIILE TALE... (Tatălui meu) O parte din copilăria mea certată Într-un leagăn tăcut
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
cea pământească, Nu le port nici grija, nici măsura, Când singura lor dragoste e ura! Îmi știu menirea mea dintâia dată Să nu jignesc pe nimeni, niciodată, Silabisească-mă cât pot în treacăt, Cine să-i pună sufletului lacăt? Precum izvorul mi-a fost dat să curg Dinspre același unic Demiurg, Sunt un poem prin lume umblător, Nu voi seca atunci când alții vor... MIROSUL DE PLĂCINTE... Atunci când scriu, c-o bucurie aparte, Oriunde sunt mereu îmi vine-n minte Dinspre Acasa
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > PESTE RĂNILE CE DOR... Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului PESTE RĂNILE CE DOR... ,,Pește rănile ce dor...’’ Pune apă de izvor Pune luna,soare ,vis Cerul cu ochiul deschis Stelele măcar o dată Și o clipă neuitata ,,Pește rănile ce dor...’’ Pune-al păsărilor zbor Pune-un strop de poezie Tril curat de ciocârlie Frunză crudă,vis trăit Să nu știu c-
PESTE RANILE CE DOR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382757_a_384086]
-
ori,dar nu observăm că răspunsul e lângă noi.Smaraldul este culoara luminii verzi, ceea ce îi conferă o semnificație ezoterică, cât și o putere regeneratoare. El este un simbol al primăverii, al vieții manifestate, al evoluției. Dar soarele? Soarele este izvorul luminii, al căldurii, al vieții, al speranței. Soarele apare și ca un simbol al învierii și al nemuririi. Lumina binefăcătoare ne transmite totdeauna emoții.Iată,cum prospețimea acestei dimineți înviorează covorul de flori albastre ,care împrăștie parfumul în aerul proaspăt
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
mă trec și eu ca ea Însă dorul mă petrece Precum setea-nspre cișmea. Eu mă rog că ziua plânge Cu o lacrimă de vis Și în inimă îmi frânge Un amurg de Paradis. Dacă pleci rămâne umbra Prinsă-ntr-un izvor de dor Printre nopți cu lungi penumbre Scuturate în decor. Am să-mpart la doi durerea Printre versuri zi de zi Desfrunzind în van puterea Miilor de poezii. Că nădejdea vieții toată Stă în agonia ei Când soarele se arată
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
Ioan Gură de Aur, Omilii la Fapte, 30, 3). De asemenea, aducerea aminte de păcatele noastre ne face să vedem propria ticăloșie și sărăcie duhovnicească. Conștiința că tot binele vine de la Dumnezeu și orice este bun în om își are izvorul în Ziditorul firii noastre: „Căci cine te deosebește pe tine? Și ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te fălești ca și cum nu l-ai fi primit?“ (I Cor. 4, 7). A pune
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
Acasa > Poezie > Credinta > O ETERNĂ PRIMĂVARĂ Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Printre norii ca perdeaua Se zărește soarele, A plecat demult și neaua, Clipocesc izvoarele. Ghioceii capu-și saltă, La fel albăstrelele, Nuferii plutesc pe baltă, Bucurând ostroavele. S-au trezit și brotăceii, Sălciile au mugurit, În pădure brebeneii Dau îndemnuri la privit. Ce mai cântec, ce culoare Primăvara a adus, E moment de-nviorare, De
O ETERNĂ PRIMĂVARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382785_a_384114]
-
IUBIRE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Doamne lasă-mă-n Iubire Doamne lasă-mă să fiu Un veșnic îndrăgostit, Vindecat prin verde viu Prin cuvântul nerostit, Lasă-mă să fiu izvorul Ce erupe peste timp, Să așez temeinic dorul Pe o stâncă în Olimp, Lasă-mă în dorul greu Val tăcut în largul zării, Să fiu într-un vis mereu Albatros la malul mării, Doamne lasă-mă să fiu Umbră care
DOAMNE LASĂ-MĂ-N IUBIRE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382805_a_384134]
-
Cu-n voal de-argint, te-așteaptă lângă ușă, Și-n păr, ți-a prins mici flori de portocal, Iar crinii, ți-au adunat nectar într-un pocal. De dragul tău, și codrul înverzește, Din frunza crudă, el dulce îți doinește, Izvorul rece, îți susură încetișor; Vino, potolește-ți setea, eu te aștept cu dor! Și în amurg, eu ți-am furat o sărutare, Iz dulce de vanilie, aveau buzele tale, În zori, eu simt din nou parfumul tău, Exotic și îmbietor
DE DRAGUL TĂU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382792_a_384121]
-
fie fericit Și prosper în astă lume, împlinit și mulțumit? Tot aleargă omu-n viață, căutând senzații noi Și se-ngroapă-n substitute, amăgit de-a lui nevoi. Niciodată avuția, aur, bani, îndestulare, Nu va da-n deplinătate, siguranța viitoare, Când izvorul bogăției are fundament greșit, Omul se va pierde-n vicii, răvășit, dezamăgit. Azi filozofía lumii caută altfel fericirea, Imoralul și religia, în amestec, dă-mplinirea, Mult dezmăț, apoi căință, “Dumnezeu e iubitor!” Dar majoritatea uită că e și Judecător. Binecuvântat
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
cei răi să îi iubim. Dacă Legea lui Yehova este-a noastră delectare, Ascultând și împlinind-o, primim binecuvântare, Legea și Profeții spune să-ți iubești aproapele Și vei fii precum copacul ce îl udă apele. Rădăcina ta hrănită de Izvorul Vieții Sfinte, Îți va da îndestulare...Peste veacuri, ca sorginte, Vei rodi. Fructul credinței este rod al ascultării, Stai pe calea strâmtă, Domnul, nu te va lăsa uitării! 18/05/12, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Binecuvântat e omul / Lucica Boltasu
BINECUVÂNTAT E OMUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382808_a_384137]
-
condescendență disprețuitoare. Putem depăși impasul moral-spiritual în care ne găsim doar meditând cât mai des la spusele lui Constantin Noica: „Dorim untul german sau cultura românească?” Căci, se știe foarte bine, un popor rămâne în istorie grație culturii sale... Marele izvor de sănătate al poporului român este tot în sufletul curat, iubitor de Dumnezeu și semeni, iar nu în lăzile cu comori „pe care le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții” (Matei 6/19). Nu
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
ce fel de apă și oglindă îl vedem pe Narcis reflectat. Căci întotdeauna mitul a cuprins și claritatea de cristal - concentrică și statică - a apei din fîntînă, dar și curgerea - mereu reînviată și mereu aceeași - ce, de la începuturi, caracterizează orișice izvor. Și, poate, tot de aceea, personajul, care nu există altundeva decît în mit sau în imaginația ce a prins formă a lui Cellini, nu privește (drept) în față, ci (drept) peste umăr, cum se spune că au obiceiul asasinii. Dar
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
sinelui-alteritate. Pentru că je est un autre, dar Narcis sînt eu. Propriu mitului lui Narcis este să rămînă, totdeauna, un proces (paradoxal încremenit în devenire) și nu un rezultat. O speculație, o reflexie, o reflecție, o reflectare. Tocmai de aceea, nesecat izvor de inspirație pentru toate generațiile. Pentru că ce altceva e orice mit decît o serie nesfîrșită de truisme? Și ce altceva e orice creație decît o încercare de a transforma clișeul, de a-l încărca, mereu, cu noi valențe? 3. Mitul
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
cu Zale, lîngă care Cantacuzinii și-au clădit locuințele lor și un Colfescu. Pe locul acestuia din urmă s-a zidit, mult mai tîrziu, Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Cea de a patra strajă era spre sfîrșitul Podului Caliții, undeva pe la Izvor. Iar a cincea strajă era situată pe lîngă podul Dîmboviței din Calea Giurgiu sau Podul Șerban Vodă. Mînăstirea Văcărești, dărîmată în anii nouăzeci ai secolului trecut de N. Ceaușescu, a fost fondată de domnitorul fanariot N. Mavrocordat în 1716. "Această
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
arcanul ierarhiilor oficiale, al dispozițiilor, al "indicațiilor prețioase". În privința aceasta sînt un rebel, sînt un refractar, sînt un alternativ ireductibil. Recunosc că s-au făcut și o serie de lucruri bune în perioada ceaușist-comunistă. S-au editat o serie de izvoare clasice, s-au tradus o seamă de clasici greco-latini, cronicari bizantini. Foarte interesant, trebuie să o recunoaștem. Eu nu contest, nu arunc categoric în toți cu piatră și, repet, nu sînt dintre negativiștii care aruncă peste bord totul. Dar sînt
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
un fanfaron sau poseda un dezvoltat spirit autoironic? Din textul biografiei paralele pe care le-o consacră Plutarh nu se poate afla un răspuns la aceste întrebări. Și, firește, nici la altele, multe, și asta din cauza imposibilității de a verifica izvoarele. Chiar această slăbiciune a metodei biografice a celor vechi a stat la baza enormei mele satisfacții de lectură. Și cred că nu exagerez dacă spun că ea m-a învățat să citesc literatura. N-aveam nici vocația, nici, cu atît
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
etaje, viața în craterul săpat de meteorit își consumă nefirescul și nefericirea ce nu poate fi, până la urmă, mascată. Mesajul auctorial, la finele spectacolului, este, desigur, un avertisment. Caricatural, fantast, nervos, acid în detaliu și fugos în ansamblu, dintr-un izvor liric pierdut în nisipuri și la comanda unui pupitru de polemist, stilul tupanian servește, cu evidentă decizie, o feerie răsturnată, în care o lume rău alcătuită se răzbună pe sine.
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]