3,194 matches
-
-se în eter ca un dulce fior pe care-l simte românul năpădit de gânduri, când se află singurel... între cer și pământ, căci numai cântecul îl mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
trăiau cu doina în suflet și cu ea vorbeau (prin sunet înduioșetor de fluier, caval, nai, frunză de păr, solz de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
merge, drag ne este de copii și de neveste, de părinți, surori și frați, dar ne-așteaptă înarmați, liftele păgânilor, dușmanii românilor”. Ascultând și lăcrimând cu cel sfânt nai, vrăjit și dumnezeit... am să descriu panoramic magnifica creație, ”Doina de jale” în episoade distincte, așa cum o vede maestrul Gheorghe Zamfir, care adesea mi-a spus: „DOINA, regină peste regine! mi-a fost ca o bună MAMĂ în toți anii de pribegie... petrecuți în străinătate, când am vărsat o fântână de lacrimi
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă... Dor și numai dor!/ Jalea și plânsu-l îneaca, / E cuc singurel pe creacă -/ Sete-i e și n-are apă.../ N-auzi vorbă de român,/ Și te simți mereu străin./ Spune-o vorbă din bătrâni: / Cine pleacă prin străini.../ E ca floarea printre spini, / Fără
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
mi dau seama că ar fi în stare să-și dea viața pentru un sunet, fiindcă știe foarte bine și este conștient că muzica poartă în ea un imn de slavă adresat lui Dumnezeu. Și iar se aude glas de jale ce înfioară inimile acultătorilor, căci doina nu putea să-l uite pe bătrânul ce-și deapănă amintirile... când trece pe cărare de pădure: „- „Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Am la suflețel dure.../ Și n-am pic
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
De ce trăiesc pe pământ?” ...La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tissa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un imens ecran se văd mii de oameni care cer să li se îndeplinească ultima dorință, să mai atingă cu talpa
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
o să vină;/ Soartă crudă, blestemată!... Inima ta nu suspină?/ Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți pasă.../ Pentru ce m-ai pedepsit și ești tare nemiloasă?” Sunt sigur că-i veți înțelege zbuciumul din „Doina de jale” a marelui artist, numai când veți citi acest eseu și veți asculta-o de mai multe ori (ca și mine) și o să aflați de ce se zbate sufletul celebrului naist și ochii i se înumezesc atunci când o cântă, fiindcă în anul
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Și măicuța mea frumoasă,/ M-am întors din nou acasă./ Tăicuță, ieși în pridvor/ C-a venit al tău fecior./ Măicuță, rază de soare,/ Petale de lăcrimioare!.../ Azi vă cânt și vă doinesc,/ Căci din suflet vă iubesc!” Doina de jale (combinație unică dintre nai și orgă) creație de geniu, folosită pentru prima dată în arta muzicală de către maestrul Gheorghe Zamfir, devenise coloana sonoră a filmului „Adorația Sfintei Fecioara Maria” - Mama care a-ndurat enorm (imposibil a se descrie în cuvinte suplicul
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
să se-nchine,/ Din durere să-i mai treacă,/ C-așa-i sufletul de mamă./ O!... în fața altarului,/ Lângă crucea Fiului/ O tânără îl plângea,/ Picioarele-i săruta,/ Cu lacrimi i le spăla, / Cu părul i le usca.../ Și prin jalea glasului/ Ea îi spunea Domnului:/ - „Doamne bun, iubit și sfânt,/ Nu mă ține pe pământ!/ Du-mă la iubitul meu,/ De viață nu-mi pare rău,/ Numai de măicuța mea/ Că suferă ca și-a Ta./ Maica Precesta- zicea:„ Numai
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
până la capăt misiunea încredințată de Creator. Ne adusese în suflete bucuria și fericirea. A fost un triumf al maestrului Gheorghe Zamfir, răsplătit cu o furtună de aplauze și ovații. Și din acest moment crucial, o afirm cu tărie: ”Doina de jale” însoțită de bunul ei tată, Gheorghe Zamfir, s-a ridicat la ceruri pentru dumnezeirea neamului, alături de Luceafărul nemuritor, Mihai Eminescu. Scriitor-compozitor Marin Voican-Ghioroiu. Referință Bibliografică: „DOINA DE JALE” de GHEORGHE ZAMFIR / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
ovații. Și din acest moment crucial, o afirm cu tărie: ”Doina de jale” însoțită de bunul ei tată, Gheorghe Zamfir, s-a ridicat la ceruri pentru dumnezeirea neamului, alături de Luceafărul nemuritor, Mihai Eminescu. Scriitor-compozitor Marin Voican-Ghioroiu. Referință Bibliografică: „DOINA DE JALE” de GHEORGHE ZAMFIR / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1305, Anul IV, 28 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_1406562487.html [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
că ai o misiune și mergi acum încetinit. Eu te urmez în gând, atât măcar să fac. Ce a urmat, întrece orice- nchipuire Ai primit umilință, ura, suferință. Tac. Mi- e greu sa retrăiesc acea prăpastie- n privire A Maicii Sfinte, jalea ei, lacrimile mironosițelor, simțire Pe care o retrăim, la oricare oprire Pe drumul crucii, jertfă- Ți din iubire "Doamne, facă- se voia Ta", Tu ai rostit Și- ai continuat... Ei chiar au râs, au blestemat, te- au defăimat. Dar nu
VIA DOLOROSA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1461783563.html [Corola-blog/BlogPost/380871_a_382200]
-
O lacrimă de dor în palma rece, Un gând ucis și ars cu bună știre, Când frunzele foșnesc prin cimitire Și-și sună pașii moartea care trece. O lacrimă de dor prelinsă-n pleoape, Un cântec înecat în plâns și jale, Când soarele se-ntunecă pe cale Și luna se aruncă-nvinsă-n ape. O lacrimă de dor pe buza arsă, O mână-ntinsă-n gestu-i împietrită Și-n ochii cu privirea rătăcită Numai durere mută se revarsă. Referință Bibliografică: O LACRIMA DE DOR
O LACRIMA DE DOR de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1427973511.html [Corola-blog/BlogPost/367994_a_369323]
-
dintre aceste lucrări orchestrează diferit experiența eului din gândirea lui Bergson- dar niciodată cu final de imn al bucuriei, în paginile fiecăreia revin insistent sunetele joase ale unui sentiment tragic al timpului, cu accente de doină, ca în cântecele de jale românești, sau tânguitoare ca un clopot al destinului, al cărui sunet vibrează altfel pe timp noros. Filosoful spunea în al doilea volum al său “Ecrits et paroles” că marii gânditori și-au pus problema sensului vieții, dar mai puțini ne-
MAŞINA DE FĂURIT ZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Masina_de_faurit_zei.html [Corola-blog/BlogPost/356808_a_358137]
-
Din ploi de vară ,fulgi de iarnă...din vântul lumii trist,stingher... Tu poezie milenara,ai ridicat o stea pe cer! Din murmurul izvoarelor ,tropotul căprioarelor, Plai de dor ,clipă de amor ...ard vulcanii amintirilor Lacrimi de iubire ,lacrimi de jale...se pierd în urma unui dromader Valul mării cântă ,lumea frământa un gând efemer... Tu poezie milenara ,ai ridicat o stea pe cer! Din ființă sau din dorința,flori de iubire răsar în primăvara Viața dulce ,viața amară sub bolta stelara
TU,POEZIE MILENARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1490119243.html [Corola-blog/BlogPost/358789_a_360118]
-
care ne văzum? Deși nu e decât femeie, E totuși altfel, „nu știu cum”. De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăcé; Dac-al ei glas e armonie E și-n tăcere-i „nu știu ce”. Astfel robit de-aceeași jale Petrec mereu același drum... În taina farmecelor sale E-un „nu știu ce” ș-un „nu știu cum”. (Mihai Eminescu, De-or trece anii...) Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim pentru sensul
Bacalaureat 2014. Limba și literatura română by http://revistaderecenzii.ro/bacalaureat-2014-limba-si-literatura-romana-2/ [Corola-blog/BlogPost/339516_a_340845]
-
încetul cu încetul, luminii de care Blaga a fugit, cu toată creația lui, pentru a nu fi pângărită de privirile profanului. A aceluia ce nu putea să o înțeleagă pentru că mintea lui era atât de mărginită de tăișul ascuns al jalei, încât poetul se destăinuie: Eu / nu mă căiesc, / c-am adunat în suflet și noroi ... Vei plânge mult ori vei zâmbi), nefiind altceva decât nevoia lui Blaga de a avea și un alt fel de hrană, cea spirituală: Se tot
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Eleonismul_literaturii_si_taina_si_taina_surprinderii_la_lucian_blaga.html [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
Duiosie > HOTAR DE VIS Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ți-am scris pe buzele-ți de-amar scrisori din foșnet de tăceri și-n pârgul florilor de meri la pieptu-ți, jale-i i-am fost har. Ciuntite nopți plângeau tacit lumina ta pe trupul lor hotar de vis cu chip de dor, popas celest din ochi de mirt. Se adânceau în palma ta răvașe-n solzi de soare blând strângându-ți
HOTAR DE VIS de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1474787591.html [Corola-blog/BlogPost/371448_a_372777]
-
potecii cu crini ce mi-a fost mândria și bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseților făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Și cum acolo se găsește inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale, ci dimpotrivă de pace și de farmec cum a fost când eram în viață. Încredințez copiii mei, inimei Poporului meu, fiind muritori pot greși, dar inimile lor calde așa cum a fost a mea: iubiții și fiți folositori unul altuia căci
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396625939.html [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
fragmente de vers...”de câte ori” sau „că te-am pierdut pe veci”, „când sera-n ceasuri de singurătate”. În „După o citire din Eminescu...” în care înalță o imagine grandioasă a geniului, Iosif ridică o clasică apoteoză funerară, de la „giulgiu de jale/ Ce fâlfâie întunecat în aer” aruncat asupra întregii lumi ideale de către Eminescu și până la alegoria convențională, un fel de sculptură tombală în moda vremii:” Plutind pe culmi cu aripile-ntinse,/ Învăluit în nouri tu petreci/ În sfânta-apoteoză-a morții reci.” Octavian
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1424251708.html [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
beznei efemeridelor. Tonul confesiv/meditativ se deschide printr-o firidă de cupolă a moto-ului/rezonator, cu intensă încărcătură sapiențial/soteriologică, revărsată de ecoul biblic: „Au venit peste mine clipe de întristare (...) harfa mea s-a prefăcut în instrument de jale și cavalul meu scoate sunete plângătoare. ...Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea pe ramurile mele“. (Cartea lui Iov). Întregul fond liric este dominat de un spirit interogativ, care filtrează medierea paralelismului gândirii gândurilor la temperatura
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/_autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_in_poezia_viorelei_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
pui, de găleata cu resturi, de interdicții. Fapt este că, după acele activități importante desfășurate, nouă pui “zburăței” umpluseră găleata, “închinând steagul”. Nu vă mai spun ce a urmat când au venit mămica și tăticul acasă! Mezina super-cosmetizată, puii morți, jale mare și botez... Eiii, idee! Da’ ce-mi faci tu? Unde mă mai duci? Ce să spun, Dumnezeule? Nebunii și talente ascunse. Eram, în aceeași vară, pe prispa casei: mămica, sora, fratele și eu. Ei înșirau tutun pe sfoară, o
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1412872192.html [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENȚĂ! Vântul iernii ridica fuioare de praf înghețat și gunoaie de pe străzi, scoțând sunete lugubre din coastele ieșite la vedere ale unui mileniu anemic. Cântecul de jale al ineditei orgi eoliene era susținut ferm de un cor de câini răpciugoși a căror motivație, foamea năprasnică, se dovedea suficientă pentru entuziasmul lor aproape contagios. Desigur, nu-i băga nimeni în seamă. Într-o garsonieră de la etajul opt al
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1401379470.html [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
culoarea la stindardul lor de comuniști”. Ce nu a spus bunica de supărare cred ca nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de centenară. Până la urmă tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca care ne dădea laptele de zi cu zi nouă copiilor, că eram trei frați. Ne-
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Bunica_floarea_stan_virgil_1387434910.html [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
Și Te va lăuda sufletul meu viu Căile mele în fața Ta să stea Până când acest trup va fi în sicriu PSALMUL 119 Ruga mea a fost singura avere Am cugetat la poruncile Tale M-ai smerit ca să uit calea de jale Din cer Cuvântul Tău îmi dă putere Vezi că poruncile Tale am iubit Când eram necăjit și m-ai auzit Iar legea Ta din cer m-a călăuzit Nedreptatea am urât dar m-a albit Vai mie pribegia-mi s-
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1432452485.html [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]