2,192 matches
-
prăjituri sau ca suport pentru prepararea unor alifii populare pe baze de extract din plante. Jumările rămase de la osânză sunt folosite pentru prepararea zăbicului, un aliment obținut din aceste jumări amestecate cu turtă veche sfărâmată și prăjită în tigaie pe jar. În seara ajunului, pentru masa din ziua Crăciunului, gospodinele pregătesc cozonacul cu nucă și turta. Aceasta din urmă se făcea, după preferință, în spuză pe vatră sau la cuptor dospită, etc.,spoită cu ou sau nu. Tot acum se preparau
OBICEIURI ŞI TRADIȚII DE CRĂCIUN – de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369490_a_370819]
-
zdrobise multe inimi prin Oltenia. Multe fete, văduve sau femei măritate și l-ar fi dorit pe Dragu ca iubit. Dar dintre toate, una singură, Ilinca, muierea unui boier grec ce se aciuiase prin zonă i-a pus inima pe jar. Dar soarta a fost crudă cu această dragoste. Ilinca se îmbolnăvește și moare. Dragu, după această cruntă lovitură, hotărăște să pună capăt haiduciei și să se întoarcă pe plaiurile natale. Ușor de zis, greu de făcut. Pe capul lui autoritățile
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
nu mai spun suspine ! De simt că-o să mă ia cu un leșin. Distanța de la mine pân’ la tine Cu pași grăbiți eu am acoperit. Mă rog în gând să fie cât mai bine Căci prea mult timp, pe jar, m-am perpelit. Urmă de pași acum o simt în suflet Și-mi pare uneori chiar și parfum. Lăsat de tine-n urmă să mă doară Atunci când ai pornit la al tău drum. În astă seară număr mai puțini (să
URMA PAȘILOR TĂI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370634_a_371963]
-
nopții, steaua ta, făcând din nouri, zbor de nea, în palma mea, gemând ușor a scris povestea unui dor. Se aprindeau tăciuni sub nea căscând prin munți de catifea, din roșul guri-ți de cleștar dădeau în pârguri, flori de jar, și te-aprindeau sub cruci, ușor, sub fulgii ce-ți cădeau din păr. Trecură iarna peste munți topind de tine, albe frunți, cerneam din roua-ți de scrisori sărutul tău cu gust de flori, tăceau ciulini-n tălpi de ger
POVESTEA UNUI DOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370645_a_371974]
-
sau resturi de lemne, rupând malurile albiei sale, până la vărsare în râul Olt. Îmi mai aduc aminte, cum, în stână, sau culcat pe cojoc afară lângă oi, la lumina focului de seară, mâncam talmeș-balmeș, brânză de burduf în cocoloș pe jar, alături de o bucată bună de pastramă uscată de oaie, apoi, îmi astâmpăram setea cu o înghițitură zdravănă de jintiță acră, ascultând poveștile și legendele ciobanilor, iar într-un târziu, cu ochii obosiți, ațipeam pe cojocul gros, până când moș Ene, atingându
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
Voind să îl despice felie cu felie. Întunecimea jinduind de lună nouă Din ciob de stea lumină va primi... Vreodată o floare, cât de mică, va-nflori Acolo unde cade un firav bob de rouă. Fachir, culcat în propriu-i jar să ardă Cotropitoarea disperare răzvrătită, Se perpelește gândul ca să creadă-n Răsplata de speranță dăruită. Să crezi: în inimă-ți mai cânt-o coardă Cu-a sferelor cântare contopită!... ( din vol. ”Poleind rotundul lunii”- 2015) Referință Bibliografică: SĂ CREZI... / Pușa
SĂ CREZI... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369643_a_370972]
-
Articolele Autorului Sub cer spuzit de albe lampioane reci Se cuibăresc timide-n șoapte-ndurerate Umbre disperate pe lungile poteci, Sunetul pașilor s-a afundat în noapte. Soarele rătăcit a asfințit în pripă, Își arde inima în palid bob de jar, Se sprijină pe vîrf de munte înc-o clipă, Privirilor, ce îl petrec, vremelnic far. Pădurea pălește-n lumina ce moare, Orbite frunze ard în adieri, foșnit; Mai tremură visând fierbintea-mbrățișare; Ziua-și lăcrimeză fioru-i nesfârșit... Referință Bibliografică: FIORUL ZILEI
FIORUL ZILEI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369694_a_371023]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TIC-TAC... Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Aprins curge timpul; mă arde în tălpi. Arse secunde printre degete curg; cenușă-i trecutul, jar viu mă-nconjoară, în flăcări minutul mai arde o oră... genune întoarsă în creștet de munte. Statornice trepte mi-s stelele mute în cerul de ape cu scoicile pietre cu valuri spumoase din norii de perle... stingheră-s o insulă
TIC-TAC... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369701_a_371030]
-
în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului M-ai sfărâmat în bucățele și ca un puzzle, m-ai compus, nu pe pământ, ci printre stele, și era toamnă, în apus... în loc de ochi, aveam scânteie, în loc de gură, jar nestins, în loc de inimă, o cheie, în loc de braț, un ram aprins... dar într-o iarnă, nu știu care, tot cerul mi-a înzăpezit, și ochi și gură, fiecare, din ce-am fost eu, s-a strepezit... și toate au căzut de-a valma
PUZZLE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369755_a_371084]
-
iubito, afară Pune-mă să număr frunzele Tratează-mă că odinioară Și ia mătură-mi gândurile. Pune frunză lângă frunză, Galben lângă galben Ieri și astăzi adunate Fă coliva din ele și dă-le foc. E toamnă iubite, în mine Jarul verii înc-arde tare Ai grijă, căldura ce vine Pârjolește până ce doare. Pune frunză peste frunză, Roșu lângă roșu Azi și mâine adunate Fă coliva din ele și dă-le foc. E toamnă Doamne, în jurul meu Nu mă aruncă în afara Lasă
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
Ascunsu-mi-am în mine suferința Și ea mi-a fost un bun sfătuitor În Dumnezeu mi-am pus mereu nădejdea Doar El mi-a fost Domn și Mântuitor. De uneori mai vine iar tăcerea Să-mbrățișeze buzele-mi de jar... Rugându-mă, eu spun că mântuirea E al vieții cel mai mare dar. Și spun că Iubirea este Viața Și a iubi înseamnă a trăi Chiar dacă lacrimi curg pe față... Puterea noastră este-n a iubi. Cluj Napoca, 3 august 2015
NETĂCERI ÎN CUNUNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368147_a_369476]
-
Autorului Sunt robul tăcerii și plouă albastru, Copacul, frunzarele-și strânge la piept, Sub el, temător, necuvântu-I aștept Ori semn însoțind efemerul pilastru. Și vine, și crapă muțenia Iudei, Pârjol de lumină înfipt în altar, Cu tălpile goale, arhangheli, prin jar, Se schimbă-n nerozi parteneri paparudei. Covor vinețiu ne separă de astru, Arhangheli, copac, paparuda și eu, Râvnim milostenia lui Dumnezeu Răspunsu-I nu vine și plouă albastru. Referință Bibliografică: Plouă albastru / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PLOUĂ ALBASTRU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362669_a_363998]
-
meu piept, ...... Își dă ultima suflare, Iubindu-te, suflet nedrept? Nu te gândești, c-a ei bătaie, Te strigă, dragoste să-ți dea? În timp ce tu, numai noroaie, Arunci nepăsător, în ea...? Nu te gândești că poate, mâine, Vei simți același....jar? Că vei mușca, ca dintr-o pâine, Din suferință și amar? Hai, spune-mi, de ce lovești, În inima mea sfiață? Cine ești tu, de îndrăznești, Să mi-o lași fără de viață? Citește mai mult Hai, spune-mi, de ce lovești,În
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
meu piept,......Își dă ultima suflare,Iubindu-te, suflet nedrept?Nu te gândești, c-a ei bătaie,Te strigă, dragoste să-ți dea? În timp ce tu, numai noroaie,Arunci nepăsător, în ea...? Nu te gândești că poate, mâine,Vei simți același....jar? Că vei mușca, ca dintr-o pâine,Din suferință și amar? Hai, spune-mi, de ce lovești,În inima mea sfiață? Cine ești tu, de îndrăznești,Să mi-o lași fără de viață?... XII. MÂNĂ ÎN MÂNĂ..., de Andreea Văduva , publicat în
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
deschisă, în dorința de a-l atinge. Scoase capul pe fereastră, iar când se întoarse, ochii lor se întâlniră. Se priveau pătrunși de secrete. Ai ei erau de dorinți, ai lui de curiozitate. Această tânără răscolitoare putea să pună pe jar orice inimă, oricât de împietrită ar fi fost ea. Tânărul era proaspăt bărbierit, cu un ten fin, mirosind plăcut a lavandă. Părul era îngrijit pieptănat, la început cu o cărare laterală, când a intrat în compartiment, acum, din cauza curentului, răvășit
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
și Pascerat ! Atunci cei 5 în temniță, cu ură fost-au aruncați Apoi o vreme scoși afară și din nou întemnițați... Amenințați ca să abjure, Credința nu și-au lepădat Și fiecare dintre ei, a fost îm chinuri torturat : Pârjoliți în jar și foc...bătuți cu toiegele... Apoi pe cărbuni aprinși îndurând sulițele... Peste rănile deschise, le-au turnat apă sărată... Târâți prin cioburi ascuțite, cu fața desfigurată... Rămași statornici în Credință,capetele le-au tăiat Și fiecare cu Cununa, de Martir
DUMINICA TUTUROR SFINȚILOR de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352770_a_354099]
-
citiți. Câte o dată chiar cred minciuna. Tu ai scrupule, dar tot nu dezvălui public că ești virgină. De ce oare a fi proaspătă și neprihănită este astăzi o plagă? - Nici eu nu am răspuns la această întrebare. Mă pune însă pe jar presupusa ta experiență. Ești sigur despre ce afirmi? - Absolut sigur. Ca guru al matematicii am condiționat deseori sfatul de o istorioară. Uneori condiționam direct, bine înțeles pe ton glumeț, <mi-ai ceda pentru a obține indicația?>. Am obținut răspunsuri afirmative
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ASTĂZI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015 Toate Articolele Autorului astăzi astăzi un cal a zburat pe cer avea aripi de ceară și mânca jar pintenii lui erau albaștri trăgea o trăsură plină cu îngeri astăzi parcă sunt năuc de-abinelea văd numai cai verzi pe pereți parcă aș fi dali să am o sută de ochi sau van gogh cu o ureche tăiată căutând infinitul
ASTĂZI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352974_a_354303]
-
dăruim frumosul și binele, mereu, Căci ele ne așteaptă în Rai, la Dumnezeu. Împărtășind iubire vom fi mai iertători. Mai plini de duioșie și mai strălucitori. În cortul veșniciei vor fi odată sus, Numai aceia care iubirii s-au supus. JAR Cuprinde-mă cu-a tale brațe și lasă-mă s-adorm profund Și în căușul palmei tale, obrazul meu să îl ascund. De tampla ta să fiu aproape, să-ndepărtăm orice hotar. Lumina s-o ți-o simt sub pleoape
POEME SPONTANE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355]
-
a tale brațe și lasă-mă s-adorm profund Și în căușul palmei tale, obrazul meu să îl ascund. De tampla ta să fiu aproape, să-ndepărtăm orice hotar. Lumina s-o ți-o simt sub pleoape, privindu-ne din jar cu jar. Cuprinde-mi umărul cu brațul, iubirii mele să-i răspunzi. Să ne iubim cu tot nesațul și-n suflet să mi te scufunzi. În codrul verde, împreună, să ne ascundem amândoi Și-acolo,-n casa nemuririi, să fim
POEME SPONTANE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355]
-
brațe și lasă-mă s-adorm profund Și în căușul palmei tale, obrazul meu să îl ascund. De tampla ta să fiu aproape, să-ndepărtăm orice hotar. Lumina s-o ți-o simt sub pleoape, privindu-ne din jar cu jar. Cuprinde-mi umărul cu brațul, iubirii mele să-i răspunzi. Să ne iubim cu tot nesațul și-n suflet să mi te scufunzi. În codrul verde, împreună, să ne ascundem amândoi Și-acolo,-n casa nemuririi, să fim doar unul
POEME SPONTANE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355]
-
amarnic Strivesc în palma clipelor durute Speranțe-stinse-n vaietul slugarnic Al ielelor dansând în juru-ți, slute. Te-ncolăcesc, pe rând, sterpe liane Vrăjit te pierzi în șoapte de-alăute Și-n foșnet de mătăsuri diafane ... Se-nghesuie, se unduie lascive, Te-aruncă-n jarul poftelor, sălbatic, Cuprinse de dorințe maladive Pătrund în ochiul tău de singuratic Imagini false, amăgiri și șoapte Cu măști sculptate-n scorburi de păcate - Doar umbre ce nu simt, de-i zi, de-i noapte, Fiorii dragostei adevărate. TE PORT
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
rugina a călcat. Un lampagiu mai fură o gutuie Să lumineze noaptea în iernile ce vin, Plictisul să-l alunge din viscolul ce geme, Savoare să îi dea și unei căni cu vin! Poveștile se spun la gura sobei Din jar se-aprind obrajii unui măr, Eu tot mai cred în prinți și Cosânzene, Și torc poem de suflet cu firele de dor. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Fire de dor / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1355
FIRE DE DOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353803_a_355132]
-
Acasa > Stihuri > Semne > DILEMA ALBASTRĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1341 din 02 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cartea o arunc pe jar caut omida în floare domnilor n-am habar de fapt ce mă doare Caut omida în floare marea se bate de mal Eminescu însă mă doare dacă merg val după val Marea se bate de mal doamnelor eu n-am
DILEMA ALBASTRĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353811_a_355140]
-
ce mă doare Caut omida în floare marea se bate de mal Eminescu însă mă doare dacă merg val după val Marea se bate de mal doamnelor eu n-am habar Dumnezeu dacă-i ultimul val cartea o arunc pe jar Caut omul în floare mă caut pe mine pe mare Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: DILEMA ALBASTRĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1341, Anul IV, 02 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate
DILEMA ALBASTRĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353811_a_355140]