2,787 matches
-
sikhșii, care fuseseră Înfrânți, reușiră să strângă rândurile și aveau de gând să-l ucidă pe comandantul lor, trădătorul Teja Singh, după care intenționau să se Împartă În două grupuri: unul care să meargă la Lahore cu scopul de a jefui orașul și a se răzbuna pe regină și pe amantul ei, iar celălalt să-l atace pe Ghulab Singh și pe suita acestuia pentru faptul că le-a promis ajutorul, dar În loc să facă aceasta, voia să meargă la Kussur pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
instrucțiunile care trebuiau să-l conducă la a explora monumentul colosal situat În cantonul Khaiber. Dar abia intră mica trupă În munții pe care Îi ocupă acest trib, semnalat chiar Între afgani prin acțiuni nemiloase de tâlhărie, că a fost jefuită, fără nici o considerație pentru veșmintele șefului ei. Abia după aceste preliminarii, neîndoios autorizate de cutumă, acești khaiberi aveau să consimtă a primi explicații despre proiectele vecinilor lor din valea Jelalabadului. Când au auzit că acești oameni primiseră misiunea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fascinat de personalitatea aceluia pe care „cărbunele ce-l avea ascuns în inimă” îl ridicase împotriva tiraniei, realizând un portret bine intuit psihologic. Anul 1821 este, în viziunea cronicarului, însoțit de devastări apocaliptice provocate de oamenii lui Alexandru Ipsilanti, ce jefuiesc țara, distrug bibliotecile boierilor, răspândesc diversiunea și îl ucid „cu ficleșug” pe Tudor Vladimirescu. O alegorie politică, compusă înainte de 1821, este Dăslușire, „tragodie” versificată, inspirată și de Dimitrie Cantemir, în care personajele animaliere - Mistrețul (Românul), Leul (Turcul), Vulpea (Grecul), Lupul
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
intermitente accente de pasionalitate profană. V. o cântă pe „domnița grădinii cu merele de aur”, căreia „îi prinde trupul în sărutări [...] ca-ntr-un năvod”. El se visează Hercul ce „despică oceanul”, pentru ca ajuns la iubită, „ostrovul feciorelnic să-ți jefuiesc de rod”. Carnalul erosului apare ca efect al reacției naturii la tentativa omului de a i se sustrage cu totul, prin spirit: „S-a străduit natura ca omul să nu-i scape; / Iubirea îl urcase deasupra ei prea tare, / Și-a-nmormântat-o-n
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
XIX au dezgropat fragmentul unui decret olbian din secolul IV e.n., Olbia fiind o colonie greacă de la gura Bugului, prin care se dădea laudă unui cetățean ce izgonise de pe insulă pirații ce-și făcuseră sălaș aici. Erau desigur cei care jefuiau corăbiile eșuate pe bancurile de nisip, acele "piepturi" cum le spuneau corăbierii greci, formate atât la gurile Dunării, cât și la gurile îngemănate ale Bugului și Niprului. Insula Fidonissi este precis marcată pe portulanul medieval al lui Marino Sanudo cel
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
interesați să producă o „renaștere vandală” a civilizației și culturii greco-latine. 12. Despre jefuirea Romei - și, în general, despre devastările barbare - există o formulare categorică a lui Iordanes: Spoliant tantum non autem ut solent gentes in igne supporunt („Doar o jefuiesc, și nu îi dau foc, așa cum obișnuiesc alte neamuri”) (Getica, XXX, V, 156). Confirmări despre acest obicei al vizigoților apar la Sfântul Augustin (De civitate Dei, I, 1, XL) și la Paulus Orosius (Historiae adversus paganos, VII, 39, 45). Deci
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat, rătăcit în cotidian: „Să scriu poeme negre pentru mine/ Și din vremelnicie să mă strig/ Tu, suflet jefuit de zări străine/ Te strânge ghem, că o să-ți fie frig”. Izbăvirea vine tot de sus, când va călători „ca Saul spre Emaus” și „va sparge singurătăți de smalț” cu ajutorul Atoatefăcătorului. Adesea P. descoperă totuși, cu smerenie și bucurie, lumea
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
schimbe această stare de lucruri: „Cum dracu să semene cu satele europene? E sărăcie, domne! Primarii nu fac nimic. Noi, ce putem să facem cu trei milioane?” (femeie, 62 de ani). În consecință, „conducătorii sunt de vină. Toți conducătorii au jefuit. Au fost toți comuniști” (femeie, 62 de ani). Un alt intervievat consideră, de asemenea, că nu numai Tomșaniul, ci nici unul dintre satele României nu pot fi considerate „europene”: „Cei de sus sunt de vină și toate satele (din România - n.n.
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Deși în ultima vreme îndrăzneala acestor corsari s-a mai domolit, în urma pedepselor sîngeroase primite din partea echipajelor de pe crucișătoarele europene, totuși chiar în zilele noastre se întîmplă să mai auzi de cîte o corabie engleză sau americană, sălbatic atacată și jefuită în aceste ape. Mînat de un vînt prielnic, Pequod se apropia acum de strîmtoare, pe care Ahab avea de gînd să o străbată pentru a ieși în Marea Iavei și, de-acolo, navigînd spre nord, printr-o zonă frecventată în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Marlowe nu rămâne insensibil la felul asumării autoironice a păcatului - o artă dusă de Brunette la perfecțiune: - Ia uite câte lucruri fac, zise el meditativ, ca și când ar fi fost singur. Conduc orașe, aleg primari, corup poliția, vând droguri, adăpostesc escroci, jefuiesc de perle bătrâne sugrumate. Ce mult timp am. Râse scurt. Ce mult timp. În ciuda tonului sarcastic, realitatea corespunde perfect descrierii voit minimalizatoare a lui Brunette. El confirmă că în romanele lui Chandler, firele crimei duc, aproape obligatoriu, în straturile înalte
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Philip Marlowe. Eșecurile sale curg în serie: admonestat de polițiști, bătut de diverși membri ai bandelor organizate în treburile cărora se amestecă, luat, literalmente, pe sus de uriașul Moose Malloy, „drogat” în clinica particulară din Santa Monica a doctorului Sonderborg, „jefuit” de banii încredințați de Lindsay Marriott, umilit de neputința de a găsi o explicație logică întâmplărilor în care a intrat. Pentru a pune capac înfrângerilor fără drept de apel, la sfârșitul romanului, Helen Grayle, demonul din spatele întâmplărilor narate, reușește - pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o pendulă grea, băgată într-o cutie din lemn de acaju, apoi, plângând, începu să calce în picioare cioburile de sticlă. Oamenii îl crezură nebun. Într-un fel chiar înnebunise, aflând că locuința fratelui său care trăia în Moldova fusese jefuită, că jaful degenerase în omor și că cei care se dedaseră la asta înfigeau cuie în craniul nou-născuților. I se păru că aude pârâitul cu care vârful de fier străpungea capetele acelea abia acoperite de păr, i se păru că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rusească, începeau să evoce sclavagismul, Hiroșima, napalmul din Vietnam și uneori, într-un acces de mânie (pe care Vinner îl numea: isterie à la Dostoievski), se revoltau, strigând: „Da, desigur, sunteți cei mai bogați, cei mai puternici! Dar asta, pentru că jefuiți lumea întreagă. Afurisita voastră de Americă e o pompă de sânge! Chiar credeți că se poate cumpăra orice cu dolarii voștri?“ În astfel de momente, Vinner tăcea. Cunoștea prea bine natura explozivă, dar uitucă, a foștilor săi compatrioți. Dar, mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sfârșitul lui noiembrie 1916, ploua încet și fără sfârșit. Pe ulițele satului se întinsese un noroi subțire, amestecat cu multă apă. Era mai mult o zeamă, care se scurgea pe roțile căruțelor. Era urât și frig. Undeva peste gârlă fusese jefuită o moară. Mare lucru nu se găsise în ea. Cerul era negru. Cum nu mai fusese niciodată de la începutul lumii. Timp de două săptămâni arseseră, părând mări de flăcări, rafinăriile de la marginea Ploieștiului. Au ars atunci sute de mii de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cele mai tenebroase dispar în clipa în care adversarul recunoaște cavalerește că preopinentul este un om de bună-credință. Pentru orgoliul de a fi considerat un om de cuvânt, un potlogar se lasă prins, un soț acceptă infidelitatea, un magistrat este jefuit etc. B. încearcă să diversifice tipologia în Acceleratorul - narațiunea lui, poate, cea mai bună - creând două personaje care revin în proza ulterioară: tânărul visător, agresat de alții, și femeia voluntară care vrea să facă bine și provoacă numai nenorociri. George
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
specialitatea zilei. Meniul Însuși Încă mai oferea ouă, chiftele de cartofi, șapte feluri de plăcintă. Până acum nu se Întâmplase nimic. Miraculos - Întrucâtva. Ieri, stând pe vine În fața geamului, Milton Îi văzuse pe vandali intrând În fiecare magazin de pe stradă. Jefuiseră piața evreiască, luând totul cu excepția pâinii matzoh și a lumânărilor votive. Dând dovadă de un simț al modei cât se poate de accentuat, goliseră magazinul de pantofi al lui Joel Moskowitz de toate modelele mai scumpe și mai șic, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șic, lăsând doar niște pantofi ortopedici la preț redus și câțiva pantofi Florsheim. În magazinul de electrocasnice Dyer’s, din câte vedea Milton, nu mai rămăsese decât un raft cu saci pentru aspiratoare. Ce ar fi luat dacă ar fi jefuit bufetul? Ar fi luat oare vitraliul, pe care Milton Însuși Îl luase din altă parte? Ar fi fost interesați de fotografia cu Ty Cobb, care-și arăta colții, alunecând cu crampoanele Înainte În baza a doua? Poate că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Pagina optzeci și nouă. În acel semestru surorile noastre cu mai puține Înclinații academice lecturau Lumina din pădure. Dar În seră noi ne croiam drum prin Iliada. Era un exemplar broșat, cu o traducere În proză prescurtată, eliberată de ritm, jefuită de muzicalitatea pe care o avea În greaca veche, dar - din punctul meu de vedere - totuși o lectură grozavă. Doamne, eram Îndrăgostită de acea carte! De la bosumflarea lui Ahile În cort (care-mi amintea de refuzul președintelui de a preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu eram noi singurii care trăiau În parc. Instalați În niște tufe din celălalt capăt al câmpului, stăteau niște indivizi fără adăpost, cu bărbi lungi și cu fețele Înnegrite de soare și jeg. Se știa despre ei că obișnuiesc să jefuiască taberele altora, așa că n-o lăsam niciodată pe a noastră nesupravegheată. Cam asta era și singura regulă pe care o aveam. Întotdeauna trebuia să stea cineva de pază. Stăteam pe lângă fanii Dead pentru că mi-era teamă singur. Timpul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-ți cauți fericirea. Lecția pe care ne-o dădea suferința Desdemonei și respingerea vieții sublinia ideea că bătrânețea nu avea să continue multiplele plăceri ale tinereții, ci, În schimb, avea să fie o lungă Încercare, În care viața era jefuită, Încetul cu Încetul până și de cele mai mărunte și mai simple bucurii. Cu toții ne luptăm cu disperarea, dar În cele din urmă ea Învinge Întotdeauna. Trebuie să Învingă. Altfel n-am putea să ne luăm rămas-bun. Cum stăteam așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și încet din spatele clasei spre catalogul de pe catedră. Dormi! Avem nevoie de toate scursorile societății, precum avem nevoie și de toate geniile acesteia! Avem nevoie de oameni care să fie conduși și care să fie manipulați! Pe cine altcineva să jefuiască statul, dacă nu pe cei care dorm!? Care dorm în copilărie, care dorm în adolescență, care dorm la bătrânețe, CARE DORM ÎN VIAȚĂ ȘI LA ȘCOALĂ! Cel mai mult mă supăra la acest profesor faptul că poreclește elevii. Și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vă chem sau nu. Mi-am zis că ați venit la cură, nu ca să ne dați o mînă de ajutor. De altfel, știam că, dacă acest caz v-ar fi interesat, veți... Maigret chiar că devenea morocănos. — Asasinul și-a jefuit victima? bombăni el. — Nici vorbă. — O crimă pasională? — Puțin probabil. Spun asta, dar, după douăzeci și patru de ore, nu știu mai multe decît ieridimineață cînd am sosit. Scotoci printre hîrtii. — Numele victimei este Hélène Lange. Avea patruzeci și opt de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
41. În urma războiului Crimeii a fost fondată localitatea Medgidia de către Sayd-Pașa, denumită astfel în onoarea sultanului Abdul-Medjid. Principalele ocupații ale tătarilor erau: creșterea cailor, cărăușia și, mai puțin, agricultura. Uneori se instalau în apropierea satelor de creștini "pe care îi jefuiau"42. La începutul secolului al XIX-lea cea mai numeroasă populație din Dobrogea era cea turcească, înrudită prin tradiții și prin apartenența la islamism cu tătarii. Astfel, în 1850 numărul familiilor turcești era, după relatările lui Ion Ionescu de la Brad
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
acestui incident, numeroase familii înstărite din Tulcea au părăsit orașul, unele refugiindu-se la: Galați, Brăila, Ismail, dar și la Constantinopol sau Viena 216. Ulterior, pe 8 și 9 iunie 1877 cerchezii au pătruns în Tulcea, au incendiat prăvălii, au jefuit și ucis populația creștină 217. Cu toate aceste încercări de intimidare inițiate de otomani, după ce trupele ruse trec Dunărea în Dobrogea în zona Azaclău-Ghecet, guvernatorul otoman, Fahri Bei, se retrage, la 11 iunie 1877, din Tulcea 218. Acesta era însoțit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
bine, spuse Frazer. — Putem să v-aducem ceva? Întrebă mexicanul gras. Aveți nevoie de ceva? — Păi, aș cumpăra niște bere, dacă se găsește vreo bere bună. — O să v-aducem bere. — Mai vreți o copita Înainte de plecare? — E foarte bun. — Vă jefuim. — Eu nu vreau. Mi se urcă la cap și pe urmă mă doare capul și mi se face rău de la stomac. La revedere, domnilor. — La revedere și mulțumim. Plecară și după aia se făcu ora cinei și apoi radioul, dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]