992 matches
-
care la început luptase împotriva sentimentelor sale, fiind față în față cu o ființă care-i amintea de fata abandonată în pădure, nu mai crede în legitimitatea legământului făcut. Călugărașul îi spune împăratului c-a văzut pe drum o fată jelind plecarea iubitului, iar prințul nu se mai poate despărți de călugăraș. Când se isprăvi cununia, se-ntoarseră toți acasă, după obiceiul nunților; iar când fu la masă să mănânce mirele și mireasa dintr-un ou (obicei consemnat în monografia lui
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
s-au dus în sus și au strânsu oaste. (Neculce 11) Iată o istorisire cu un remarcabil ecou în imaginarul popular și în cel cult de mai târziu, comparabilă cu cea a mamei ciobanului din balada Miorița, care își va jeli fiul ucis din invidie, sau cu cea a Anei lui Manole, care se face remarcată prin fidelitate și dăruire, după care și prin sacrificarea vieții, impusă de voința divină și executată în consecință de constructor. Această forță a caracterului feminin
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mii de foi acoperind mesele, podeaua. Certificate de deces peste tot. Pe ecrane, apa neagră vălurește sufletele de dincolo și ale noastre. Ghilotina și numele noastre Actele finale ni se bat la mașină. Cu câtă compasiune suntem priviți! Viorile se jelesc. Coborâm printre cioclii care se opintesc pe scări cu pachete de certificate de deces. Unii s-au prăbușit, zac pe trepte, cu jiletcile răvășite. Intrăm în labirintul subteran. Cu un scrâșnet teribil, ghilotina taie bilețele cu nume și simți că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
să manipuleze grandilocvent cele mai obosite locuri comune ale retoricii naționale: noi care am suferit, noi pe care „ei“ vor să ne distrugă, noi care suntem creștini de două mii de ani, noi care nu ne dăm bătuți, noi care doinim, jelim și învingem, noi. Totul asezonat cu câteva citate prost asimilate și cu un fel de sfătoșenie șugubeață, pastișând, fără har, stilul Petre țuțea. Ființa fragedă a credinței, umbra discretă a smereniei lipsesc cu desăvârșire din acest tip de vorbire. Vorbitorul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tristă, Ochii i-s numai lacrimi. Când vine vre-un vecin în curte, Ea-l privește Și nu-i răspunde la binețe. Cu gura amară oftează adânc : - «Zahiu, nădejdea mea, te-ai stins Cine știe unde. Și cine-a fost să te jelească ?... Doamne ! Sufletul mi-e pârjolit Sub teiul ei O văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu pe vecie... Odă mătușii Nisia Cu graiul blând, cu vorba înțeleaptă, Adesea o vedeam, privirea cum-și îndreaptă Spre
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu flori roșii de bujor Și cum stau și îl privesc, lacrime fierbinți pornesc Și se scurg în jos potop , peste fier de târnăcop. Plânge-l mamă, plânge-l tată, că nu-l mai vezi niciodată, Plânge mândra și-l jelește, plânge satu de vuiește. Plânge, plânge mândru soare, prin pădure căprioare, C-așa i-o fost dat să moară lui Budac din Cârțișoară. Povestea budacilor, care se împletește indestructibil cu a satului Cârțișoara, ca a atâtor altor familii așezate aci
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pietricele toată ziua și toată noaptea 217. Când nu se întâmplă așa, imaginile trec către categoria senzațiilor: Râuri reci, izvoare reci218; poetul se întoarce însă repede la cele preferate: Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde până-atunci nu călcase picior de om?219 Așadar, izvorul e tâlcuit prin însăși natura lui, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că-n vară mâncasem o pâine pe litoral cu el și cu Gilbert, iar ea nu l-a mai văzut pe Laur de ani de zile și eu semănam atât de mult cu bietu’ taică-meu și nu mai contenea jelind-o pe surioara ei Felicia care-a fost ca și-o mamă și pentru ea și pentru Năsoasa, și pentru prostovanca aia. Altfel, Motănica nu se simțea prea bine, nu mai ieșise din casă de-o lună și ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să vină la cimitir, iar În momentul când mă Întrebă unde anume, Își luă seama amintindu-și pentru ce venisem, da, bineînțeles că actu’ locului e la Năsoasa. Și cât a plâns, Dumnezeule mare, cât a plâns și s-a jelit! Era vai de capu’ ei și răgușită-n ultimu’ hal Motănica și-nfofolită până-n dinți În capotul ăla de molton vinețiu, Încinsă peste mijloc c-un fular și legată la cap cu alt fular, pe sub care Îi scăpau șuvițe blonde și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Traian, bărbatul Tarantoacei, că ea a zăcut o săptămână Încheiată de focul lui Gheorghiță, i s-au luat picioarele, o săptămână nu s-a mai putut da jos din pat... Plângea și ea și-și sufla În batistă nasul enorm, jelindu-l și pe Gheorghiță și pe mama și pe tata și pe unchiul Tilu, tot șirul morților intrați acolo care dintr-o dată s-a-mpotmolit, păi unde să fie actu’? Dacă-și aduce ea bine aminte, ele i l-au dat În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ăsta cu futu-te-n cur spate? Până la toamnă Îți garantez că ai să-l vezi Înțepenit definitiv, și doar Îi spusese ce să facă și tot degeaba, nu-i deschis la cap nici cât un pițigoi. Păi dacă-l jelește el pe Antonescu ca pe mă-sa, spunea văr-miu, că n-a apucat să stârpească țiganii, să fii sigur că-i un dobitoc notoriu, și că l-am furat, auzi, m-am bucurat la el la doi saci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ta o făceam, am scăpat printre gâfâituri. Sărmana Motănica... — Sărmana Motănica mea cu chimonou’ ei ăla frumosu’ de mătase, se smiorcăi Laur alăturându-se fugii noastre. — ... și bagă mare, vere, până ajungem la gară o să-ți dea os prin os jelind-o pe mă-ta. — Și-a vândut chimonou’, vere, Îți dai seama? Nu-i mai Încăpea țâțele-n el de cât se Îngrășase. Nu mai avea nici bani de pâine, vere, ajunsese pielea și osu’, da’ a plâns de bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mie. Gâfâie Laur peste farfurii ca-n delirul unui orgasm nesfârșit, care n-are Însă putere să-l amuțească, oh, bine că l-a omorât, bine-a făcut, v-am spus eu că ăsta n-are viață lungă după cum Îl jelea el pe Antonescu ca pe mă-sa că n-a apucat să stârpească țiganii. Auzi, vere, tu să nu mai vorbești ne-ntrebat! Te rog io mult de tot. Bag-acolo-n tine și taci. Păi numai atâta am vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de prostii și greșeli și-o ploaie de lovituri fără țintă ce-mi taie respirația și picioarele. Oasele falangelor deja mi s-au umflat și mă Înjunghie. Mi-am rupt mâinile În bivolul ăla tânăr de Laur. Cât se mai jelesc sărmanele oasele mele bătrâne, stârnind o avalanșă de mugete și zbierete amestecate cu lipăituri pe ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
baltă. - E nevestica mea, spune destul de tare ca ea să-l audă. Numai și numai cu ea m-ajut, vere, cât o am pe ea nu mi-e frică de nimenea și de nimic pe lumea asta. Se smiorcăie, se jelește, Neluța, Neli, Neluța mea, până ce ea se Îndură să se ridice și pornește cu lădița Încoro a trimis-o. Văr-miu mustăcește drăgăstos: mâncare-aș flocii ei ca mătasea de porumb. O urmăresc depărtându-se și amestecându-se printre trupurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și eu. Am reușit abia la examenul de Bacalaureat să îmi arăt cu adevărat potențialul, când am terminat prima din liceul meu. De ce spun că au scos la iveală potențialul meu, pentru că deși "nu am picat pe subiect" și am jelit realmente când am ajuns acasă după proba la limba română speriind-o pe mama care credea că nu voi trece examenul, deși la proba de sport unul dintre examinatori le-a punctat maxim pe unele dintre colegele mele chiar dacă nu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Câinele dingo, singurul animal semidomesticit de băștinași, ajută la prinderea micilor animale, șopârle, păsări și ouă, Îi Însoțesc pe aborigeni În peregrinărilor lor dintr-un loc În altul, nu latră, ci scot niște sunete ca urletul lupilor. Când moare este jelit asemenea unui copil. Transportul pe apă se făcea cu ajutorul unor plute, realizate prin legarea mai multor copaci, care Înaintau cu ajutorul unei vâsle sau prin Împingere cu sulița sau prăjina pe fundul apei, și bărcile primitive, monoxile, prin scobire sau arderea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Când totul este pregătit, decedatul este scos din casă și pus sub un baldachin, se citesc câțiva psalmi, singurul compromis pe care l-au acceptat de la religia creștină (protestantă), apoi se Încinge o horă În jurul acestuia. Nimeni nu plânge sau jelește. După acest moment, baldachinul este săltat de câțiva membrii ai comunității locale și plimbat prin sat. La toate poticnelile, când baldachinul cu mortul se balansează sau este scăpat din mâini, Însoțitorii se distrează, plini de veselie. Baldachinul este readus În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
din Borneo, a fost descrisă de John Staal, care a vizitat coliba mică de bumbac ridicată deasupra răposatului numai după moartea sa: „Pe colibă și În jurul ei se pun podoabe de alamă și țesături scumpe. Prietenii și vecinii vin să jelească pierderea prietenului lor, care a fost un vecin atât de bun și care 387 știa să bea atât de bine, un om care rămânea prietenos și pașnic chiar și la beție. Noaptea, doi bărbați stau de veghe lângă mort, ei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
factorului perturbator. Statu quo ante. Remarcabilă sub aspect psihologic e scena În care Zoe leșină când Își revede soțul ce are motive Întemeiate s-o bănuiască de infidelitate: „TRAHANACHE: L-am prins cu alta mai boacănă! ZOE (Începând să se jelească și căzându-i ca leșinată În brațe): Nene! nene! TRAHANACHE: Joițico! (Către Tipătescu): A aflat? TIPĂTESCU: Știe tot! TRAHANACHE (Îngrijind-o, după ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu): Bine, omule, nu Ți-am spus să nu-i
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
sălașul". Legătura Shekhinei cu luna este clară în legendele din Talmudul babilonian și din alte surse cu vechime asemănătoare. Ea apare acolo fie ca frumoasa și strălucitoarea mireasă a lui Mesia, fie ca femeia acoperită și îmbrăcată în negru ce jelește pierderea Templului și exilul ei din Ierusalim. Acestea sunt aluzii clare la cele două faze ale lunii. Cabaliștii au comparat-o în mod direct pe Shekhina cu respectivul corp ceresc: "Așa cum luna primește lumina de la soare, tot așa și Ea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sălașul". Legătura Shekhinei cu luna este clară în legendele din Talmudul babilonian și din alte surse cu vechime asemănătoare. Ea apare acolo fie ca frumoasa și strălucitoarea mireasă a lui Mesia, fie ca femeia acoperită și îmbrăcată în negru ce jelește pierderea Templului și exilul ei din Ierusalim. Acestea sunt aluzii clare la cele două faze ale lunii. Cabaliștii au comparat-o în mod direct pe Shekhina cu respectivul corp ceresc: "Așa cum luna primește lumina de la soare, tot așa și Ea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sau dimineața se încărcau morții într-o căruță ca sacii la moară și erau duși la malul Mureșului, răsturnați în prund, iar deținuții de drept comun prăvăleau pământul peste cadavre. Bălana, iapa deșelată care trăgea căruța, mergea în pas domol, jelind neștiută de nimeni tragedia neamului românesc. Mai apoi, de bătrânețe și durere, avea să se prăbușească alături de cei pe care-i purtase pe ultimul drum. Mai târziu s-a făcut cimitirul de dincolo de Zarcă, pe locul numit în limba localnicilor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
forța mîna pe Basarabia, Ioaga a spus că Uniunea Sovietică este "un hegemon naționalist cu pretenții sociale"69. (Definiția dată Uniunii Sovietice de către Mao Tze-Dun era "o hegemonie bazată pe socio-fascism", nu departe de cea a lui Iorga). Iorga a jelit moartea naționalistului ucrainean Petliura: "Petliura era un prieten al României, un prieten al țării noastre"70. Un naționalist ucrainean între Basarabia și Rusia ca zonă de tampon le-ar fi convenit atît României cît și Poloniei, ca și în zilele
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
că Hanul Tătar își dăduse duhul. Doliul îi amintea lui Iorga de tristețea afișată de nomazi la moartea conducătorilor lor spirituali și militari. După care comenta "teribilele erori" ale lui Lenin și conchidea: "Poate că tovarășii săi nu l-au jelit în aceeași măsură ca civilizația pe care a distrus-o". Cît de diferite erau rămasul bun de la și elogiul adus președintelui Wilson! " Întreaga lume salută nobila figură a defunctului Wilson". Continua, spunînd că toate statele naționale îi datorează existența, dar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]