1,432 matches
-
nu mai înțelegem nimic din toate cîte sunt/ așa cum nu mai înțelegem chemarea/ la sfințirea zilei Domnului (...) deci ne retragem estetic din creșterea noastră/ ca și cum ne temem de ea/ ca și cum ne jenăm să răspundem/ ancestralei noastre vocații/ dar nu ne jenăm că o călcăm în picioare” (36). Prea puțin înrudit cu Blaga așa cum s-a afirmat, Theodor Damian ar putea fi asociat mai curînd cu Camil Baltazar a cărui poezie sanatorială, bizuită pe-o simulare, e continuată aici printr- una inspirată
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
reclama profesorii. Inițiativa este o armă cu două tăișuri. Pe de o parte ar putea limita fenomenul corupției, dar pe de altă parte ar putea deveni element de constrângere pentru profesori. Andrei Marga susține că profesorii s-ar putea simți jenați de o reclamație la Telefonul Anticorupție și atunci măsura ar da rezultatele scontate. În același timp intervine și factorul subiectiv. Prin această metodă elevii sau studenții ar putea să își constrângă profesorii să le ofere note mai bune sau anumite
Linia Anticorupţie a lui Funeriu: armă de atac la profesori sau metodă de apărare a elevilor () [Corola-journal/Journalistic/24249_a_25574]
-
cel care șofase, doamna sa, eseistul Eugen Negrici. Ei urmau a doua zi să plece spre Spitalul Elias, eu, nebun, spre Veneția colocviului româno-italian, apoi la Roma. Taximetristul m-a bombănit tot timpul, tușeam îngrozitor, ,,du-te la spital!", mă jenau coastele frânte, dar m-a lăsat spre dimineață la punctul de frontieră croat; am trecut de la croați la sloveni pe jos, era frig, sacoșa părea de plumb, dar cântau păsările, grănicerul sloven - ce fericită întâmplare - vorbea o italiană impecabilă, era
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
situația se va schimba, voi știi să-mi fac datoria. Este o imposibilitate acum să faci față nevoilor. Dragă Vasi, am impresia că Lilly își face gânduri nejuste cu mine. Repet - nu sunt încă miliardar! înțelegi și tu. Mă și jenez să dau explicații, prea multe. Știu bine că a trimite un pachet nu reclamă o avere. Știu foarte bine acest lucru, dar... starea de spirit, - aici este chestiunea! Dragă Vasi, te rog să mă crezi că aș face și mai
Scrisori din Canada (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8843_a_10168]
-
poate spune așa, pentru că îmi stârneau curiozitatea nu ca să mă pot apropia de ele, ci ca să găsesc motivele pentru a mă depărta. Îmi stârneau repulsia mai ales femeile dispuse să exhibe - ele între ele - o vulgaritate de care nu se jenau, ci erau mândre și chiar o șarjau. În orice caz, nu aveam nici o îndoială că, atunci când eram îndepărtată, ceea ce nu trebuia să aud era abject, era murdar, dezgustător. Nu simțeam interdicția ca pe un fruct interzis, ci ca pe o
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
în cataclismele pe care aveam să le traversez le regret mai mult decât pierderea paginilor scrise în acea zi solemnă. Cu siguranță faptul că le-am pierdut dovedește că pe parcurs își pierduseră pentru mine importanța și poate chiar mă jenau prin patetismul lor. Nu mai țin minte decât că, printre multe alte lucruri, scrisesem un decalog pentru uzul meu exclusiv, din care îmi mai amintesc doar prima poruncă: „Să preferi o nefericire care dă roade unei fericiri care trece fără
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
un episod oarecare înlăuntrul unei mici comunități, ci, așa cum și este de fapt, ca un act grav și ca un sever semnal de alarmă lansat către cei de acasă. (P. Șușară) Trebuie să mărturisesc că mi-a fost greu și jenă să scriu acest articol. Niciodată nu am luat nici un fel de poziție în Căminul Românesc când s-au prezentat manifestări de artă, dar asta nu a însemnat că nu m-au interesat, că nu am fost la curent sau că
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
dezvoltare de-a lungul deceniilor, este cineva care are un mesaj distinct și o voce recognoscibilă în vacarmul avalanșei de imagini de tot felul care inundă până la saturație piața și în egală măsură sufletele noastre. Mi-a fost greu și jenă pentru că a trebuit să iau în serios ceva care nu este serios, să privesc adânc și cu profesionalism ceva care este facil și lipsit total de profesionalism, ceva care este departe de artă. Am scris și rescris articolul, mi-am
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
nu a făcut altceva decât să încerce să expună, și a reușit. A reușit să urce pe un podium înalt, care nu i se cuvine de drept, reprezentând arta și spiritualitatea românească, creând astfel confuzie pentru unii, nepricepuți dar mulți, jenă printre alții, avizați dar puțini la număr. Jenă, da jenă Ministrul Culturii prezent la vernisaj a fost primul jenat în această manifestare de talie inferioară, a fost pus într-o poziție delicată, în care nimeni, nici o persoană conștientă n-ar
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
a reușit. A reușit să urce pe un podium înalt, care nu i se cuvine de drept, reprezentând arta și spiritualitatea românească, creând astfel confuzie pentru unii, nepricepuți dar mulți, jenă printre alții, avizați dar puțini la număr. Jenă, da jenă Ministrul Culturii prezent la vernisaj a fost primul jenat în această manifestare de talie inferioară, a fost pus într-o poziție delicată, în care nimeni, nici o persoană conștientă n-ar fi dorit să se afle. Spuneam că doctorul Dumitresco este
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
înalt, care nu i se cuvine de drept, reprezentând arta și spiritualitatea românească, creând astfel confuzie pentru unii, nepricepuți dar mulți, jenă printre alții, avizați dar puțini la număr. Jenă, da jenă Ministrul Culturii prezent la vernisaj a fost primul jenat în această manifestare de talie inferioară, a fost pus într-o poziție delicată, în care nimeni, nici o persoană conștientă n-ar fi dorit să se afle. Spuneam că doctorul Dumitresco este nevinovat. Și continui imediat: pentru că dsa nu este pictor
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
în bagajele sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
în bagajele sufletești ale poetului oriunde acesta ajunge cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după cum își propune, în fiecare dimineață, după consumarea ritualică a unei cești cu cafea, Brumaru suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl incomodează, jenează, plictisește, irită, obținând un interval de timp pur. În minutele și orele epistolare, confesiunile și văicărelile simpatice sunt o formă de expresie a artistului, desigur, neînțeles (Dan Laurențiu nu-i publică versurile în "Cronica" ieșeană, Mihai Ursachi strigă după el
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
se știe precis când este românul român și când e mai aproape sau mai departe de el însuși. Ori dacă aceasta e ultima lui transfigurare. Fiindcă în pielea sa, el se simte mereu ambiguu. Când foarte bine în suficiență, când jenat de neajunsuri (adică nu-și mai ajunge!). Pe cale de consecuție, viețuirea și-o cinstește pe stănoagă, topit într-o stenahorie delicată. În afară de amintirea devastatoare a absolutului atins cândva (în mod sigur în „illo tempore”!), românul este lovit periodic de nostalgia
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
de cărți, în articolele publicate în revista „Transilvania” revine obsesia Centrului civilizator sibian: „În Sibiu a pulsat una din arterele românității noastre. De ce nu inima ei? De ce n-ar deveni Sibiul o Florență a culturii românești de mâine, sau o Jena?” (Paginile în limba germană nedescifrate din manuscrisele lui Eminescu. O nobilă inițiativă a revistei „Transilvania”, „Transilvania”, 11/1981, citat după Constantin Noica și Sibiul. Ediție îngrijită și prefațată de Mircea Braga. Ed. Imago, Sibiu, 2007). La Păltiniș Noica are prieteni
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
Nicolae Ceaușescu se așterneau viitoarele producții agricole crescute într-o zi socialistă cât altele într-un an capitalist... Ce vremuri! Acum, dimpotrivă: domnul Năstase era filmat emblematic de inspiratul reporter tv în mijlocul unui câmp pe care creșteau, palide și parcă jenate de prezența delegației, frunze anemice de plante noi și rahitice, adaptate noii revoluții agrare; vânjoșii ciulini în devenire completau peisajul împreună cu o mulțime de insulițe de pământ arid cu urme, ici-colo vizibile, ale unuia dintre cele mai mari sisteme de
Vizită de lucru cu amintiri... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12725_a_14050]
-
ănnebunit acești români? O mică minoritate ultranaționalistă pare să creadă că an Franța că și an România se poate povești orice. Ceaușescu n-a socotit necesar să elaboreze legi ămpotriva rasismului, nici de altfel moștenitorii săi, atunci de ce să se jeneze? Le-ar trebui o bună ăromăniereă...". Regretabil e că diplomații culturali români grijulii de "imagine" nu s-au sesizat, a trebuit altcineva să se rățoiască an sute de mii de exemplare! Pe langă Lupta și asemănător cu ea, apare an
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
spiritual, mai simpatic, mai grațios. Asta e altceva. Inteligența, dacă este funcțională, nu are nimic de dorit. Face față la toate problemele care i se pun, în vreme ce prostia este foarte polivalentă, diferită, eterogenă și, mai ales nereceptivă. Nu mă mai jenez să o spun: eu nu sînt un om cult - Dacă acum ați avea douăzeci de ani ce drum ați alege? Ați merge tot pe literatură, ați opta pentru un altă cale? - Categoric, aș merge tot pe literatură! Nu există o
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
aptitudinile de justiție, corectitudine și creație, ale omului care disprețuiește literatura. Pentru mine e nul. Se poate ca cineva să aibă însușiri din aceeași esență, de aceeași natură, fără să-și dea seama. De pildă chestia culturii. Nu mă mai jenez să o spun: eu nu sînt un om cult. Nu vă uitați că în cărțile mele sunt atîtea citate corecte, luate din textul original și, probabil, bine interpretate. Însă doar atîta este. N-am citit decît ce mi-a plăcut
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
același lucru. De exemplu, Borges care, într-un dialog mărturisea că a citit pe apucate. Unele cărți le-a citit de mai multe ori, iar altele niciodată. Thomas Mann a trimis o scrisoare la „New York Herald Tribune” în care constată jenat că lumea îl consideră mare savant pentru că în cărțile lui este atîta cultură. Mărturisește că și-a redactat cărțile întrebînd, căutînd, copiind pagini din enciclopedii. În final recunoștea cu ironie că „în realitate sînt de o incultură greu de imaginat
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
Emil Brumaru Lui Șerban Foarță Șerbane, icră veche, în ce tristețuri zaci, Puținde la o leghe Ca nimfele-ntre craci? Balena, oh!, balena Numită Moby Dick ( Și mă apucă jena Că trebuie să-ți zic.) Plutește pe oceane, i-e foame de harpon! Trezește-te, Șerbane, Roz nod de bulion, Pupă cuvîntul, dulce. Zdrobit sub iederi moi, Tu limbii tîța zmulge Și-o dă la marțofoi. Și lasă, lasă, lasă
Scrisoare ameliorată (1977) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16066_a_17391]
-
ședința și trei zile pe săptămână la sală și își permite vacanțe în locuri la care noi nici nu visăm. Nu-i nimic altceva decât inevitabila distanță dintre generații, îmi spun, ca să îmi domolesc puseul de antipatie de care mă jenez, singură, pentru că n-am de fapt nimic să îi reproșez lui Dan. Dimpotrivă. M-aș fi simțit la fel de departe de el și dacă nu plecam atunci din țară? Probabil mult mai puțin. Așa, m-am trezit dintr-odată în fața altei
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
Nu cu mine, cu ideea. Cu măcelăreasa, la o adică, când și-a băgat în cap că e măcelar. Sau în chip necrofil cu comoara cadavrului lui Laure, înmormântat în el, nu, e prea de tot. Nu spun că mă jenează peste măsură să fac dragoste în felul ăsta. Vreau să zic că nu e insuportabil. își dă toată osteneala. Este, cum să zic, autentic, numai că totuși. Trebuie spus că în privința asta e sistematic. De cum se strecoară în pielea cuiva
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
repet tare, pe unde nici nu pipăiai. (S-ar presupune că de fapt, o cloceai, o ocoleai cu migală și acum ai învins ce nu-ți convenea... te deranja la stomac... nu-ți... hodoronc-tronc...sau te angaja prea intim, te jena să urli în gura... te închipuiai înfrînt definitiv.) Dar sfîrșitul cel mai cinstit nu-i să înaintezi, din silabă în silabă, să te tîrîi chiar dacă-ți dărîmi viața? Desigur, ai mereu la îndemînă abandonul. Seducător, fermecător... Fleacuri flaște: abandonu-i dobitoc
Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le (2) (monolog) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14542_a_15867]
-
uite, domn"e, parcă îmi era mai la îndemînă cu Veronica, damă bună ea, cam enervantă, da buuuună, beton tipa, se culcase și cu Eminescu, și cu Caragiale, și cu... mă rog, nu-și uscase vița-n cîrpe, nu se jenase... îi plăcea un ofițer, pac cu ofițerul, că ce?... păi, chiar!... în definitiv, ce?... o viață are omul, nu?... deși făcusem mare tămbălău cîndva, cînd am corectat, înainte de "90, un articol despre dînsa... tot zbieram că, domn"e!, nu i-
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]